CONSTELATIA JUVENTUS

Mauro Camoranesi. Dorinta, sacrificiu, echilibru si caracter

Mauro German Camoranesi

2006 reprezinta cu siguranta cel mai negru an din amintirea oricarui juventin. Dupa scandalul Calciopoli, se anuntau vremuri foarte grele pentru Batrana Doamna. Noul drum in Serie B incepea cu o penalizare de 9 puncte, iar Juventus isi dorea revenirea in elita fotbalului italian. Asa cum era de asteptat, au fost jucatori care si-au exprimat dorinta de a pleca in alta parte, lucru care s-a si intamplat. Primul care a ridicat steagul a fost capitanul Del Piero care declara public:

“O adevarata Doamna nu se paraseste la nevoie.”

Printre cei care au raspuns strigatului sau de lupta s-a numarat, printre altii si Mauro Camoranesi. Proaspat campion mondial cu nationala Italiei, mijlocasul dreapta si-a exprimat dorinta de a ramane alaturi de Juventus.

Italo-argentinianul, pe numele sau intreg Mauro Germán Camoranesi este una dintre legendele ce au marcat prima decata a acestui mileniu in tricoul lui Juventus. Si-a inceput cariera in tricoul argentinienilor de la Atletico Aldovisi, echipa ce se afla la doar 100 de mile distanta de localitatea sa natala, Tandil. Bifeaza 31 de aparitii in sezonul 1995-1996, nereusind insa sa marcheze. Urmeaza 2 sezoane in Mexic si Uruguay, la Santos Laguna (ai caror fani ii aleg porecla “El Cholo”), respectiv Montevideo Wanderers.

In 1997 se intoarce in Argentina natala si semneaza cu cei de la Banfield, reusind primul sezon bun al carierei, marcand 16 goluri in 38 de partide. Insa dupa doar un sezon, hotaraste sa ia din nou drumul Mexicului, de data aceasta insa in tricoul celor de la Cruz Azul, fiind prima echipa la care joaca doua sezoane consecutiv. Dupa ce s-a retras, avea sa declare despre mexicanii de la Cruz Azul:

“A fost prima echipa care m-a marcat cu adevarat. Mi-au dat posibilitatea de a ma obisnui sa castig. Este un lucru atat de important care mi-a folosit toata cariera: sa stiu ca sunt nevoit sa castig pentru ca reprezint un club mare.”

Dupa 2 ani in care joaca 75 de partide in tricoul mexicanilor si inscrie 21 de goluri, isi indeplineste visul de a cuceri Europa prin transferul la Hellas Verona. La o inaltime de doar 1,72 metri, multi erau sceptici ca argentinianul va face fata in cel mai bine cotat campionat din lume la acea vreme, fiind cunoscutata duritatea cu care se disputau partidele din Serie A. Ii cucereste pe fanii veronezi dupa ce reuseste sa marcheze golul victoriei in derby-ul orasului contra celor de la Chievo.

Desi multa lume nu acorda foarte multe sanse lui Hellas de a ramane pe prima a fotbalului italian in acel sezon, reuseste sa se salveze cu veronezii de la retrogradare desi termina sezonul la egalitate de puncte cu Lecce si Reggina, 37, fiind primele deasupra liniei. Lecce termina deasupra ambelor datorita diferentelei de goluri, iar Hellas ramanea in primul esalon dupa ce avea sa treaca de Reggina in barajul pentru retrogradare. Atrage atentia celor de la Juventus printr-un gol marcat in etapa a 10a, pe data de 4 noiembrie 2001 in poarta lui Gigi Buffon.

Urmeaza un sezon 2001-2002 in care inevitabilul se intampla: Hellas retrogradeaza, dar Mauro stralucea si o facea din ce in ce mai puternic, iar ochiul lui Marcelo Lippi vede in el mijlocasul dreapta de care Juventus avea nevoie. Lippi il considera un jucator versatil si polivalent, capabil sa joace atat in centru cat si pe partea dreapta a liniei mediene, dar si in rol de trequartista. De aici pana la transferul la echipa de la poalele Alpilor nu mai este decat un pas. Initial, transferul se face sub forma de coproprietate cu cei de la Hellas, insa un an mai tarziu Juventus avea sa il achizitioneze definitiv. Reuseste sa se impuna rapid intr-o echipa din care mai faceau parte la acea vreme Del Piero, Buffon, Ferrara, Tacchinardi, Montero sau Trezeguet. Sezonul echipei este unul fantastic, dar si al lui Camo de asemenea, bifand 30 de meciuri si 5 goluri.

18 septembrie 2002 marcheaza debutul lui Mauro in Champions League. Juventus incepea cursa pentru castigarea trofeului in deplasare pe terenul olandezilor de la Feyenoord. In minutul 32, in urma unei respingeri din corner, argentinianul preia elegant pe piept si suteaza naprasnic de la 20 de metri in diagonala, lasandu-l fara replica pe portarul olandezilor. Golul sau a fost votat ulterior unul dintre cele mai frumoase din acea editie a Ligii Campionilor.

https://www.youtube.com/watch?v=_sn2qvBxdoI

Primul gol semnat de el in tricoul lui Juventus in Serie A vine in etapa a 15 a pe terenul dificil al celor de la Peruggia in minutul 95, aducand 3 puncte foarte importante in zestrea bianconerilor in lupta pentru titlul pe care aveau sa il castige la pas in fata celor de la Inter Milano. Un sut senzational in vinclu la coltul scurt dupa un dribling in interiorul careului. Argentinianul devenea idolul tribunelor, iar evolutiile sale cresteau de la meci la meci. Tehnica in regim de viteza, grinta de care dadea dovada de la o partida la alta l-au facut remarcat inca din primul sezon in tricoul lui Batranei Doamne, iar toata lumea vedea in Camoranesi noua stea din constelatia pe care Lippi o crease la Juventus.

