Nepotu’ Trabzon bine instruit de Coana Galata, a venit cu cosul cu bunătăţi otrăvite, pe care era cât pe ce să ȋl verse in poarta gazdelor, cărora nu le venea să creadă cât de parşiv se mişcau otomanii pe câmpul de luptă. I-au luat micuţii lui Conte si pe dreapta şi pe stânga, şi din faţă şi din spate (mai ales…), au dat ȋn ei din toate poziţiile şi nimic-nimic, nu intra in coş şi pace… Ba un mucalit care privea intens partida, a lansat la disperare ideea cum ca aştia de jucau, işi schimbaseră prea devreme “uniformele” ȋntre ei… Altul, şi mai deştept susţinea ca turcii ori umbla cu hipnoza ori cu ceva viruşi ca altfel nu se explică aiureala din tabăra Contelui. Până la urmă, misterul a fost dezlegat de către puştiul Paul – mic da’ deştept- care spuse spre final: “ băi fraţilor, toată chestia a fost cu coşul ăstora, era prea mic, abia am ȋnghesuit in el a doua “chiflă”. Până la urmă, toată suflarea torineză a răsuflat uşurată, dar nu satisfăcută, tremurând vârtos ca astă iarnă pe zăpadă…
Autor – Bebe Nicolaescu – Nicolleo