ADN BIANCONERO

Furia Ceha : de la “demon” la “Ingerul Blond”!

nedved_wallpaper 14 Iunie          1996! Campionatul European se desfasoara in Anglia. Italia avea sa fie eliminata inca din faza grupelor spre marea mea dezamagire si un moment psihologic mi-a ramas in memorie. Minutul 4 al meciului in care Italia ar fi trebuit sa defileze dupa calculele hartiei in fata Cehiei . Un tanar crud, tuns scurt , cu o aliura de sfinx , ochi reci , mina glaciala , concetrat la maxim si indarjit peste masura. O patrundere surprinzatoare in careu dupa o aruncare de la margine scurta urmata de o centrare , o finalizare necrutatoare pe langa Peruzzi si un prim semnal negativ , un prim pumnal resimtit de mine in calitate de suporter al Squadrei Azzurra. A fost momentul decisiv care a dus la caderea Italiei! Numele asasinului cu privire de gheata? Mi-a ramas intiparit pentru totdeauna!  NU IL VOI UITA NICIODATA!

       Campionatul  European a luat sfarsit , cei mai multi fotbalisti s-au intors la cluburile lor , iar altii au schimbat culorile in urma unei evolutii convingatoare. Printre ei si cehul cu privirea de gheata. Compatriotul sau Zdenek Zeman l-a adus in curtea lui Lazio si astfel incepea un ciclu formidabil. Nu numai ca irosise sansele Italiei prin acel gol , dar acum se transfera la un adversar direct al lui Juventus in lupta pentru titlu , lucrand alaturi de dusmanul numarul 1 al bianconerilor. Era limpede! Aveam un nou inamic! Unul dintre primii pe care i-am resimtit astfel in calitate de juventin pasional. Italia nu era Cehia , Sparta Praga nu era Lazio , iar Slavia Praga nu era Juventus! Perspectiva esecului total al acestui tanar fotbalist in dificilul campionat italian ma incanta peste masura. Cehul urma sa plateasca scump bucuria sa insolenta de la gol! Impactul cu fotbalul mare va fi dur si va sfarsi  zdrobit de importanta unor partide cruciale. Scena era deja pregatita!

         Sfinxul insa isi avea propriul drum si era prea putin preocupat de frustrarile produse altora. Se comporta ca un adevarat profesionist , muncea enorm pe teren si mereu incerca sa compenseze lacunele tehnice cu inteligenta tactica , forta pura si determinare. Juca in banda , unde viteza sa era bine pusa in valoare si desele curse in atac generau intotdeauna panica. Folosea spatiile pe contra ca nimeni altul , lovea mereu sec si precis. Si cel mai deranjant…avea ca principala victima Juventus! Fie ca vorbim de Cupa sau Campionat , avea mereu o evolutie de gala in fata noastra. Deseori marca prin suturi imparabile  , actiuni in viteza din blestemata banda stanga ,  spulbera vise si planuri tactice si astfel tanarul antipatic devenea un cosmar matur si experimentat. Daca te uitai pe primul unsprezece al lui Lazio si juca EL , emotiile erau de prisos . Incubul marca cu regularitate si antipatia se transforma in furie , una surda si neputincioasa . Nu sunt multi fotbalisti de care poti spune ca te temi in calitate de suporter al lui Juventus , dar alaturi de Giggs cehul capatase un loc de frunte. Nu puteam nici sa ii pronunt numele , era similar unui duh rau , erau cuvintele ce nu trebuiau rostite nici in soapta. Cumplit a fost un 4-0 administrat de laziali lui Juventus pe Olimpico din Roma. 4-0! Cine marcase primul si pornise avalansa? Tot EL! Teribilul ceh , acelasi asasin crud cu ochii glaciali. Punctul culminant a fost insa campionatul pierdut de Juve in ultima etapa , la Perugia . Terenul era impracticabil , noi am fost ghinionisti , au lipsit mingile utile plasate de magicianul Zidane…toate cuvinte si explicatii in van. Realitatea era infrangerea si triumful lazial . Iar gandul ca Cehul cel Teribil exulta la Roma era insuportabil. Nu mai era rivalitate , era declaratie de razboi! Omul negru era PAVEL NEDVED!

