Viata este precum o calatorie pe mare , plina de tumult si neprevazut.Unii ating tarmul fagaduintei , altii o irosesc pe toata si nu afla nici alinare si nici liniste. Ceilalti gusta din fructul dorit , se bucura de savoarea sa , dar calatoria , fatalmente , se sfarseste abrupt si necrutator , in adancuri.
Povestea lui Andrea Fortunato incepe similar cu povestea multor altor pusti talentati ai fotbalului italian. Incepe la doar 17 ani in divizia secunda la Como ca titular in banda stanga , echipa cu care nu reuseste sa evite retrogradarea in C1 in primul sezon , dar in care se remarca datorita calitatilor sale unice. Este observat de echipele importante de Serie A si Genoa reuseste sa il inregimenteze in 1991. Dupa un sezon de imprumut la Pisa in care acumuleaza experienta necesara , tanarul talent reuseste sa se afirme in prima echipa a grifonilor in Serie A , alaturi de coechipieri cu renume ulterior , precum Christian Panucci , Tomas Skuhravy sau Michele Padovano. Cursele dese pe partea stanga si cele 3 goluri stagionale , dintre care ultimul , cel contra lui Milan , ii salveaza pe genovezi de la retrogradare , il conving pe Giovanni Trapattoni ca tanarul Fortunato este material de Juventus si ca se poate integra perfect in angenajul gandit de el.
[youtube_sc url=”XmZCs4c8lhU”]
Transferul lui Andrea la Juventus , realizat in anul 1993 era considerat ca o importanta lovitura atat de suporteri cat si de specialisti. Fostul grifon imbina viteza devastatoare si ruperile de ritm cu executii bune si centrari de calitate. Pentru efortul depus si inspiratia sa a fost imediat asemanat cu fosta glorie a lui Juventus din anii ’80 , Antonio Cabrini , al carui tricou cu numarul 3 l-a si mostenit cu mandrie. Acest terzino sinistro veritabil a aprins imaginatia fotbalistica a multora si a devenit foarte simpatizat inca de la inceputurile sale bianconere si datorita combinatiei dintre parul lung rebel si aliura sa angelica , de erou homeric. Andrea a stiut intotdeauna ca il asteapta o alta provocare , ca noul club tintea catre obiective diverse , mult mai indraznete si se pregatea in consecinta pentru aceasta aventura .”
[youtube_sc url=”y3o2-sKlezE”]
Primul sezon a decurs excelent la Juventus si tanarul nascut la Salerno (1971) nu a dezamagit pe nimeni. A confirmat ceea ce se astepta de la el si a devenit un plaman inepuizabil pe flancul stang , urcand din aparare pana in preajma careului advers si oferind cu stangul sau perfect centrari exacte pentru vedetele Baggio , Ravanelli sau Vialli. Depasea lejer adversarii in viteza prin vivacitatea si explozia sa si gasea loc si pentru o executie tehnica atunci cand circumstantele o impuneau. Generos cu assisturile , Andrea a reusit sa marcheze si un gol important contra celor de la Lazio , intr-o deplasare grea pe Olimpico din Roma. Dupa ce lazialii au deschis scorul printr-un autogol al lui Kohler in a doua repriza , Juventus obtine o lovitura libera si Boberto Baggio executa in bara violent.Din deviere mingea ajunge in centrul careului , de unde , dupa devierea cu capul a aceluiasi Kohler , ca un arhanghel necrutator , Andrea Fortunato reia cu putere in plasa lui Marchegiani. O bucurie imensa pentru primul sau gol in tricoul bianconero si o cursa nebuna de fericire. Putini realizau in acele momente ca ingerul cu parul lung mangaiat de vant nu va mai avea multe oportunitati sa isi arate talentul si sa repete performanta. A fost primul si singurul sau gol pentru Juventus , un moment de stralucire , insa prea putin pentru meritele acestui baiat. Contemporanii acelui gol si-l amintesc si acum cu zambetul copilaresc pe chip si degetul ridicat in semn de triumf , asa va ramane in memoria lor!
