Articole

Fotbalul vazut prin ochii lui Max Allegri

allegri

     De-a lungul timpului Massimiliano Allegri a suscitat aprinse controverse. Isi are sustinatorii sai devotati ce arata sugestiv catre trofeele din vitrina personala, dar si detractori foarte vocali ce vin cu argumente legate de “latura lipsita de cursivitate si creativitate” a jocului. Pe cei din urma toscanul foarte probabil ca nu ii va castiga niciodata. Declaratii de gen “cine vrea spectacol sa mearga la circ” nu il ajuta foarte mult in acest demers si nici filozofia conform careia “fotbalul nu este o stiinta exacta“, ci un impuls de moment similar unei reactii chimice spontane. Inovatia si inspiratia de moment a individului contra tendintei de schematizare robotica promovata de alti tehnicieni, cu precadere de inaintasul sau pe banca bianconera. Allegri este un om inainte de a fi un antrenor si nu agreeaza modelul sergentului de fier tip Capello sau Conte. Tempereaza energiile, dozeaza motivarea si efortul, alege doar momentul oportun pentru acea turatie maxima a motoarelor echipei si tinteste un singur scop: REZULTATUL FINAL! Un concept deloc strain de ADN-ul juventin daca ne gandim la exprimarea celei mai apreciate echipe pe care am urmarit-o cei mai multi dintre noi, cea a lui Lippi. Celalalt “toscan de aur” al cronologiei bianconere era un alt maestru al pragmatismului. Cine sustine “fotbalul spectacol al lui Lippi” ca teza anti-Allegri falseaza flagrant in acest demers. Pentru ca “divinul Marcello” incheia deseori meciurile contra altor granzi cu 5 jucatori pe linia de fund, baricentrul jos si poarta neperforata . Insa contrele erau condimentul preferat, cel care decidea rezultatul final. Din nou rezultatul ca dictator plenipotentiar. Spectacolul ca scop in sine este o “virtute zemaniana” in Italia si duce la finalitatea binecunoscuta. Indiferent de preferintele personale ale fiecaruia nu trebuie ignorat mediul fotbalistic peninsular si nici traditia sa preponderenta. Niciun antrenor al lui Juventus, schematic sau intuitiv, nu a marsat interminabil pe atacul in valuri. Numiti-l specific zonal sau cum vreti, dar sa nu confundam stilurile.

     Dincolo de diferente de stil sau comparatii mai mult sau mai putin edificatoare, cine este Allegri? Cum vede el fotbalul? Orice antrenor are o filozofie de baza, lasand adaptabilitatea in functie de situatie in plan secund. Daca ar avea echipa sa ideala, cum ar juca Allegri? Care este tipologia de fotbalist cautata de tehnicianul livornez? Ceea ce urmeaza sunt consideratii tactice extrase din “teza sa de doctorat” fotbalistic de la Coverciano. Diversele conceptii prezentate pot fi aplicate mai multor sisteme de joc, insa totul pleaca de la un principiu de baza al fotbalului italian, mijlocul format din 3 jucatori. Chiar atunci cand Allegri a simulat un 4-4-2 hibrid anul trecut in compania unor Bayern sau Napoli, “mijlocasul de banda stanga” a fost Paul Pogba. Livornezul nu a folosit niciodata 4 externi naturali si 2 mijlocasi centrali! Francezul asigura tranzitia imediata la deja patentatul 3-5-2 in care regaseam cei 3 mijlocasi centrali. In Italia rareori se risca pierderea liniei mediene prin inferioritate numerica. Iar Max nu face exceptie de la aceasta regula.

