Partida secolului pentru unii, furtuna intr-o ceasca de ceai pentru altii. O rivalitatea imaginata si construita de minti infierbantate frenetic, dar lipsite de coerenta si realism. Obisnuitul festival grotesc de antijuventinitate ridicat la rang de politica de stat si obsesia frustrarii inapte a maselor care neputand fi “pro” sunt “contra”. Totul a luat sfarsit o data cu partida de Sambata seara. Nu, Napoli nu a invins! Iluzia a ramas iluzie la fel ca trofeul de “campioana a turului”. Italia nu a iesit din recesiune, bancile continua sa nu ofere credite nerambursabile, la Napoli nu s-au descoperit nici mine de aur si nici zacaminte de petrol, ajutorul social nu a crescut cu 1500% asa cum era prevazut, nu va fi nicio amnistie generala in randul veteranilor “camorrista” din inchisori si nici nu se preconizeaza vreo donatie din partea FMI. Toate astea numai pentru ca Juventus nu a pierdut! Pacat, am fi putut salva o tara intreaga.
Daca nu poate fi vinovat Rizzoli atunci cu siguranta e Orsato. Orsato si comisiile. De ce Zaza nu a primit doua etape de suspendare dupa Genoa, de ce nu a fost eliminat din nou pentru comportament indecent in timpul partidei? E indecent sa ii marchezi “marelui Napoli” in minutul 88 printr-un sut de la 25 de metri. Probabil era penalty la Higuain! Bonucci a ridicat neregulamentar piciorul la nivelul capului adversarului pentru a respinge balonul. “Pipita” ar fi marcat cu siguranta fara acea „tendentioasa” interventie! Sau nu?
De-a lungul timpului am inteles ca perspectivele asupra realitatii vor fi permanent divergente si ocazional vor atinge ridicolul. Un singur lucru insa nu poate fi schimbat sau interpretat, REZULTATUL FINAL. Rezultatul si statisticile. Si la acest capitol Juventus a stat permanent bine, pragmatismul nu ne-a tradat decat rareori. Napoli are poate echipa cea mai completa din ultimii 25 de ani. Un antrenor experimentat si ambitios, un mijloc inzestrat tehnic, o noua identitate si dimensiune. Postura lor de lider dinaintea infruntarii directe nu era una conjuncturala, ci rodul unei coeziuni tehnico-tactice a primului 11. Dar impotriva celui mai bun Napoli tot Juventus a fost mai buna. Iata cateva idei extrase dintr-o partida normala de 3 puncte:
1. Max Allegri a ales un surprinzator sistem 4-4-2 in care Pogba a evoluat pe o pozitie atipica, aceea de aparenta aripa stanga. Dispunerea defensiva in acest sistem este una simpla si eficienta, pe 2 linii, cu aportul ocazional al atacantilor. S-a urmarit in principal limitarea jocului pe flancuri al partenopeilor, acolo de unde vin multe mingi pentru Higuain ce ataca profunzimea (exact ca la faza in care a salvat Bonucci). Dispunerea lui Pogba in acea pozitie i-a diminuat acestuia libertatea de exprimare, dar avand in vedere calitatea francezului era clar ca el poate genera pericol din orice zona a terenului, venind catre interior. Avantajul a fost ca acesta a strans si in centru alaturi de Khedira sau Marchisio si a participat si la dublaj in flancul stang ajutandu-l pe Evra. De altfel albanezul Hysaj s-a remarcat destul de putin in meci ca urmare a acestei tactici. Astfel Juventus a contracarat trioul napoletan de la mijlocul terenului fara a pierde un jucator de profil median atat de necesar in ambele manevre si a blocat si benzile. De cealalta parte doar Insigne a reusit o fulgeratoare actiune personala ce i-a surprins pe Lichtsteiner si Cuadrado, in rest blocajul functionand perfect si in acea zona. Juventus a dat deliberat posesia unei linii mediene napoletane mai combinative (661 pase reusite fata de numai 513 ale lui Juventus) si nu s-a expus excesiv pressingului furibund pe care acestia il exercita de obicei. Exceptand primul sfert de ora in care s-a actionat mai lejer intre cele doua linii ale noastre prin pase filtrante (ocazional Insigne aparand central in spatele argentinianului), practic bianconerii nu au avut probleme serioase. Pe faza de constructie insa si in momentul contrelor, am asistat la un asteptat 4-3-3 cu Pogba redevenit mezzala si Cuadrado urcat atacant dreapta. Mai jos dispunerea ofensiva si miscarile omului cheie Pogba pe parcursul partidei.