    Nedved2

           La sfarsitul acelui sezon 2001 insa urma sa am parte si de alte “surprize neplacute”. Doi dintre titanii echipei , Zinedine Zidane si Filippo Inzaghi aveau sa fie vanduti catre mari rivale ale lui Juventus. Clubul a incasat sume imense din vanzarea acestora , dar fanii erau foarte nemultumiti si intrebarea aflata pe buzele tuturor era “cine sa il inlocuiasca pe Zidane”? David Trezeguet demonstrase deja calitati extraordinare la finalizare , deci plecarea lui Pippo nu era o catastrofa , dar “algerianul” atat de tehnic? Lui cine sa ii ia locul? Ca de atatea ori , raspunsul marelui Luciano Moggi  nu s-a lasat asteptat!  Mutarea de maestru a venit , doar ca de aceasta data am ramas perplex. Din multimea de variante posibile s-a ivit un nume neasteptat si tulburator. O senzatie stranie de lovitura a sortii , un scenariu incredibil si aproape de netolerat. Noul mijlocas al lui Juventus era…Sfinxul glacial de la Euro 1996 , Furia Ceha asa cum era deja denumit de fanii laziali. Aceeasi fani care au protestat vehement la auzul transferului sau la o rivala. Patronul Sergio Cragnotti insa avea mari probleme financiare si incerca sa redreseze situatia vanzand “bijuteriile clubului”. Nedved a ajuns la Torino si astfel se prabusea un edificiu construit in ani de profunda opozitie. Disperarea fanilor laziali oferea o prima satisfactie nesperata , dar era mult prea putin pentru a putea sterge fantasmele trecutului.

         Nu era foarte clar unde va evolua noua achizitie , el fiind la baza un mijlocas de banda stanga cu aptitudini si in zona centrala , post mai putin folosit de noul si vechiul antrenor al lui Juventus , Marcello Lippi. Exact acesta a fost motivul primelor evolutii mai slabe ale cehului in tricoul bianconero. Si pe masura ce omul de 41 de milioane nu se regasea crestea si nemultumirea. Mostenirea lasata de Zidane apasa pe umeri razboinicului ceh. Asteptam confirmarea prin aceleasi evolutii de gala ale fostului adversar si exigentele erau colosale prin prisma tumultuosului trecut. Unii fotbalisti cresc gradat in forma si evolutii si urmeaza o traiectorie de grafic matematic . Necesita timp si rabdare , intelegerea principiului tactic si asimilarea noilor scheme alaturi de coechipieri. Din fericire nu a fost cazul lui Nedved , care a explodat brusc si nimicitor si a ramas la cote excelente sezoane de-a randul. Ochiul de strateg al lui Lippi a observat imediat ca Nedved putea fi utlizat intr-un post de mai mare responsabilitate , ca travaliul sau nu trebuia limitat doar la curse in banda si o pozitie mai centrala era solutia. Acolo cehul putea folosi in deplina libertate forta sa fizica de invidiat , putea contribui decisiv la recuperarea rapida a balonului , la contraatacuri  penetrante si isi putea calibra letal arma sa cea mai temuta , sutul de la distanta. Lippi l-a transformat pe Nedved intr-un veritabil “trequartista” cu arie infinita de actiune. Iar Nedved a inteles foarte bine noua pozitie si a descatusat calitati inca nedescoperite. Prezenta sa dadea atacului o alta dinamica in comparatie cu Zidane , agresivitatea in plus la recuperare si pressingul sus ajutau enorm ofensiva si incomoda teribil adversarul. Se deschideau mult mai repede trasele , spatiile erau mai mari datorita accelerarii surprinzatoare si pasele curgeau direct spre poarta. Noua achizitie nu era un vrajitor al balonului , ci un cavalerist prin excelenta , unul care cravasa fara mila caii putere , depasea adversarii prin “grinta” absoluta si acceleratia sa superioara , intuia perfect fazele cheie si combina ametitor in goana catre poarta. Un cavalerist ce facea fara retinere si munca de deposedare a infanteristului  cu aceeasi daruire exemplara .Era groaznic sa il ai adversar pe Nedved , insa de data asta se temeau ceilalti.