   In fotbalul modern sunt aplicate diverse sisteme de joc care sunt selectate in functie de caracteristicile fizice, tehnice si psihologice ale jucatorilor pe care antrenorul ii are la dispozitie. Vom expune scheme si sisteme bazate pe mijlocasii centrali, fara a dezvolta prea mult schimbarile inerente ce parvin in urma abordarii unui adversar diferit. Ideea de baza este scopul nostru! 4-3-3 este sistemul de la care se pleaca. In functie de variatia de 4-3-3 aleasa, calitatile mijlocasilor difera substantial. Se poate opta pentru un 4-3-3 cu un asa zis “metodista”, uneori “regista basso” in fara apararii sau pentru varianta cu “trequartista” avansat in spatele atacantilor. Cele 2 mezzale care incadreaza “play-makerul” vor capata sarcini diverse asa cum se va vedea si vor reprezenta tipologii diferite atat fizic cat si tactic.

legenda

Triunghiul cu varf retras (cu play-maker in fata apararii).

untitled

     Sa vedem ce aptitudini sunt necesare medianilor atunci cand se opteaza pentru aceasta asezare. Mijlocasul din fata apararii (nr. 4) trebuie sa posede urmatoarele calitati:

  1. Tehnica si viziune buna, pentru a putea coordona jocul echipei ;
  2. Pozitionare tactica optima, pentru a putea juca rapid pasa scurta atunci cand se doreste pastrarea posesiei. El trebuie sa fie permanent demarcat pentru a reprezenta mereu o optiune viabila pentru coechipieri.
  3. O pasa lunga foarte precisa atat pentru a transforma rapid faza defensiva in faza ofensiva (contraatacul) cat mai ales pentru a decongestiona zona in conditii de pressing advers si gasi alternativa de joc in cealalta parte a terenului unde oponentul este clar descoperit.
  4. Sa fie un lider al echipei pentru a-i putea coordona pe ceilalti doi mediani (nr.10 si nr.8) in momentul de tranzitie negativa si pe cei 3 oameni de atac. El este “antrenorul din teren”. Cand echipa sa incheie actiunea, conducatorul de joc retras are obligatia sa isi cheme lateralii mediani inapoi si sa aseze si cei 3 atacanti in pozitiile defensive pentru a recupera mingea.

ex: cand echipa adversa incepe actiunea nr.4 trebuie sa le coordoneze celor doi externi si medianilor miscarea in timp util pentru a  iesi in intampinare si a urca in pressing. Varful impins va bloca posibilitatea pasei catre banda. Tempo-ul este esential in aceasta situatie.

figura-4

ex: in cazul in care cei 3 oameni din atac sunt scosi din joc pe faza defensiva, comportamentul mijlocasilor si al fundasilor trebuie sa fie unul foarte precaut. Nu se ataca adversarul niciodata decisiv pentru a nu fi depasit prin dribling, ci se retrag ordonat tatonand. Nr. 8 iese la externul advers avansat, “regista basso” ia locul nr. 8, iar nr. 10 coboara si strange in centru pentru a restabili echilibrul. Daca atacul vine in celalalt flanc nr.10 iese la intampinare si ceilalti urmeaza schema. Daca atacul survine central tatonarea este de asemenea solicitata, pastrarea distantei mici intre linii, fundasii apropiati si “regista” iesind la interceptie la purtatorul de balon. In aceasta situatie nr.8 se retrage si ii ia locul in fata apararii. Schema de mai jos e pentru prima situatie.

figura-5

     Prin urmare acest regista va urca foarte putin in atac si numai in conditii speciale. Asta pentru a nu lasa descoperita zona sa pe contraatacul advers. Asta ar declansa o reactie negativa in lant, pentru ca ceilalti coechipieri se asteapta ca el sa fie cel ce asigura echilibrul si coordonarea. Pozitionarea sa impiedica atat pasele filtrante cat si diagonalele.

