Alessandro Del Piero (1)

Young-Alex-l-alessandro-del-piero-2190896-444-480

Data de 9 noiembrie 1974 poate fi considerata o data de referinta in istoria clubului Juventus Torino: in acea zi, la Conegliano langa Treviso, venea pe lume cel ce avea sa ajunga mai tarziu cel mai bun jucator din toate timpurile al clubului torinez si unul din simbolurile acestei echipe. A provenit dintr-o familie modesta (tatal, Gino, electrician, mama Bruma, menajera si fratele mai mare Stefano), pentru care si 100 de lire reprezenta o suma. De mic copil i-au placut fotbalul si… calatoriile, astfel ca visa sa se faca sofer de camion pentru a vedea lumea, dar fotbalul i-a indeplinit mai tarziu acest vis si nu numai: “Visam sa am 2 bani in plus pentru a-mi putea permite o pereche de pantofi, o haina sau o bicicleta cu schimbator de viteze”, isi amintea Alex. “La 13 ani am plecat de la San Vendemiano la Padova; eram un baiat singur si sarac de la tara si a trebuit sa-mi parasesc familia pentru a-mi urmari visul de a juca fotbal. Padova mi s-a parut un oras mare. Am suspinat…

La tineretul lui San Vendemiano, a jucat mult ca… portar, la insistentele mamei lui care vroia sa-l fereasca de raceli datorita transpiratiei, dar si de accidentari, insa fratele lui (care a jucat la Sampdoria) l-a incurajat sa joace in atac, vazandu-i calitatile.

La 14 ani, a debutat la tineretul Padovei, iar la 16 ani la echipa mare in Serie B, primul gol inscriidu-l la 22 noiembrie 1992 impotriva Ternanei. Lucrurile s-au precipitat de cand a intrat in vizorul lui Juventus, astfel ca din toamna lui 1993, Trapattoni si Boniperti au hotarat aducerea lui la Torino, contra sumei de 5 miliarde de lire. Alex avea doar 19 ani. Mutare geniala cu efecte pe… 19 ani! Impreuna cu Del Piero, care intra imediat in echipa “Primavera”, a fost adus si Di Livio, care a fost imediat titularizat in echipa mare, debutand astfel in Serie A la 27 de ani.

Sosirea in cel mai titrat club de fotbal din Italia si unul dintre cele mai bune din Europa, i-a schimbat decisiv cursul vietii, transformandu-l din baiatul sarac, modest si talentat, intr-un tanar responsabil si ambitios, deschizandu-i calea spre glorie si visare: “Astazi visez la 3 lucruri: primul, copiii mei sa creasca sasatosi, al doilea, sa castig cat mai multe trofee cu Juventus si al treilea sa ma intorc intr-o zi la tara, la San Vendemiano la ciresul copilariei mele inalt de 20 de metri; acolo, ma urcam in varful lui pe ascuns, unde ciresele erau mangaiate de soare, imi era teama, dar eram fericit pentru ca ciresele erau foarte dulci. Restul va fi doar noroc…”

Primul meci in tricoul bianconero l-a sustinut pe 12 septembrie 1993 contra Foggiei, trei zile mai tarziu si-a facut si debutul european intr-un meci de Cupa UEFA impotriva celor de la Lokomotiv Moscova, iar primul gol l-a mercat in meciul urmator contra Reggianei din 19 septembrie. La sfarsitul partidei, Alex era in culmea fericirii: “A fost o zi minunata, am jucat, am castigat cu 4-0, am marcat primul meu gol si a fost aniversarea nuntii parintilor mei. Ce poate fi mai frumos?” Si, la incheierea primului sezon adunase 14 aparitii in teren si 5 goluri din postura de jucator al echipei “Primavera”. In sezonul ’94-’95 il gasim in lotul echipei mari cu care incepe magistral cu un hat-trick impotriva Parmei si termina triumfal: Campion al Italiei, Cupa si Supercupa Italiei si finalist al Cupei UEFA (finala pierduta in fata Parmei).