Napoli a beneficiat astfel de o posesie sterila de 56%, materializata cu un singur sut pe cadrul portii venit dupa o actiune personala, nicidecum ceva elaborat. Prezenta unor jucatori cu reale calitati de dribling precum Cuadrado (3), Pogba (6) sau Dybala (3) a impiedicat recuperarea rapida a partenopeilor in jumatatea noastra si a dat ragaz echipei sa urce in ofensiva pe contra si sa finalizeze de 4 ori pe cadrul portii (plus ratarea imensa a lui Dybala). Se dovedeste faptul ca toscanii sunt sahisti innascuti ai fotbalului, dar in acest meci matul i-a apartinut clar livornezului. Mutarea aparent defensiva cand Sandro l-a inlocuit pe Dybala intr-un 4-5-1 final ramane una de geniu. Zaza ramane unicul varf impins, dar este tipul de atacant puternic ce castiga dueluri fizice unu-la-unu cu fundasii adversi si poseda si un sut teribil de la distanta. Centrul de greutate al echipei se muta intr-o banda stanga rapida si puternica in care actioneaza brazilianul Alex, nu intamplator de acolo plecand faza golului decisiv. Prin aceasta injectie brusca de adrenalina Allegri a reusit sa dezechilibreze tactic meciul si sa isi adjudece o victorie esentiala in planul clasamentului si meciurilor directe. Napoli nu a mai avut nici forta si nici timpul de a mai reveni pe tabela. Chapeau, Mister!
2. Nu se indoieste nimeni ca OMUL MECIULUI a fost fenomenalul Andrea Barzagli. Acest „ultim mohican” al vechii scoli italiene impresioneaza prin atitudine, calm, putere de concentrare si pozitionarea impecabila. Practic il transforma pe Higuain din „atacantul minune” al lui Napoli intr-un docil partener de joc inofensiv. Argentinianul ex-Madrid nu are NICIO FINALIZARE spre poarta si este complet izolat de linia sa mediana. Apare ca un obiect strain in angrenajul tactic al partenopeilor si rareori reuseste sa intre in posesia mingii coborand intre liniile bianconere. Gonzalo Higuain este fara indoiala un atacant valoros aflat in forma sa maxima in acest sezon, dar un lucru nu trebuie uitat! Nu este genul de fotbalist care face singur diferenta, ci depinde permanent de serviciile mijlocasilor sai. Odata aceste servicii neutralizate, Higuain nu mai reprezinta o problema. Cu siguranta nu pentru Barzagli. Dupa accidentarea nefericita a lui Bonucci apare in toate zonele din preajma careului, il ajuta enorm pe Rugani si reprezinta un pilon de stabilitate si prin jocul sau de pase cu o reusita de 87%. Cu 2 interceptii decisive, 7 baloane respinse ferm si un marcaj impecabil, avem intreaga imagine a ceea ce inseamna „fundasul italian” prin excelenta.
3. Daca Barzagli a reprezentat superlativul, atunci cu siguranta Leonardo Bonucci a semnat interventia partidei la unicul serviciu cu adevarat periculos pentru Higuain. Cu un procedeu acrobatic extrem reuseste sa salveze un gol ca si facut, oprindu-l din nou pe Higuain la singura faza in care Barzagli nu o putea face. Dupa ciocnirea cu Sami Khedira se accidenteaza si strange eroic din dintii rezistand pana la intrarea lui Rugani. Totalizeaza 4 interceptii, este imbatabil in jocul aerian si se dubleaza perfect cu ai sai colegi de compartiment. Avem mare nevoie de el in meciul cu Bayern! Bonucci este un fundas central de top si nu poate lipsi la un astfel de joc tactic.
4. Pentru a completa nota pozitiva in ceea ce priveste compartimentul retras este necesara si o analiza scurta a evolutiei tanarului Daniele Rugani. Allegri incearca sa evite utilizarea sa intr-un meci atat de crucial de teama presiunii excesive la care va fi supus, insa accidentarea lui Bonucci forteaza introducerea sa. Exceptand o ezitare initiala la un duel aerian, Rugani expune ulterior un fotbal de angajament si implicare. Isi asuma responsabilitati „a la Bonucci„, verticalizand corect de 2 ori si asigurand o tranzitie buna a balonului catre benzi sau linia mediana. Avanseaza curajos cu mingea la picior atunci cand se creaza spatii si gaseste cea mai sigura rezolvare atunci cand mingea ajunge in zona sa. De remarcat procentajul de 95% pase reusite (19 din 20), ceea ce denota siguranta si incredere in conditii de pressing advers. Nu e exclus ca sezonul viitor sa fie unul dintre titulari. Bravo, Daniele!
