La Mishto

Cronica meciului JUVENTUS – SASSUOLO 3-1 -10 sep. 2016

14324661_1491849967508894_6462961413864282911_o

 

Ce a fost… Aşadar, a fost un spectacol cu…”strigături”. Din păcate, numai 30 de minute, primele, când s-a dat şi “darul”. Ȋn restul de 60, a fost numai spectacol. Şi asta din cauză de… Sevilia, torinezii jucând ȋncântător dar prudent, fără risipă inutilă de “combustibil” şi fără riscuri de “avarii”… Cum era de aşteptat, flăcăii din Sassuolo. cei verzi şi drepţi ca prazul, au luat joaca ȋn serios şi nu s-au astâmpărat nici când piemontezii le “umpluseră traista”… Pe principiul “dai un ban dar stai ȋn faţă”, juventinilor le-a ieşit: banii investi au ȋnceput să dea roade şi uite că deja s-au aşezat ȋn faţă.
Am văzut un Juventus strălucitor, care mi-a amintit de echipa de aur din anii ’90. Mă uitam la Bonucci şi parcă ȋn vedeam pe aprigul Torricelli, Chiellini ȋmi amintea de năpraznicul, Montero, ȋn Pjanici ȋl vedeam pe inimosul şi inegalabilul Tacchinardi, Dybala a ȋnceput să aibă sclipirile de geniu ale marelui Alex Del Piero, iar Higuain seamănă tot mai mult cu formidabilul Vialli. Aştept să ȋl văd de prolificul Ravanelli ȋn persoana lui Pjaca, pe Benatia in rolul “zidului” Ferarra, pe Cuadrado ȋn cel al inepuizabilului Di Livio şi pe Marchisio făcând ce făcea grandiosul Deschamps… Iar figura guralivului Allegri ȋmi amintea de cea a genialului Marcello Lippi, care 90 de minute stătea aparent impasibil, cu trabucul ȋn colţul gurii, sprijinit de stâlpul copertinii băncii de rezerve şi “comunicând” cu echipa din teren prin semne, ca surdomuţii… Aşadar, sunt premise din ce ȋn ce mai puternice ca Trofeul Champions League să ia din nou drumul oraşului Torino, ca ȋn 1996… Vorba lui Alexandre Dumas: “După 20 de ani”….

 

Autor – Bebe Nicolaescu – Nicolleo