     Spre deosebire de “regista basso”, ceilalti mediani trebuie sa fie dotati cu o viteza buna. Asta pt ca echipa evoluand cu un singur atacant central si 2 laterali, vor fi necesare inserarile lor fulgeratoare in pe spatiile din spatele varfului. Asadar nr. 10 trebuie sa posede:

  1.  Tehnica buna pentru a genera superioritate prin dribling;
  2.  Calitati bune pentru pasa filtranta, care poate fi decisiva;
  3.  Un sut bun din afara careului;
  4.  Stiinta de a verticaliza brusc la randul sau pentru a valorifica viteza atacantilor laterali si a-i pune in situatii de finalizare;

Nr.8 este putin diferit in viziunea lui Allegri. El trebuie sa fie capabil sa:

  1.  Inteleaga perfect miscarile tactice (sa citeasca jocul);
  2.  Ajute prin dublaje pe ceilalti mijlocasi;
  3.  Alerge cel mai mult cand echipa nu este in posesie
  4.  Ajute pe nr.4 in recuperarea mingii si echilibrarea baricentrului echipei.
  5.  Suteze de asemenea bine din afara careului (se vor ivi ocazii pe respingeri). Nu e obligatoriu sa fie un jucator tehnic, dar e esentiala calitatea sa fizica si jocul aerian bun.

     Se observa atentia extraordinara acordata de Allegri defensivei in special. Toate schemele trateaza aceasta tema, atacul fiind ceva mult mai fluid si mai natural. Acolo inspiratia este mult mai libera. Expunem totusi si cateva strategii ofensive pentru aprofundare. In urmatoarea schema scopul este inserarea atacantului extern de pe flancul opus initierii fazei cu intentia de a finaliza.

figura-11

     Externul cu nr.7 combina cu varful, nr.9, aflat aici in postura de pivot. Acesta intoarce din prima pentru nr. 10, care are doua optiuni de continuare a fazei, fie prin pasa filtranta fie prin minge ridicata peste linia defensiva adversa. Cei care vor receptiona sunt fie nr. 8 , fie nr. 11,  cel mai indicat in aceasta structura. Fotbal rapid, direct pe poarta, simplu si eficient. La urmatoarea schema insa, ideea este sa fie adus in pozitie de finalizare nr. 10 sau acelasi atacant extern de pe flancul opus initierii fazei, de data aceasta nr.7 . Din nou nr.9 in postura de pivot care incheie triangularea cu nr.10 . Acesta poate incerca finalizarea sau sa-l puna pe nr.7 intr-o pozitie foarte buna.

figura-12

     In esentialul nr.4 recunoastem un Claudio Marchisio in varianta “metodista”, adica un jucator capabil mai ales tactic sa indeplineasca rolul prin inteligenta sa. Pentru tehnica suprafina si acea lansare lunga e necesar un “regista” autentic. Poate ca Fabregas, cazut in dizgratie la Chelsea, ar fi o solutie viabila. Cu Marchisio titular nr.10 este cu siguranta Pjanic, iar la nr.8 ar fi ideala o combinatie intre Sturaro si Khedira. Viteza si agresivitatea italianului atat defensiv cat si pe inserimento, stiinta jocului, jocul aerian si fizicul germano-tunisianului. In functie de circumstante se poate opta pentru unul dintre ei sau un alt jucator mai complet de acest gen (mercato?).

     In cazul in care se va incerca un play-maker retras tip Fabregas, atunci coexistenta cu Pjanic ar deveni dificila din pricina aptitudinilor reduse defensive ale bosniacului. Cu 2 jucatori eminamente creativi se poate genera un dezechilibru si solutia ideala ar fi Marchisio ca nr.10. In postura de mezzala Claudio da cele mai mari satisfactii si asigura si o acoperire deosebita, chiar daca nu are acea tehnica deosebita a lui Miralem. Oricum, pana la venirea unui “regista” traditional, varianta cu Marchisio e singura viabila si cea mai buna tactic in 4-3-3 (daca se va alege aceasta varianta).

juve433

     Va aplica Allegri acest sistem si la Juventus? Greu de crezut totusi. Dybala nu este un atacant extern, desi fortat de imprejurari ar putea evolua, viteza si tehnica nu ii lipsesc. Ar fi totusi limitat si viziunea sa ar ajuta mult mai mult jocul central. Aptitudinile unor Pjaca si Cuadrado ar permite cu siguranta dezvoltarea jocului, insa asta ar periclita coexistenta celor 2 staruri din atac, Dybala si Higuain. Probabil ca intr-o partida in care Paulo va fi odihnit, sau poate chiar ambii, sa se adopte acest sistem si cu Mandzukic varf central. Oricum Allegri experimenteaza cu mai multe asezari pe durata unui meci, deci nimic nu este exclus. Plecand de la nucleul celor 3 mijlocasi centrali totul este posibil.