        Ca de obicei imi amintesc un moment magic , momentul in care “Omul negru Nedved” a devenit “Zeul Blond Nedved”! Si totul s-a petrecut sub ochii mei uluiti. Era meciul disputat acasa in compania lui FC Porto , meritorie campioana a Portugaliei. Portughezii au marcat primii , insa Juventus a reusit sa revina in maniera de mare echipa si scorul era 2-1 , cu cele trei puncte inca in balanta. Si atunci s-a petrecut minunea ! Unul din acele momente pe care amatorii de “delicii braziliene” nu il observa niciodata. O pasa prea lunga aruncata in fata de mijlocul lui Juve , o minge care parea deja pierduta in fata unui fundas portughez pozitionat mai bine. Acesta avea prim planul si a tratat faza cu lejeritatea celui care se simtea stapan pe situatie. Fatala eroare , in spatele sau Nedved declansase furibund atacul! A anulat intr-o clipa metri care il desparteau de fundas , l-a deposedat cu un atac direct ,  corect si fulgerator, a privit in centru unde l-a vazut demarcat pe Trezeguet , a pasat perfect si francezul a reluat in maniera sa necrutatoare. 3-1 si eram in delir! In sfarsit Nedved isi folosea calitatile in beneficiul lui Juventus! In sfarsit eram aliati si uniti intr-o nebunie comuna! Iar ochii lui nu mai pareau reci si ficsi . Erau vii si inteligenti ! Ofereau incredere si transmiteau forta. Exact detaliul de care avea nevoie Juventus  , exact acea calitate tipica spiritului nostru!

          Dupa descatusarea de la acea pasa de gol Furia Ceha a devenit tot mai devastatoare. Nimic nu mai era ca inainte! Pozitia i se potrivea perfect si Nedved arunca in lupta intreg arsenalul disponibil. Nu mai era loc de retineri sau ezitari , ci doar de rezultate!  A venit si primul gol din lunga serie de reusite in meciul contra Perugiei  disputat in Decembrie 2001. Cehul demonstra si calitati aeriene la cei numai 1.77 m ai sai si a marcat la un corner , anticipandu-l pe inaltul Igor Tudor prin plasament , coechipier ce era pregatit sa reia si el mingea . Era mare lucru sa ajungi la o minge aeriana in careu inaintea lui Tudor! Atat ca adversar cat si in calitate de coechipier. Dar asta era Pavel! Excela din multe puncte de vedere , iar putinele minusuri erau mereu compensate prin munca , inteligenta , plasament.

          Daca inceputul a fost unul de foarte bun augur , atunci cu siguranta finalul acelui sezon a fost monumental. Dupa acel  5 Mai memorabil Juventus se incununa campioana a Italiei si culegea un Scudetto nesperat , il ultima etapa. Cei ce aveau sa fie “prescritti” , amatorii de trofee la masa verde ,  “echipa de gala” a lui Moratti , pierdeau un trofeu pe care se simteau deja stapani in aceeasi maniera ca Juventus anul precedent. Lazio a invins clar atunci cand nimeni nu se astepta si a facut dreptate pentru sezonul precedent. De data asta insa , Nedved era “in tricoul potrivit”. A sarbatorit cu o mina aproape la fel de serioasa ca de obicei , devenise un mic specialist si parea un lucru firesc. Doar de-asta venise la Juventus , ca sa castige! Pentru mine cehul devenise fara dubii un fotbalist complet pentru exigentele juventine si unul de neinlocuit in disputele ulterioare. Era alt Pavel Nedved , era Nedved juventinul! Demonul glacial cu parul scurt se metamorfozase in Ingerul cu Plete Blonde. Surprizele vietii!

