ADN BIANCONERO

Predator!

davids_juventus_wallpaperSunt cateva date calendaristice in istoria lui Juventus la auzul carora iti creste pulsul considerabil. Retraiesti acele momente tensionate si deliciul finalului izbavitor. 22 Mai 1996 este unul dintre aceste momente, in care delirul se ingemaneaza cu fantasticul si Victoria te poarta pe aripi ireale. Nu pentru toti insa aceasta data are semnificatii atat de grandioase!  In marea finala a Champions League se ajunge la loviturile de departajare si…primii bat olandezii!

Numarul 8 se indreapta catre punctul cu var. Un tanar  de culoare cu un aspect tare exotic, insa foarte concentrat si constient de importanta momentului in sine. Nu poate fi decat un surinamez cu sange fierbinte! Davids, un nume fara importanta! Este apasat de responsabilitate si abia il priveste in ochi pe Angelo Peruzzi. Are nevoie de ajutorul arbitrului pentru a aseza balonul in pozitia corecta. Incearca sa il aduca cat mai aproape de poarta, si cativa centimetri par esentiali. Respira adanc si sacadat.  Calculul rapid si cinic il transforma in ochii mei intr-o victima sigura. Tanar, fara mare experienta, fara sange rece si vizibil temator.Sigur rateaza! Bine ca nu e Litmanen primul , finlandezul marcheaza sigur! Ii urmaresc miscarile de felina cu atentie. Incearca sa para sigur si hotarat, dar nu este in apele lui. Daca el rateaza suntem cu un pas mai aproape de vis, olandezii nu au ca punct forte moralul. Isi face pasii pentru elan si se opreste la o distanta foarte mica de balon. Inca un semn ca va rata! Arbitrul prelungeste agonia surinamezo-olandezului explicandu-i lui Peruzzi regulamentul chiar pe linia portii. Tensiunea e insuportabila. In sfarsit totul este pregatit pentru executie si timpul se opreste. Pupilele se dilata si inima inceteaza sa mai pulseze . Numarul 8 priveste poarta parca pentru prima data. Nu aud fluierul in vacarmul de pe Stadio Olimpico, dar olandezul porneste usor catre balon. Cu fiecare pas este mai aproape de sut dar…se opreste o clipa, ezita…si incearca o executie de finete prin care sa trimita portarul pe celalalt colt. Indrazneata incercare din partea pustiului dar…inevitabilul se produce! Sutul timid este prea central, Peruzzi nu pleaca pe fenta si respinge cu lejeritate. Un urlet de triumf si usurare, il citisem pe surinamez! Acesta are un moment de frustrare si refulare si vrea sa loveasca balonul din nou cu putere, dar renunta in ultimul moment. Isi accepta cu demnitate greseala si se indeparteaza cu capul plecat. Am castigat acea finala la penaltyuri si acesta a fost momentul decisiv. Bucuria a fost fara margini atat pentru mine cat si pentru jucatorii lui Juventus. Imaginile cu Di Livio, Vialli, Del Piero , Tacchinardi sau Ravanelli sunt de neuitat. In acea zbatere euforica nu am mai retinut decat un amanunt: Davids asezandu-se trist pe gazon incercand sa cuprinda eroarea intr-o reflexie tardiva si abstracta. L-am parasit pe jucatorul lui Ajax prabusit pe teren, fiind convins ca este maximul carierei sale, inca unul din cei pe care soarta ii va trimite in tenebrele anonimatului.

A urmat pentru “necunoscutul prabusit” un previzibil transfer la A.C. Milan. Echipa lui Berlusconi era cunoscuta in perioada aceea pentru politica sa de a cumpara mereu jucatori care reuseau performante bune impotriva sa. Intr-o incercare absurda de a inghiti tot ceea ce reprezenta un pericol, Milan arunca bani cu larghetea unui seic naiv din zilele noastre.Dupa finala pierduta impotriva Ajax-ului in 1995 si finala din 1996 pe care Ajax o joaca impotriva lui Juventus a aparut si un nou mic contingent olandez in curtea lombarzilor. Alaturi de Davids ii regaseam pe Winston Bogarde, Michael Reiziger sau Patrick KLuivert. Niciunul dintre acestia insa nu si-a gasit locul intr-un Milan ticsit cu atatea vedete si intr-un campionat nou cu reguli diverse fata de cel olandez. Reusite putine si pentru Edgar in pofida unui efort  generos  sau al unei vizibile dorinte de imbunatatire tactica. Usor-usor a pierdut locul din echipa, titular nu fusese niciodata, devenind un fel de jucator tolerat de conducere si o mare dezamagire. Milan isi pusese sperante in fotbalistul olandez, dar acesta nu prea capabil sa depaseasca statutul de component al uneia dintre cele mai mari echipe ale Ajax-ului si atat. A ramas uitat in afara lotului si confirma mitul despre dificila adaptare la fotbalul italian al celor din afara. O povestea care se sfarsea vizibil.