Triunghiul cu varf avansat (cu trequartista).

figura2

  Acest sistem la prima vedere poate parea atat de popularul 4-2-3-1 pe care multi antrenori il interpreteaza astazi mecanic, insa Allegri are o varianta foarte diferita, personala, mai ales defensiv si cu privire la aportul aripilor. Calculul initial e unul simplu, cu 2 mijlocasi la acoperire esti mai in siguranta decat cu unul singur. Si oricum abundenta de mijlocasi inchizatori din fotbalul modern in defavoarea celor creativi incurajeaza o varianta de gen. Mai sigur, mai viabil, mai putin sclipitor in atac.

     Cand evoluezi cu o asezare de gen, caracteristicile medianilor trebuie sa fie complet diferite de cele amintite mai sus. In acest caz cei doi mediani postati in fata defensivei sunt cei esentiali in echilibrul echipei. Nu trebuie sa abandoneze niciodata zona centrala a terenului de joc si,  desi este necesar sa urmareasca permanent actiunea pe ambele faze, niciodata sa nu fie surprinsi in spatele balonului, mai ales in tranzitia negativa. E de dorit ca unul din cei doi sa posede calitati de “metodista” pentru a putea prelua mingi de la fundasi si a le distribui util. Celalalt, ca si in cazul de dinainte, trebuie sa posede viteza buna, forta si lovitura de cap. Rolul lor principal este sa protejeze echipa in momentul in care echipa nu este in posesia mingii si sa se afle permanent in preajma acelui nr.10 si a celor 3 atacanti.

figura-9

     Aici nr.7 este depasit de adversarul direct si ramas in afara actiunii. Ca si in planurile precedente, jucatorii care se apara au indatorirea de a nu da spatiu adversarilor. Reusesc acest lucru alergand inspre propria poarta alaturi de oponenti (blocand trasele) si tatonand purtatorul de balon fara sa atace direct. Nr.4 intampina nr.3 advers, nr.8  coboara in centru si nr. 10  ii ia locul medianului stanga. Sub nicio forma nu trebuie nr.4 sa se lase depasit (chiar cu pretul unui fault), ci sa astepte revenirea lui 7, care sa dubleze. Evident, nr.2 nu poate dubla el pentru ca astfel nr.10 advers ar scapa de sub control in lateral. Daca nr. 10 advers insa taie terenul si se demarca central catre zona nr. 11 , nr.2 ieste in intampinarea nr.3 tatonand, iar nr.4 se deplaseaza central dubland nr.8 care devine “vertice basso”. “Trequartista” are sarcini defensive mult mai reduse decat ceilalti doi (acopera plecarea nr.8), el actionand cel mai pregnant in jumatatea adversa. Nr. 10 are urmatoarele atributii:

  1. Trebuie sa fie permanent gasit demarcat pentru a putea primi mingea de la coechipieri sai (fundasi sau cei doi mijloacsi centrali);
  2. E indicat sa actioneze cu preponderenta intre linia aparatorilor adversi si mijlocasi, constituind o prezenta foarte dinamica;
  3. Sa poata scoate adversarul din joc prin dribling pentru a genera apoi superioritate;
  4. Capacitate de pasa finala verticala;
  5. Calitati de veritabil suteur;
  6. Trebuie sa isi coordoneze pasele perfect cu inserarile coechipierilor pentru a nu ii pune in pozitie de offside;

      Daca in precedentul modul fundasii laterali aveau mai putine atributii ofensive, o data cu retragerea a 2 mijlocasi in spatele balonului, importanta lor creste. Tipic “allegrian”, sunt chemati sa ajute atacul alternativ cei doi “terzinii”, nu amandoi simultan. Scopul este aceeasi acoperire impecabila in zona propriului careu. Rezulta ca acesta este un modul mai dezirabil atunci cand ai de-a face cu o echipa care se inchide si se apara compact. Avand in vedere faptul ca atacantii externi sunt nevoiti sa coboare pentru a ajuta la constructia incipienta a actiunii, cei doi “terzinii” pot indeplini multiple actiuni ce confera oportunitati de assist prin invaluire.