        Pavel nu a fost niciodata satisfacut de performante si a cautat mereu glorioase recidive , asa ca sezonul 2002-2003 nu a mirat pe nimeni. Protagonist inca din prima etapa , a dezlantuit infernul prin apararile adverse , a conlucrat fantastic la recuperare si contra cu inegalabilul Davids , cu Tacchinardi sau Zambrotta , a construit migalos alaturi de Del Piero si a participat decisiv la finalizare alaturi de goleadorul Trezeguet.  Pavel era peste tot si evolutia a fost una halucinanta. Daca in campionat a fost greu de gasit un adversar pentru Juventus , in Liga Campionilor adversarii mari s-au succedat cu repeziciune. Dupa un inceput slab cu Manchester Utd echipa a aratat caracter si forta de revenire. S-a calificat agonizant , cu gol castigator la ultima faza impotriva lui Deportivo la Coruna. Igor Tudor oferea sansa lui Juventus de a continua intr-o competitie care avea sa ofere meciuri memorabile in acel sezon. Si motorul echipei a fost permanent Pavel Nedved. Europa  era cuprinsa de acea teroare atat de familiara mie. Am avut chiar satisfactia de a-l vedea inscriind impotriva lui Lazio , o revansa pe care o asteptam ca pe un fruct interzis. Echipa romana avea ocazia sa guste din propriul medicament. Interul a incercat sa il opreasca in derby cu un Materazzi brutal si un Cordoba care rareori cauta mingea . Au lovit inutil , au provocat  , au atacat omul , Nedved era impasibil . Vizibil incercat , a strans din dinti si a refuzat schimbarea , a ramas pe teren si a pedepsit adversarii asa cum stia el mai bine , printr-o torpila ghidata perfect catre coltul portii interiste. A urmat golul splendid de pe Camp Nou care a anuntat ingenuncherea trufasei Barcelona , reusita de gala in meciul in care am distrus “galacticii” Madridului si…cartonasul galben care l-a scos din marea finala! Nici protestul sfasietor al tribunei si nici interventia de gentleman a lui Steve McManaman nu au schimbat insa decizia obtuza a arbitrului ce nu merita amintit . Pentru o intrare normala de joc Pavel a primit cartonasul galben si nu a putut evolua in finala. A ramas una dintre cele mai mari nedreptati suferite de el si de Juventus in istoria Ligii. Fara Nedved Juventus a parut un angrenaj gripat , a pierdut la penaltyuri si ramane si azi regretul sau ca nu a reusit sa castige un trofeu Champions League. O dovada ca fotbalul este pe cat de frumos , pe atat de nedrept! Ca o recunoastere a valorii sale incontestabile in acel sezon totusi , i-a fost decernat Balonul de Aur. Macar aceasta nedreptate lui nu i s-a facut! Niciun brazilian pompos si niciun argentinian trambitat excesiv nu au putut lua locul “Omului cu plamanii de otel”! In pofida vesnicii aplecari a unora catre samba sau tango , nu a putut fi ignorant acest razboinic fara limite.

Nedved 3

            In cariera sa Nedved a mai castigat trofee cu Juventus. Unele omologate de “federatii aservite” , altele mai putin. A plecat Lippi si a venit Capello , s-a schimbat sistemul si Nedved nu a mai avut libertate de miscare , din trequartista a redevenit aripa si a ramas fara libertatea de miscare. NU s-a schimbat insa niciodata modul sau de a aborda partidele , dorinta de a da 120% , importanta sa in teren si suturile naprasnice care decideau uneori meciuri inchise. Capello a facut totul pana la absurd pt a schimba un Juventus cladit cu grija de Lippi , a incercat sa isi puna amprenta cat mai hotarator in planul tactic , a adus jucatorii sai , l-a asezat chiar si pe Del Piero pe banca intr-o trufie absurda , dar Pavel a ramas un punct fix. EL era util in orice viziune si evolua in orice sistem.

