31 octombrie, seara. Marea “arenă” din Torino găzduieşte “Corida della Mole”. “Toreadorul” bianconero, se pare că este “rănit” din “luptele” anterioare. “Taurul” torinez, a simţit miros de sânge, Stă ȋncordat, gata de atac, scurmând nervos cu copita, pământul. Pe nări ȋi ies flăcări, din ochii injectaţi de furie, ȋi sar scântei, iar cu coarnele face ample mişcări ameninţătoare. Spectatorii ȋnmărmuriţi de spaimă, aşteaptă cu răsuflarea tăiată deznodământul luptei pe viaţă şi pe moarte. In mijlocul arenei, “toreadorul” rănit, stă drept, cu statura-i semeaţă, cu privirea dârză şi cu un zâmbet ironic ȋn colţul gurii… In mâini ţine strâns cumplitele “banderillos”. Se uită fix ȋn ochii “taurului” şi zice: “ Ce mă, suntem nervoşi? Uite cum ȋţi curg mucii din nas, răcişi, hai? Ia uite, ȋţi “curg” şi ochii, te-a tras curentul? Si ce dracu’ dai ȋntr-una din capul ăla ȋncornorat, te-a lovit Parkinsonu’? Ha, ha, ha, tot viţel ai rămas … Hai, te aştept”. Si “taurul” porni ȋn trombă spre “toreadorul” care ȋl aştepta calm, ȋn mijocul arenei, ȋn timp ce, din piepturile a 40 de mii de spectatori, se auzi un puternic “Oleeeeee”…
Autor – Bebe Nicolaescu – Nicolleo