5. Ascensiunea rapida a formidabilului Sandro a determinat pe multi sa subestimeze importanta lui Patrice Evra in jocul lui Juventus. Evolutia impecabila de aseara demonstreaza totusi ca defensiv este inca stapanul acelui flanc. Cu greu se pot gasi erori in jocul sau de acoperie si daca analizam colaborarea fantastica cu Paul Pogba si adaugam pasajul castigator pentru Zaza obtinem o imagine corecta. Nu mai putin de 5 tacklinguri reusite (fantastic pentru un fundas lateral), 2 interceptii decisive, 89% procentajul de pase, iata cateva cifre semnificative pentru veteranul francez. Daca ar fi si realizat din ocazia ivita probabil ca ar fi candidat si el la titlul de omul meciului.
6. Omul cheie in aceasta confruntare a fost Paul Pogba. Asa cum am analizat si la punctul 1, de evolutia sa au depins mai multe aspecte tactice in desfasurarea partidei. Importanta avuta denota maturizarea sa intr-un campionat in care organizarea este totul. Faptul ca un antrenor meticulos precum Max Allegri i-a incredintat francezului un rol atat de incarcat de responsabilitate demonstreaza cresterea sa graduala in joc si increderea de care se bucura in momentul de fata. Jocul fara mingea a reprezentat marele minus al mijlocasului inca din perioada inceputurilor si imbunatatirea e foarte pozitiva. Dispunerea sa ca om la inchidere in primis a reprezentat un succes contra celei mai agresive echipe din campionat si acest aspect nu poate decat incanta suporterii si banca tehnica. Daca la asta adaugam forta de patrundere si calitatile tehnice native, intelegem de ce Paul are o cotatie de 100 milioane de Euro in momentul de fata.
7. Cateodata e nevoie de Zaza! Dincolo de tactica de joc, dincolo de meritele incontestabile ale defensivei, dincolo de calcul si ratiune, dincolo de ierarhii si previziuni…SE GASESTE EL! El, atacantul instinctiv ce ucide fulgerator, el, nebunul posedat de demonul golului, el, maniacul in perceptia caruia totul ingheata si secunda executiei e expandata interminabil in timp. Daca cineva a studiat expresia lui Zaza dupa momentul sutului, a gasit negresit acea fractura spatiu-timp, acel moment in care perceptia este sedusa de cel mai ametitor drog, adrenalina. Privirea vanatorului ce gusta simbioza cu sageata intr-o traiectorie descendenta catre prada. Simone Zaza este acest tip de atacant. Jucatorul ofensiv care traieste pentru finalizare, singurul care nu ezita sa suteze in favoarea unei pase! Si cine mai potrivit decat el sa calibreze lovitura fatala? Deviere norocoasa? Poate! Poate era gol oricum. Dar pentru a marca in astfel de meciuri e nevoie de EXECUTIE, de omul providential pe care curajul il rasplateste generos. Cateodata e nevoie de un dram de furie atavica, cateodata e nevoie de ZAZA!
A cinsprezecea victorie consecutiva a lui Juventus ii confera in sfarsit primatul in Serie A. O data recordul de victorii imbunatatit de la un meci la altul era imposibil ca la un moment dat sa nu intervina si depasirea adversarului. Si cand mai potrivit daca nu in meciul direct? Pentru a risipi orice dubiu cu privire la valoare si merite. Juventus dobandeste astfel avantaj si la meciurile directe (2-2 cu gol in deplasare), ceea ce ne duce teoretic la un +2 fata de partenopei. Mai sunt 39 de puncte de atacat, campionatul se castiga in Mai, dar acum totul depinde numai de Juventus. Inapoi in postura pentru care am fost plamaditi, inapoi pentru a scruta inaltimile succesului. Meritul apartine in egala masura bancii tehnice si protagonistilor care an de an gasesc motivatia de a se lupta interminabil cu adversarii, cu propriile limite. De aici incolo vom intalni aceeasi atitudine de razboi total si fiecare meci va fi o lupta la limita cu adversari al caror unic scop va fi sa opreasca pe Juventus. Urmatorul asediu este la Bologna si vom onora si aceasta provocare ca intotdeauna. Compacti, concentrati, pregatiti, pragmatici si cu mentalitatea de invingator. Iar in Europa cine stie? Poate ca nici Munchenul nu mai e fortareata inaccesibila a inceputurilor sezonului.
FORZA JUVENTUS!