Davids 2

In 1997 insa venea vestea surprinzatoare a transferului lui Edgar la Juventus. In fereastra de “mercato” din iarna Moggi incerca din nou in stilul sau de mare vulpoi o inteligenta lovitura. Miza la fel ca in cazul lui Zidane cu un an in urma pe un fotbalist promitator si cu o cota de piata nu foarte mare. De altfel Davids s-a transferat la Juventus pentru o suma derizorie la acea vreme. S-a vorbit atunci in presa de 5 milioane de dolari, dupa alte date mai recente chiar 8. Era perioada in care a oferi peste 30 milioane pe un fotbalist nu mai era o chestiune taboo si cluburile se miscau dupa o alta dinamica financiara. Singura problema consta in inactivitatea sa de lunga durata. Zidane venise la Juventus dupa un sezon foarte bun la Bordeaux, echipa in care evolua titular, pe cand Davids era un naufragiat in afara lotului milanez. Toata lumea era curioasa sa il vada la lucru pe fostul adversar, caruia ii datoram poate in mica masura un trofeu de Liga Campionilor. Gandul acesta aducea un zambet siret in coltul gurii, dar si o doza de nemultumire cu privire la nivelul acestui olandez, primul in istoria clubului. Oare nu se putea face o achizitie mai buna , mai rasunatoare? Edgar Davids urma sa raspunda pe teren si aveam sa aflu ca atat evolutia in jocul confuz al Milanului cat si penaltyul ratat nu erau decat episoade nefericite in cariera sa.

Davids 1

Debutul sau s-a petrecut in data de 14 Decembrie 1997 la un meci contra Piacenzei. Primul impact a fost fantastic. Era de neinteles cum de Milan renuntase atat de usor la un jucator care se adapta tactic atat de bine si atat de rapid. Jocul echipei lui Capello si lipsa sa de incredere nu ii dadea olandezului capacitatea sa se exprime la cotele sale optime si Juventus a facut cunostinta cu un alt Edgar Davids. Prezenta sa exotica in teren era similara de multe ori cu o furtuna la tropice. Totul parea sub control, pana cand se abatea din senin furtuna Davids si situatia devenea una disperata. Era singurul jucator care dadea senzatia ca poate face pressing la mai multi adversari in acelasi timp. EL recupera la sacrificiu, pastra posesia, filtra de multe ori actiunile si avea o incredere desavarsita in controlul asupra mingii. Tacklingurile sale taioase intimidau adversarul direct, taiau din fasa orice intentie ofensiva si micsorau expunerea fundasilor in dueluri unu-la-unu. Verbul “a ceda” nu exista in vocabularul olandezului! Orice duel pentru balon se ducea pana la limita regulamentului si nu de putine ori dincolo de ea. Edgar nu era un jucator “murdar” sau lipsit de fair-play, dar vointa extrema si instinctul de luptator il faceau sa para un supraom cu forta extraordinara. Oponentii sai pot depune marturie fiecare in parte cu privire la forta dezvoltata. Cei care au supravietuit! 🙂

Determinarea si confruntarea titanica pentru fiecare balon sunt atribute obligatorii pentru un inchizator de calitate, iar la Juventus cu atat mai mult. Davids insa nu era doar un distrugator feroce. Nu era un Gattuso si atat! Inteligenta sa tactica era dublata de un talent nativ in ceea ce inseamna simtul si controlul asupra balonului. Raman legendare driblingurile sale demne de “freestyle” si trecerile in viteza printre jucatorii adversi. Sa incerci jonglerii sau driblinguri la un concurs de gen e interesant, sa le reusesti insa in meci in fata unui Figo, Giggs, Zanetti sau Salgado e impresionant!  Rar s-a vazut la nivel European un inchizator atat de tehnic precum Edgar Davids, insa unul care niciodata nu a neglijat echipa lasandu-se purtat de acea exuberanta fantezie tipic braziliana. Stia exact unde ii este locul, se achita in primul rand de sarcinile defensive complexe si doar in cazuri speciale urca cu mingea spre careul advers. Seriozitate si efort inainte de toate! Abia apoi urma fantezia artistica. Un sacrificiu pe care Edgar l-a facut de bunavoie in folosul echipei si pentru asta suporterii l-au iubit mereu. Atunci cand il vedeai pe Davids cu musculatura sa de gladiator in primul unsprezece aveai garantia securitatii in defensiva , dar si sustinerea atacului permanent. Atunci cand toata lumea incerca sa il blocheze pe Zidane in intentia sa de a trimite pasa decisiva aceasta putea oricand veni din partea olandezului. Acesta aparea in centru, crea superioritate si in banda de unde centra perfect si venea lansat din linia a doua ca un tavalug. Cu un astfel de cuplu nu puteai decat sa te prezinti cu un moral superior in fata oricarui competitor. Si pe langa acest intreg arsenal letal pe care el il avea la dispozitie…mai exista si o arma secreta. Evident pentru un fotbalist cu forta sa herculeana: sutul de la distanta!