ex: constructia actiunii de pe un flanc pentru a-i permite celuilalt fundas lateral de pe flancul opus sa apara la centrare in speranta unui assist la nr.9.

figura-16

     Nr. 8 coboara pentru a primi pasa de la nr. 3, apoi cedeaza balonul nr. 7,  coborat si el. Acesta paseaza in centru catre punctul fix, nr.10. Intre timp nr.2 , “terzino” de pe flancul opus si-a continuat progresia pana in marginea careului advers si poate primi mingea de la “trequartista” pentru a incerca assistul final pentru atacantul central sau pentru externul 11, uneori chiar si pentru nr.10. Aceeasi schema poate functiona si de pe flancul opus cu rolurile evident inversate. Urmatoarea idee ofensiva este diversa si implica atacantii externi decisiv.

ex: fundasul lateral nr.2 joaca pentru varful nr.9 care aici actioneaza ca un “noua fals” ce coboara si paraseste pozitia. “Trequartista” vine la intalnire, preia rapid balonul, si poate servi in acest timp cei doi externi de atac gasiti demarcati. Din nou rapiditate, coordonare si joc direct. Scopul este golul, nu posesia indelungata! Aceasta foloseste doar ca arma de conservare a fortelor, nu ca principal scop in sine.

figura-17

     In speranta ca detaliile tactice nu v-au obosit excesiv, putem trage impreuna cateva concluzii. Avem raspunsul la intrebarea “de ce in Italia nu se promoveaza mai multi tineri ca in alte campionate”? Pentru ca e nevoie de inteligenta tactica, forta fizica, experienta si coeziune pentru a putea invinge defensive bine inchegate. Nu este de ajuns un pusti talentat si rapid in progresia cu balonul pentru ca spatiile oferite sunt foarte mici si dublajul este o consecinta fireasca. Totul e tacticizat! O anumita maturitate si robustete fizica sunt de asemenea conditii de baza. Allegri a promovat si jucatori tineri, dar tinta a fost melanjul perfect cu garantiile conferite exclusiv de experienta. Pur si simplu nu poti juca cu o echipa foarte tanara in Serie A!

      De asemenea se intelege de la sine de ce “fotbalul nu este o stiinta exacta”. Trequartista poate fi foarte usor marcat om la om de un adversar foarte contondent si scos din joc o perioada buna de timp. Ce se intampla in acest caz? Intervine adaptarea naturala a celorlalti componenti ai primului 11. Isi asuma un altul acest rol (daca are capacitatea) sau se incearca mai pregnant benzile. Orice plan tactic iti poate fi dat peste cap de adversar sau o intamplare nefericita si atunci improvizatia devine arma letala. La acest capitol Allegri este fenomenal, dubla cu Bayern de anul trecut demonstrand din plin cat de bine citeste livornezul o partida. Din pacate singura sa eroare, introducerea lui Mandzukic in locul unui jucator mai rapid si mai penetrant precum Zaza (mai similar cu Morata) a adus acel final nedoritFara erorile impardonabile de arbitraj insa, Juventus ar fi mers mai departe. Cum am ajuns in ipostaza de a tine Bayern in sah la ea acasa? Adaptabilitate tactica la realitatea momentului, nimic predefinit nu este 100% functional si niciun sistem indestructibil. Ultimul element, deloc neglijabil, este greseala umana inerenta. Totul trebuie luat in considerare in panorama tactica.

allegri1

     Grija sa obsesiva pentru latura defensiva are ratiuni pur statistice. Max a reiterat in numeroase randuri un concept: “campionatul este permanent castigat de cea mai buna aparare“. Un om al pragmatismului extrem nu poate decat actiona in aceasta directie. De aici provine grija primordiala pentru compartimentul retras si succesele multiple ale echipei piemonteze in istorie. Un tehnician al cifrelor care permanent isi recalculeaza “cota Scudetto” in raport cu numarul de partide ramase si rezultatele competitoarelor, asta e Allegri. Atacul cu garda jos? Spectacolul golului repetat in ambele porti pentru a exulta multimile? Incercati pe adresa lui Wenger. Fiecare are filozofia sa.

