Atuurile lui Juventus in „adevaratul derby”

Ne-am adjudecat un nou derby contra Milanului in fieful sau “infernal” (fief dominat de suporteri juventini de altfel). Seria aceasta pozitiva ar fi reprezentat un detaliu colosal cu ani in urma. Acum e doar o statistica usor fireasca in conditiile de “eterna reconstructie milaneza”. Firescul hartiei si al suporterului insa nu se coreleaza intotdeauna cu firescul din teren. Lombarzii au demonstrat in repetate randuri ca ambitia poate reduce ecartul de valoare si au reusit prestatii consistente impotriva formatiilor mai bine clasate in Serie A. Nu si impotriva unor Atalanta, Sassuolo sau Empoli, dar astea sunt detalii mai relevante pentru Mihajlovic decat pentru noi.

Diavolii au evoluat curajos si dezinvolt, si-au interpretat constiinciosi partitura tactica bazata pe pressingul avansat si incercarea de blocare a fazei incipiente de creatie juventina. Au marcat  prin procedeul lor favorit, faza fixa, au amenintat poarta lui Buffon prin lovituri libere si cateva initiative personale. Nu s-au predat in niciun moment si au facut din lupta fizica la limita (uneori dincolo de limita) principala arma. Un Milan atat de dezlantuit si combativ nu s-a mai vazut de la precedentul derby, cel cu inter. Au sperat ca avantul initial le poate aduce o noua victorie de imagine si palmares, au cautat rezultatul cu orice pret si au forjat epuizant piesele de baza intr-un asalt mai mult ambitios decat lucid sau eficient. Milan a imbracat straiele de gala, a prezentat atitudinea sa de derby si a sperat ca e suficient pentru a repeta entuziasmantul succes in fata concitadinei mai putin galonate. Juventus a raspuns cu acel „J-factor”.

Dincolo de evolutia destul de nesigura si incolora a cuplului Asamoah-Marchisio, dincolo de limitele cunoscute ale unui Lichtsteiner sau de eroarea de marcaj a fundasilor centrali la golul lui Alex, dincolo de „atentiile lui Orsato” si presiunea unei deplasari complicate, un detaliu a spulberat orice dubiu Sambata seara: DORINTA FEROCE A LUI JUVENTUS DE A NU PIERDE! Aceasta echipa nu poate accepta infrangerea ca pe un deznodamant firesc. Infrangere pentru Juventus inseamna „a nu lua toate cele 3 puncte” si rezultatul final al disputei a subliniat acest aspect. Jocul nu a impresionat prin creativitate sau o superioritate clara a piemontezilor, dar a fost magistral controlat dupa avantajul temporar al rossonerilor. Juventus a stiut intotdeauna ca va iesi invingatoare, si-a asigurat calm avantajul si l-a gestionat ulterior intr-o maniera tipic Allegri (fara eforturi excesive). Milan nu a mai sutat pe cadrul portii (singurul pericol venind de la executia lui Boateng) si maturitatea bianconerilor s-a dovedit superioara alaturi de conditia fizica.

Cu ce ramanem din aceasta confruntare? Cu un  Mario Mandzukic in cea mai impresionanta postura spartana a sa. Lovit violent de un Alex ale carui infractiuni au fost permanent tolerate de Orsato, croatul insangerat revine pe campul de lupta si marcheaza imediat dupa scurta euforie rossonera. Nimic mai fizic si mai asasin decat golul varfului din Slavonski Brod, nimic mai necrutator si razbunator. Omul perfect pentru momentul perfect la jocului. Diavolul pus la respect la doar cateva minute dupa ce gustase din pocalul otravit al iluziorului triumf. Nu exista verbul „a ceda” in vocabularul lui Mandzukic, exista doar in cel al adversarului. Unul dintre ei va ceda la un moment dat, iar Mario nu va fi acela. Penalizat ridicol la un contact cu Abate (nimic in comparatie cu loviturile lui Alex), varful ex-Atletico adopta o pozitie corecta si nu intra in jocul murdar al brazilianului. La cum a inteles Orsato sa conduca acest meci exista un risc foarte mare de eliminare printre piemontezi. Practic Alex a fost sanctionat abia in minutul 70 dupa 8-9 faulturi repetate (3 de cartonas galben daca nu rosu), Kucka gratiat de eliminare si el alaturi de Antonelli, asta in raport cu Asamoah sanctionat la prima intrare la minge. Atacantul croat si-a pastrat cumpatul si Juventus a avut numai de castigat.

Alaturi de golul lui Mandzukic a contat enorm si talentul nemasurat al lui Pogba. Capricios si imprevizibil, francezul s-a hotarat sa intre in joc abia in a doua repriza, dar asemeni unui veritabil fuoriclasse a fost letal in doar 2 momente unicat. Lovitura libera care a tintit in plin bara lui Donnarumma a anuntat golul usor norocos reusit dupa preluarea eleganta pe piept. Pentru ca Pogba nu poate inscrie din corner cu o executie simpla, el isi lasa amprenta inconfundabila. Forta lui Pogba consta in faptul ca intelege momentul in care este nevoie de el si are calitatea de a gasi pasa decisiva sau golul individual. A constientizat in sfarsit noul rol dupa plecarea monstrilor Pirlo sau Vidal si ofera prestatii in consecinta.

Ce alta garantie mai avem in afara marcatorilor Mandzukic si Pogba? Omul Meciului, Supereroul, Liderul si Simbolul lui Juventus, Inegalabilul Gianluigi Buffon. Intr-o evolutie care sfideaza poate toate cele 11 partide ce au consfintit noul record, Gigi se propune si ca play-maker la golul croatului, si ca libero cu rol determinant in posesia prelungita, si ca salvator in conditii critice. Ramane singurul om in istorie capabil sa inchida buturile in situatii in care tot stadionul explodeaza asteptand golul. Iar balonul, intr-o absurda realitate, este oprit ferm cu o herculeana manifestare a fortei interioare. Pentru ca Buffon duce o lupta cu propriile limite la fiecare extindere ireala. I-au sugerat arogant retragerea si resemnarea, dar provocarea lui Buffon reprezinta tocmai asta. A stiut ca este cel mai bun inca de la inceputurile parmegiane, a dovedit ca este cel mai bun in Serie A, Liga Campionilor sau la Campionatul Mondial, acum e necesar sa demonstreze ca este cel mai bun pe toata durata carierei irepetabile. Aceasta este suprema si ultima nazuinta a lui Buffon fotbalistul! Eu cred ca va reusi, iar imaginea cu un Balotelli transfigurat de frustrare exprima mai mult decat o mie de epitete. Buffon este uman si poate fi invins, dar tocmai latura sa umana o elogiaza pe cea supranaturala. Pentru ca un „batran” de 38 de ani NU PUTEA INTERVENI DE DOUA ORI IN ACEA MANIERA! Doar un semizeu homeric ce se metamorfozeaza in fata ochilor nostrii uluiti. Pentru el mai este inca timp pentru un salt ireal, pentru o noua imbratisare a sferei. Juventus nu poate pierde pentru ca Buffon nu doreste sa piarda! Si ce exemplu mai bun pentru viitorul lider Rugani (o noua evolutie de calitate) decat eternul lider Buffon? GRAZIE, GIGI!

                                                     FORZA JUVENTUS!