Au urmat 18 ani de vis pentru Del Piero in care si-a construit pas cu pas glorioasa-i cariera, cu multa munca, talent si modestie, iar rezultatele au fost pe masura, propulsand-o pe Juventus acolo sus, printre stelele Europei: Inca 7 titluri de Campion al Italiei (cele din 2005 si 2006 au fost retrase in urma scandalului calciopoli), inca 3 Supercupe ale Italiei, apoi Liga Campionilor, Supercupa Europei Cupa Intertoto si Cupa Intercontinentala in care a inscris golul victoriei. A fost golgeter In Serie A si pe locul 3 in clasamentul all-time din Italia, cu 335 de goluri (dupa Meazza cu 338 de goluri si Piola cu 364 de goluri), a marcat in toate competitiile in care a jucat, iar in 2012 era pe locul 10 in clasamentul all-time al golgeterilor din Liga Campionilor; a fost inscris de Pele pe lista FIFA 100 cu legendele fotbalului mondial si a fost castigator al trofeului “Golden Foot”, a fost 11 ani capitanul echipei Juventus si multe, multe alte titluri si trofee. In plina glorie, fiind proaspat Campion Mondial, a fost trimis impreuna cu Juventus sa joace in Serie B, pornind de la minus 9 puncte, drept pedeapsa in asa numitul scandal “Calciopoli” pe care multi l-au considerat “Farsopoli”, in care fara probe concludente, Juventus a platit cel mai greu, fiindu-i retrase si 2 titluri de Campioana a Italiei. Atunci, Alex a aratat inca o data ce inseamna “spiritto Juve”; El, capitanul, a ramas pe loc pentru a readuce rapid echipa in Serie A, iar in jurul lui s-au strans Buffon, Chiellini, Igor Tudor, Camoranesi, Nedved, Birindelli, Zalayeta, Trezequet, Zebina, C. Zanetti, fotbalisti de mare caracter, care au refuzat oferte importante din dragoste pentru club si fanii torinezi. In acele momente grele in care pentru a supravietui, Juventus a trebuit sa vanda cativa jucatori, tinerii echipei au iesit la rampa, promovati curajos de antrenorul Deschamps si multi dintre ei nu au scapat ocazia afirmarii, devenind astazi jucatori importanti, unii chiar vedete: Marchisio, Giovinco, Palladino, Balzaretti, Mirante, De Ceglie, Marchioni… In sezonul urmator, Juve a revenit in Serie A, incepand un drum lung al reconstructiei, avand bani putini si imaginea sifonata, drum pe care s-a mers pana in 2012 cand in fine in vitrina clubului stralucea un nou trofeu…

Alex a avut puterea sa treaca si peste acea groaznica accidentare din noiembrie 1998, care l-a tinut departe de teren, sub semnul incertitudinii, tot restul campionatului, din care a iesit si mai puternic, strangand din dinti si muncind precum Sisif, dar nu in zadar… Si dupa acest dramatic episod, artistul din el, a invatat sa ascunda adversarilor nu numai mingea, ci si propriile-i picioare…

In 2005, s-a casatorit cu Sonia Amoruso, (sora fostului sau coechipier de la Juventus, Niccolo, din perioada ’96-’99), cu care are 3 copii: 2 baieti , Tobias si Sasha si o fata, Dorotheea.

Suflet nobil, Alex a inceput sa se implice in actiuni de caritate, incepand cu 1998, cand a facut o donatie de 5 miliarde de lire pentru ajutorarea copiilor abandonati si bolnavi de SIDA, adica exact suma cu care a fost cumparat de Juventus.  S-a implicat apoi impreuna cu Vialli in strangerea de fonduri pentru cercetari in domeniul cancerului si a sclerozei laterala miotrofice, pentru ajutorarea victimilor cutremurului din Japonia si multe alte asemenea actiuni.

http://www.youtube.com/watch?v=ldWuQ4wJPeU