    Ideologia nativa a toscanului este insa una clara: acel “4-3- si apoi mai vedem”. Utilizarea a 3 fundasi in linie la Juventus a fost doar rezultatul unei mosteniri bine puse la punct de predecesor si continuata de vicleanul livornez care a inteles ce calitati unice inglobeaza aceasta componenta defensiva. Nicaieri in fotbalul actual nu mai gasesti aceasta chintesenta de viziune, pozitionare, calitate cu balonul, forta si intuitie. De aceea poate, cat timp cei 3 coexista, foarte indicata ar fi si o dispunere curajoasa intr-un sistem 3-4-1-2 care ar valorifica aproape toate punctele forte ale echipei si nu s-ar diferentia major fata de confortabilul 3-5-2. Pjanic, desi mai lejer in postura de mezzala creativa (insa cu aport defensiv redus), ar putea insemna acel trequartista care actioneaza intre linii si se foloseste de arma sa letala, pasa decisiva filtranta sau lansarea superba “a la Pirlo” dincolo de apararea adversa. In spatele sau 2 “metodista” extrem de inteligenti si reactivi, dintre care pe unul il avem deja, Marchisio. Celalalt din pacate nu se gaseste momentan in lotul piemontezilor. Atat fragilitatea fizica cat si aparitia greoaie nu il recomanda pe Khedira. Acesta performeaza optim intr-un 4-2-3-1 la acoperire, postura mai statica si cu cerinte preponderent fizice. Trebuie gasit “un alt Principino” (ex: Hector Herrera, Javi Martinez, Mascherano etc. ) si completata ideea tactica. Pentru ca este greu de crezut ca Dybala si Higuain nu vor fi titulari in atac. Iar varianta cu o singura inregimentare in mercato e cea mai realizabila. Juventus insa pare a avea un alt plan cu aducerea lui Axel Witsel. Cu ce ar putea ajuta belgianul la manevra ofensiva insa…ramane de vazut.

3-4-1-2

     Acest sistem (4-3-3) este favoritul lui Allegri, dar nu cel pe care il va juca obligatoriu la echipele sale. Un antrenor modern este adaptabil si versatil. Modelul cu cei 3 mijlocasi centrali il va urma insa in toata cariera sa, ACESTA ESTE NUCLEUL DE BAZA AL VIZIUNII “ALLEGRIENE”. Schema exista, nu e nimic intamplator, dar are ca scop doar evidentierea caracteristicilor individuale ale jucatorului, nu fortarea geometriei rigide ca politica obtuza. Daca mijlocasul este tehnic va fi pus in pozitie de unu-la-unu cu adversarul, daca este rapid i se vor deschide spatii de “inserimento” si din acel moment…ARTA ISI SPUNE CUVANTUL. Pentru ca matematica e exacta, dar pana si ea isi are poezia ei. Iar cea mai dulce poezie este chiar victoria! VICTORIA CA TEL FINAL! Cu sau fara posesie prelungita, cu sau fara o accesorizare pompoasa.

   Da, Allegri are idei clare! Uneori functioneaza, alteori nu. Dar intotdeauna carisma, tactul si atmosfera pozitiva ii vor conferi o aura aparte. Asa “milanist” cum il vad unii. Acesta este Max Allegri, tactic si uman. Va asigur ca urmatorii il vor gasi “mult prea juventin”. Cu sau fara 4-3-3!

allegri2

FORZA JUVENTUS!

 

  • In Max we trust! Fino alla fine!

    • Flavius

      Ne-ar placea sa avem incredere si in capacitatea liniei mediene, din pacate mai greu. Cine critica antrenorul sa priveasca linia mediana si poate va intelege ceva.