          Mai mult ca orice insa pe Nedved l-a inobilat si consacrat ca pe un juventin de marca fatalul an 2006. Masinatiunile marsave si-au atins tinta si Juventus era retrogradata! Mercenarii lui Capello au plecat , spiritul a ramas insa. Reprezentat magnific de Alessandro Del Piero , acest spirit avea insa sa gaseasca un solid sprijin din partea cehului. Ofertat de Inter , Milan sau Manchester United , cehul a refuzat politicos. Avea 34 de ani , insa era curtat de toate marile echipe! A ramas la Juventus pentru a reconstrui un edificiu puternic afectat. A ramas pentru ca eroul Nedved nu il putea lasa singur pe eroul Del Piero , la fel cum eroului Buffon ii statea foarte bine in tricou alb-negru in compania unui Camoranesi sau Trezeguet. Dupa 5 sezoane de glorie toti ar fi inteles decizia lui Pavel de a pleca. Isi facuse din plin datoria fata de Juventus si erau chiar italieni crescuti de club care parasisera corabia in deriva. Unui ceh ex-lazial nu ii puteai cere sa se declare juventin pana la moarte si toti asteptau un Nedved retras in alt campionat , catre orizonturi mai linistite. Din fericire Pavel era de alta parere. Unui luptator ca el perspectiva unui urcus dificil ii dadea noi motivatii. Ceea ce pentru altii parea imposibil pentru el era provocator . A declarat decis ca Juventus i-a oferit multe si a venit timpul sa dea inapoi . De parca nu daduse destul! Spiritele alese insa nu considera nicicand eforturile lor ca fiind suficiente. Fara prea multa vorba , fara cuvinte mari , fara pretentii si aere de vedeta , s-a prezentat la antrenamentele lui Deschamps si a continuat sa fie un monument de fotbal pentru echipa noastra. Nu a privit in urma si a continuat sa tinteasca catre obiective noi. A fost pilonul de baza alaturi de Del Piero si Buffon si a demonstrat ca nu toti juventinii se nasc , ci pot deveni astfel prin intelegerea si imbratisarea valorilor , prin caracter uman desavarsit si onoare mai presus de orice. Nu a existat nicio diferenta intre Nedved din Serie A si cel din Serie B. Numai priveai la pletele blonde agitandu-se furtunos in clima deloc potrivita a ligii secunde si te napadeau lacrimi de recunostinta. Cehul lupta si pentru mine , pentru vechiul sau “inamic”.Nu conta faptul ca adversarul nu mai era Milan sau Inter , Genoa sau Napoli primeau acelasi tratament indiscriminatoriu. Grinta , forta , inteligenta , lupta pana la sacrificiu. Chiar si adversarii dadeau totul pe teren pentru ca in seara aceea il infruntau pe Nedved. O lectie de viata greu de uitat!

          Gratie unei vieti sportive de invidiat a mai avut timp sa evolueze la cote inalte inca doi ani dupa promovarea de prestigiu din Serie B. A mai gustat inca o data din savoarea Champions League si a mai trait inca o deziluzie , a castigat din nou derbyuri cu Inter sau Milan , a oferit din nou prestatii unice si nu a cedat niciodata. Pentru el nimic nu s-a schimbat! Datoria fata de echipa a fost mai presus decat orice si s-a daruit pana in ultima zi cu acelasi succes in fata portii si nu numai. Pana in ultima zi…off , ultima zi!

           Emotii , elogii , lacrimi si regrete! Semn ca un mare fotbalist se retrage. Putine sunt acele clipe in care traiesti aceasta senzatie de recunostinta pentru omul care ti-a fost contemporan. Cumplita senzatia aceea de pierdere ireparabila , de vid organic covarsitor . Nedved lua cu el nu numai aplauzele si admiratia tuturor , dar si o parte din inimile calde ce l-au sustinut neincetat. Si e firesc , pentru ca nu a luat nimic din ce nu era al sau! De la Nedved am invatat ca nu orice adversar iti este dusman si ca nu orice jucator care imbraca tricoul lui Juventus este juventin! EL a fost si este un juventin de marca! Nedved m-a invatat ca seriozitatea si onoarea sunt valori absolute , adanc inglobate in Spiritul Juventus. Si tot Nedved m-a invatat ca “o Doamna nu se tradeaza niciodata”! S-a crezut dupa retragere ca Nedved va semna un alt contract , dar nu a facut-o. A vrut sa incheie in glorie si in deplinatatea fortelor. Si pentru asta lumea nu il va uita niciodata! A fost curtat insistent de Mourinho prin intermediul lui Raiola , prieten al sau si bun colaborator interist in perioada aceea. Proiectul portughezului la “campionii de masa verde”  avea nevoie de prezenta acestui “soldat perfect”. I s-a promis visul sau dintotdeauna , Champions League! Pavel Nedved a refuzat cu fermitate si nu a avut niciun regret cand Mourinho isi ducea la bun sfarsit planurile. NU a regretat pentru ca era juventin si niciun trofeu castigat in tricoul dusmanului nu merita efortul , nu avea valoare reala. Intrebat de ce a refuzat Pavel a raspuns in stilul sau , fara diplomatii gratuite , direct si taios : “M-as fi simtit ca un tradator”!  Cuvintele sunt iarasi de prisos.