Calitatile sale nu numai fotbalistice , dar si umane , fiind un veritabil om de echipa , il aduc pe Fortunato si in Squadra Azzurra sub experimentatul Arrigo Sacchi. Acesta il descrie ca fiind „o veritabila revelatie a fotbalului italian” si ii acorda oportunitatea debutului in meciul contra Estoniei de la Tallinn , pe 22 septembrie 1993. Il inlocuieste pe deja legendarul Maldini si are onoarea sa evolueze alaturi de Franco Baresi. Evolutia sa ii ofera satisfactii lui Sacchi si acesta il ia in calcul chiar pentru mondialul american din 1994 , insa din pacate vom inregistra un nou caz singular. A fost unica sa prezenta in tricoul azzurro , o mandrie pe care Andrea a savurat-o intens.
[youtube_sc url=”hyDdWuoD95k”]
In aceste momente de elan al carierei insa situatia devine una confuza. Fortunato inexplicabil are o cadere brusca de forma si se renunta la seriviciile sale pentru Nationala. Cum nici la Juventus lucrurile nu mergeau mai bine si tanarul nu mai rezista fizic la intensitatea unui meci , medicii studiaza atent cazul pentru a gasi un raspuns. Concluzia finala a specialistilor cade precum un traznet: Andrea suferea de o forma rara de leucemie , ceea ce explica in totalitate scaderea randamentului sau. Stirea a intristat profund atat vestiarul lui Juventus cat si iubitorii fotbalului italian. Baiatul senin si prietenos din Salerno trebuia sa lupte cu o maladie crunta!
A fost supus unui transplant de maduva in spital si se asteptau stiri cu privire la rezultatele operatiei. In tot acest timp Andrea a pastrat o atitudine pozitiva , deschisa , apreciind si mai mult tot ceea ce viata inca ii oferea , asa cum reiese si din aceasta declaratie a sa din acele momente: „ Am inteles acum faptul ca in viata prietenia este cel mai important lucru. Eu spre exemplu am un frate in plus: Fabrizio Ravanelli! A fost incredibil , mi-a pus la dispozitie nu numai casa sa din Perugia sau familia sa , dar si o parte din viata lui. Nu pot descrie in cuvinte. Cea mai frumoasa zi a mea de cand ma lupt cu boala a fost aceea cand Fabrizio a marcat 5 goluri contra lui CSKA in Europa .Atunci am inteles cu adevarat ce este fericirea! Si a fost minunat sa-l pot vedea pe prietenul meu debutand la Nationala chiar la mine acasa , la Salerno”. Acesta era Andrea Fortunato!
Ca o ironie a sortii transplantul a decurs foarte bine si recuperarea parea completa , Marcello Lippi , noul antrenor al lui Juventus , convocandu-l pentru meciul cu Sampdoria in Februarie 1995 . Organismul slabit de boala al lui Andrea insa nu a fost pe deplin refacut niciodata si s-a imbolnavit de pneumonie. Asasinul parsiv a lovit exact acolo unde il slabise celalalt dusman si pe 25 Aprilie 1995 ingerul din Salerno s-a stins din viata. Durerea pierderii sale e inca vie si azi . Ultima fraza a lui ramane in istorie ca o maxima dulce-amara a unui erou shakespearian : „Nu stiam ca o simpla plimbare poate fi atat de minunata”!
Aceasta „plimbare” nu a ramas insa fara ecou si Campionatul castigat de Juventus in anul 1995 , primul in glorioasa Era Lippi , poarta numele de „Il Scudetto di Fortunato ”. Discursul tinut la final de un Ravanelli pe jumatate fericit , pe jumatate trist se incheie cu doua dedicatii speciale: una pentru Andrea Fortunato si familiei sale si cealalta Marelui Avocat Agnelli. Nici unul dintre ei nu mai este printre noi din pacate , dar speram ca se vor bucura impreuna pentru victoriile ce vor urma!
Ca o recunoastere eterna a ceea ce a insemnat acest baiat si drama sa pentru Juventus i s-a decernat si o stea onorifica pe noul stadion , unde va ramane mereu alaturi de celelalte nume mari.Daca viata i-ar fi dat mai multe sanse , asemanarea cu Cabrini nu ramanea cu certitudine doar o speranta!
Andrea Fortunato…mereu in inimile noastre!
[youtube_sc url=”U7aC0-Hbha4″]
