Aşadar, “sedinţa” in care şi-a băgat Bonnie coechipierii după meciul de la Lyon, şi-a arătat roadele; chiar dacă apărătorii nu s-au prea odihnit nici ȋn meciul ăsta, dar măcar atacanţii au ieşit din mahmureală, Nando, făcându-le repede toscanilor două cucuie, o frumuseţe, ȋn ciuda faptului ca, ce să vezi, ȋi apucaseră şi p’ăstia boala alergatului… Aşa că, după ce-şi făcură repede norma, torinezii ȋi lăsară să-şi facă damblaua cu alergatul dar după mingea pe care la un moment dat n-o mai găseau deloc şi departe de poarta lui Gigi care tocmai ȋşi facuse şi el patul ca să mai prindă un pui de somn… Ȋn vremea asta, señor Garcia, care pentru scurtă vreme a avut ceva palpitaţii la corazon, că, vezi Doamne, ajunsese la numai 5 ture ȋn urma “micuţilor” şi că ce să facă el dacă iese campion (???) , a ȋnceput să bată mătănii pe sub fereastra Papei de la Vatican, doar-doar or mai pierde torinezii doua meciuri, că de-al treilea s-ar ocupa el… Noroc că l-a văzut Prea Fericitul mormaind pe sub fereastra şi l-a blagoslovit cu o găleată cu agheaznă ȋn cap, trezindu-l la realitate…
Autor – Bebe Nicolaescu – Nicolleo
Un gând despre “Cronica ghidusa Juventus – Livorno”
Nu era aghiasma, Bebe, era nesfanta mictiune! 😉