Este superb primul sau gol marcat in tricoul lui Juventus intr-un meci disputat pe Stadio Olimpico din Torino, in data de 8 Februarie 1998. O lovitura libera.  In preajma balonului erau si Zidane si Del Piero. Parea firesc ca acesti maestrii ai balisticii sa incerce o executie de finete, peste zid. Distanta era mai mare insa si Edgar si-a exprimat dorinta ferma de a suta. Parea mult mai sigur decat la penaltyul din acea finala. Pustiul de odinioara disparuse sub bagheta magicianului Lippi. Mingea a fost miscata putin in lateral, Davids si-a facut pasii agil si din piciorul sau stang a pornit o torpila care s-a infiltrat pe langa zidul romanist si l-a lasat pe bietul Konsel spectator. Portarul Romei a privit neputincios, la fel ca resemnatul Zeman de pe banca. Exultanta sa nebuna alaturi de Toricelli a insemnat si refularea de care avea atata nevoie dupa ani mai putini reusiti. Primul gol in Serie A si Juventus era clubul pe care olandezul minune il cauta!

Se crease deja o chimie unica intre Davids si coechipieri si viitorul sau la Torino era o certitudine. Au urmat sezoane in care prezenta sa in teren era un lucru logic. Cu greu iti puteai imagina sa evolueze Juventus undeva fara ca Edgar sa fie prezent cu noul sau look Science Fiction. In urma unei probleme cauzate de un glaucom, olandezul a fost obligat sa se opereze la ochi si a purtat tot restul carierei profesioniste o pereche de ochelari  cu design futurist pentru protectie. Aspectul sau exotic capata acum o noua estetica si parea un veritabil extraterestru pe teren prin miscarile sale agile de pantera. “Pitbull”, sau “Piranha”, asa cum era supranumit, a continuat sa lupte pentru culorile bianconere si sa uimeasca o Europa intreaga. Ramane pentru mine legendara faza in care se intalneste la un duel pentru minge cu Javier Zanetti de la Inter. Pareau doi meteoriti aflati pe o traiectorie periculoasa de coliziune. Si cand ciocnirea s-a produs …argentinianul a fost pulverizat si trimis prematur  spre banca de rezerve. Davids si-a cerut scuze,dar asta era el! Nu era violent, ci doar hotarat si combativ pana la extrem. Ce a inteles din faza Zanetti nu se stie exact, parea putin nedumerit si confuz.


Victoriile se succed cu repeziciune si Edgar devine campion al Italiei chiar din primul an, recidivand apoi in 2002 si 2003. Este si detinatorul a doua Supercupe ale Italiei in 2002 si 2003, dar din pacate trofeele se opresc aici. In pofida caracterului sau razbonic si grintei exemplare, Edgar Davids nu poate ajuta pe Juventus sa castige si Trofeul Suprem al Champions League, pierdut atat de nedrept de doua ori. In finala cu Real Madrid din 1998 este aproape de un gol fabulous, trecand prin sabie intreaga aparare “merengues”, dar nereusind finalizarea perfecta. Povestea lui Juventus! Atat de aproape, si totusi…nedrept!

Revansa pentru acea finala insa avea sa fie una dulce  cinci ani mai tarziu, iar Davids mai important ca niciodata. Un alt meci de clasa al sau la Juventus este acela in returul semifinalei de Champions League din 2003 in compania mult trambitatei campioane inainte de inceperea competitiei…aceeasi Real Madrid. Incepuse demult “era galactica” a hypermarketului Real Madrid, care tranzactiona fotbalisti pe sume ametitoare, stabilind recorduri de neegalat.Figo, Zidane sau Ronaldo isi gaseau locul intr-o echipa cu alte mari nume aflate deja la club, printre care Raul sau Roberto Carlos. In fata acestei armade aparent invincibile Juventus opunea un mijloc de fier in care se gaseau pe langa deja veteranul olandez si Tacchinardi sau Pavel Nedved, noua stea. Spaniolii au venit precum regii si au plecat…cersetori! Devine emblematica imaginea unui Davids divin, care impletea in stilul sau unic tacklingul furibund cu executiile tehnice de nivel ridicat. Olandezul era la propriu peste tot! Fie ca vorbim de Figo, de Ronaldo sau de colegii lor, toti au aflat senzatia muscaturii crampoanelor olandezului . Era in fata ta, in spatele tau, iar cand il simteai era deja prea tarziu. Precum o molima ucigasa, Edgar nu ierta pe nimeni, indiferent de numele de pe tricou. Numele erau irelevante pentru el, importanta era VICTORIA!