Juventus isi continua ascensiunea in Serie A si se indrepta spre un nou titlu. Camoranesi reuseste goluri in poarta celor de la Inter, Como si Bologna, unde salveaza in ultima faza un punct nesperat pentru Batrana Doamna. La finele unui sezon in care Juventus avea sa piarda doar 4 partide si realiza 9 rezultate de egalitate, echipa lui Lippi se incununeaza drept stapana a Italiei, iar Mauro isi trece in palmares primul mare trofeu al carierei. Marsul triumfal continua si in Champions League unde Juventus avea sa treaca si de faza a doua a grupelor, iar in sferturi intalnea Barcelona, pe care avea sa o elimine in prelungirile returului de pe Nou Camp.

In semifinalele acelei editii a Ligii Campionilor se regaseau nu mai putin de 3 echipe italiene si Real Madrid, adversara Batranei Doamne. Dupa o partida tur pierduta la limita cu 2-1 in Spania, urmeaza returul fabulos de pe fostul Delle Alpi in care Juventus invinge cu 3-1 si reuseste prima calificare in finala dupa 1998. Dupa jocul mai putin reusit din returul sferturilor de finala cu Barcelona, Lippi il tine pe banca si il introduce doar in ultimele 10 minute ale partidelor din semifinale. In finala de pe Old Trafford, este schimbat la pauza cu Antonio Conte. Se parea ca argentinianul este inca nepregatit pentru partide de asemenea anvergura. Saltul brusc intr-o perioada atat de scurta de la meciuri pentru evitarea retrogradarii la finala Champions League era unul mult prea mare.

Dupa doar 3 ani petrecuti in Italia, i se propune sa joace pentru reprezentativa Squadrei Azzura, formatie ce se afla la vremea acea sub comanda mareului Giovanni Trapattoni, iar debutul nu avea sa intarzie. Pe 12 februarie 2003, Mauro imbraca pentru prima oara tricoul Italiei intr-un amical impotriva Portugaliei.

Urmeaza un sezon 2003-2004 dezamagitor, in care Juventus termina campionatul pe 3 si se opreste in optimile de finala in Champions League. Perioada 2004-2005 si 2005-2006 este marcata de castigarea a doua titluri de campioana a Italiei pentru Juventus, titluri ce aveau sa fie retrase ulterior in urma scandalului Calciopoli.

Retrogradarea in Serie B a fost momentul in care Mauro Camoranesi s-a impus ca unul dintre liderii vestiarului la Juventus, declarand ca vrea sa ramana sa ajute echipa sa promoveze in prima elita a fotbalului italian. Proaspat campion mondial cu Italia si ajuns la varsta de 30 de ani, multi se asteptau ca acesta sa ingroase randul celor care aveau sa isi lanseze cariera spre alte drumuri. In ciuda penalizarii de 9 puncte, Juventus promoveaza la finalul campionatului sub bagheta lui Didier Deschamps, iar Camo este unul dintre pilonii echipei alaturi de Del Piero si Trezeguet. A urmat apoi perioada anilor 2007-2009 in care Juventus a incercat sa isi regaseasca stralucirea pierduta, insa rand pe rand Claudio Ranieri, Ciro Ferrara sau Alberto Zaccheroni nu reusesc sa gaseasca reteta necesara pentru a propulsa echipa inapoi in elita fotbalului italian si european.

Fussball WM 2006  24  Stunden Finale

Pe 31 august, ajuns la varsta de 33 de ani, Mauro Camoranesi ia decizia de a se desparti de Juventus si se alatura celor de la Stuttgart. Macinat de accidentari in ultimii 2 ani de zile, considera ca fizic nu mai facea fata cerintelor si rigorilor campionatului italian. La plecarea sa, oficialii lui Juventus declarau:

”Those who love Juventus will always remember Mauro Camoranesi with affection and gratitude.”

In semn de rasplata pentru devodamentul aratat timp de 8 ani de zile in cele 288 de partide jucate in tricoul bianconero si cele 32 de goluri marcate, a fost inclus in lista celor 50 de stele juventine la inaugurarea noului stadion. Pentru suporterii lui Juventus, va ramane in amintire prin daruirea de care a dat dovada in fiecare partida si celebrul mod de a se bucura dupa inscrierea unui gol: “cantand la chitara” cu fanionul de la coltul terenului.

  • Flavius

    Excelent istoric si o prezentare demna de Camoranesi. Omul a luptat cu inima alaturi de noi si a inteles semnificatia “Juventus” mult mai profund decat altii. Adanc respect! Bravo, Gabi, sa tot vedem initiative de acest gen 🙂

  • Nicicum Cumva

    frumos…unul dintre jucatorii mei preferati.pe langa tehnica foarte buna, era extraordinar de tenace si artagos. si le mai avea si cu chitara…:)

  • Sabzachi

    Foarte bun articol , a fost unul dintre cei care a marcat istoria ultimului deceniu la Juventus

  • Mauro Camoranesi in foaret multe aspecte reprezinta Juventus. Jucatorul demn de numele Juventus. Jucatorul care nu a fost si nu va fi vreodata un Top Player.

    Ii multumesc lui Mauro pentru tot ceea ce a facut pentru mine si pentru Juventus in mod special!

    Vei fi mereu in Stelele din Inima si Mintea mea!

    Grazie Mauro!

  • nicolleo

    un articol in ton cu subiectul