           63 de goluri marcate in Campionat si Champions League pentru Juventus , 327 de meciuri jucate , de 4 ori Campion al Italiei , detinator a doua Super Cupe si Campion in Serie B , declarat Balon de Aur 2003. Pentru statistica este si ultimul jucator care a marcat in Cupa Cupelor in ultima finala a acestei competitii , in 1999. Niste cifre impresionante care nu spun insa decat in mica masura cine a fost si este Pavel Nedved. Restul cunosc cel mai bine suporterii lui Juventus , pe care i-a incantat si bucurat atatia ani de zile. In semn de recunostinta era imperativ ca Furia Ceha sa aiba propria stea pe noul stadion , proiect in care s-a implicat si el.

            Pavel Nedved nu a parasit-o niciodata pe Juventus si avem si azi sansa sa ne domolim dorul de “Ingerul Blond” privindu-l cum urmareste atent din tribuna evolutia noii generatii de legionari de succes. In calitate de conducator a avut deja un prim succes rasunator si nu pare sa se opreasca aici. Daca inceputul de conducator a fost la fel de dificil ca debutul in calitate de jucator la Juventus , acum Pavel este un important om in angrenajul echipei si un pilon important in luarea deciziilor cu privire la urmatoarele mutari. Daca ne-ai mai aduce inca un tanar Nedved la Torino , Pavel , ar fi perfect! In calitate de conducator iti uram sa ai ocazia sa faci ceea ce nu ai reusit ca jucator , SA RIDICI TROFEUL CHAMPIONS LEAGUE!

SI iarta-ma , Pavel Nedved ,  pentru vrajmasia inceputurilor , dar sunt juventin pasional ca si tine. Sunt convins ca ma intelegi mult mai bine acum , doar impartasim aceeasi patima mistuitoare! GRAZIE!

  • George Melinte

    O prezentare minunata , o prezentare corecta , o prezentare care imi aduce aminte de ce m-am indragostit eu de Juventus.

    Nu pot insa sa nu ma intristez cand revad imaginile cu retragerea lui , Nedved este motivul pentru care am inceput sa iubesc Juventus , motivul pentru care am invatat sa stau lipit de televizor 90 de minute , sa nu ratez o pasa , Nedved este idolul meu , iar ziua in care s-a retras a fost probabil cea mai trista din scurta mea viata . Am plans cum nu am facut-o niciodata , si trebuie sa recunosc ca mi-a trebuit ceva timp sa ma obisnuiesc fara el pe teren

  • foarte frumos Flavius Corbulo !!!!!

  • Superb Flavius, superb…am retrait toate emotiile provocate de Furia Ceca si ca adversar (asa era…ma dura in cur de lazio insa imi era intotdeauna frica de Blond), insa dupa 2001 Blondul a venit la clubul care i se potrivea 100%…nu exista alta echipa in lume la care sa evolueze Pavel.

  • Da, DA, Da! Tocmai asa e! Cand a plecat Zidane au sosit Buffon, Thuram si Nedved. Asta a fost chirurgie pe trup si suflet.Trupeste nu am suferit si sufleteste ne-am implinit. Felicitari ROACKERE!

  • Multumesc , baieti! Insa autorul tacit este Pavel , el a dictat din umbra si eu am indeplinit functia de scrib 🙂 Mereu am spus ca fotbalistii colosali sunt acei actori care isi scriu singuri scenariul cu fiecare pas al carierei. EMotiile le-am trait si eu la fel. SI e clar deja , Tucu , de ce nu am si eu podoaba capilara a cehului. Partidul m-a vrut tuns! 😉

  • …nici pletele si nici chelia nu au fost standarde ale sistemului 🙂 “Nu conteaza cat de lung am parul”…Oricum, tu nu puteai fi nadejdea partidului…

  • Cu siguranta asta! 😀 Cu tendintele mele imperrrialiste…

  • Superb

  • nicolleo

    E o placere sa-ti citesc articolele, Flavius
    Inca o data felicitari si multumiri…

  • Mai mult decat ne-am fi putut astepta! Bravo Flavius!

  • Lucianus

    Felicitari, superb articol.
    Starneste amintiri placute si reaminteste ca in lume chiar exista oameni extraordinari, verticali, corecti si muncitori.

  • Frumos articol, bravo Flavius! Pavel Nedved jucatorul meu preferat

  • Foarte frumos articolul 😉 mi-am adus aminte ce facea pe teren “Furia Ceha” de vazut il vezi meci de meci langa Marotta in costum si este greu sa nu il mai vezi in echipament, ce jucator!!!