Viteza actiunii a capatat un nou sens cu el si Nedved pe teren, dinamismul era ametitor si reusitele pe masura. “Mareata Madrid” a fost victima sigura. Nu putea face fata ritmului impus de acesti androizi indraciti.  Scorul de 3-0 nu mira pe nimeni dupa desfasurarea jocului si chiar daca Zidane inscria pe final, francezul iesea de pe Stadio Delle Alpi cu capul plecat. Un meci incredibil! Thuram, Davids si Nedved aratau lumii ca tehnica nu le este straina, insa au asteptat momentul  cel mai potrivit pentru a da lovitura de gratie. Iesiri din aparare cu mingea la picior, pase din prima fara greseala, calcaie precise, “un-doiuri” fulgeratoare si finalizari in forta. “Galacticii” nu erau ei! Galactic era Davids extraterestrul, Davids androidul, Davids supraomul! Si toti banii din lume nu pot cumpara chimia si efectul letal al intalnirii dintre un club de luptatori legendari cu acest gladiator de top.

Edgar nu a mai reusit apoi in cariera o evolutie de exceptie ca aceea. A mai disputat o jumatate de sezon  la Juventus , dar fara a mai atinge acel nivel. A fost imprumutat in afara Italiei in fereastra de mercato din iarna 2004 din pricina unor divergente cu antrenorul si conducerea se pare. A lasat un mare gol in sufletele suporterilor si parea straniu sa privesti pe Juve fara ca freza afro a olandezului sa isi faca prezenta. Ne-a lasat insa 7 sezoane de exceptie cu evolutii  constante in travaliu si ingeniozitate, ,numai bune de povestit tuturor fanilor mai tineri. Pentru meritele sale de netagaduit suporterii i-au acordat si lui Davids recunoasterea suprema, O STEA PE NOUA ARENA!  Multumesc pentru efortul tau supraomenesc, “Pitbull”, pentru profesionalismul si carisma ta salbatica, pentru inteligenta si grinta ta si …cu voia ta…nu in ultimul rand…pentru penaltyul de la Roma! Si nu are cum sa te deranjeze indrazneala mea, DOAR ESTI JUVENTIN! Din 2004 am asteptat un urmas pe masura ta sa imbrace acest sfant tricou si Edgar, astazi l-am gasit! E o minune din Chile, mai bun ca vinul lor si mai aprig decat leopardul. Fiecare tackling al sau e intampinat cu urale, fiecare pasa desenata cu talent este o incantare si fiecare adversar se teme cand il simte in preajma. Si toti il compara cu “marele Davids”, inaintasul sau si Furia naturii dezlantuite, un nou “Predator”!

Davids este si astazi antrenor-jucator la micuta Barnet din ligile inferioare engleze. Atata energie pozitiva are acest spirit nepereche incat nici la varsta sa inaintata nu poate renunta la fotbal. Si inca isi ajuta echipa, inca este iubit de catre suporteri. Noua ne raman golurile sale, momentele magice si citatul care va ramane istoric:

“Cu Juventus am invatat sa castig. Nu stiu cum s-a intamplat, e ceva ce se respira in atmosfera din vestiar , unul dintre acele concepte care se transmit de la jucator la jucator, sentimentul pe care ti-l dau milioane de suporteri si nu exista alt club in lume care sa aiba un astfel de efect! ”

Davids 5

 

 

  • excelent articol ! o placere sa citesti asa ceva…

  • Acest IMENS fotbalist cred ca a fost tiparit in mintile tuturor cum a fost tiparit de altfel si in mintea mea. Toata lumea stia de fotbalistul foarte agresiv pe defensiva si foarte bun pe faza ofensiva cu drbling cu sut cu tot ce vrei care purta ochelari si asa a ramas in mintile tuturor nu conta fani ori adversari. Pe vremea aia eram mic si jucam fotbal nu departe de unde stau si acum in costumul lui Juve cum nu se putea altfel si DAVIDS imi era ca un model, model de urmat poate si in viata pentru ca ambitia aia a lui incredibila era greu sa nu il urmezi. RESPECT MAXIM pentru aceasta pagina de istorie din clubul nostru si parerea mea e ca nu am mai avut asa mijlocas incredibil care sa semene perfect cu el pana la Vidal, mi se pare chilianul aceiasi RASA PURA de fotbalist demna de un GLADIATOR cum a fost si Davids.

  • Danut

    Un articol excelent ! La fel ca celelalte de pe acest site!

  • Giuseppe

    Mă întreb dacă Davids va rămâne alături de micuţa grupare londoneză şi sezonul viitor, în Conference.

  • Danut

    Intotdeauna Juve a avut cei mai buni jucatori , asta-i inca un motiv in plus pentru aducerea unui atacant de clasa.