David Trezeguet: golul ca stil de viata!

Sunt cateva nume care in istorie au si mai mare anvergura rostite impreuna, ca o simbioza a calitatii cu personalitatea marcanta si stilul. Scipio Africanul si Hannibal Barcas, Patton si Rommel in calitate de adversari sau Augustus-Agrippa-Mecenas in calitate de aliati. In fotbal avem un exemplu graitor!  Del Piero-Nedved si…triunghiul fantastic al geometriei golului este completat de cel mai contondent unghi al sau, de asasinul letal al triadei glorioase, David Trezeguet. Daca Del Piero era sinonim cu magia, Nedved cu forta combativa si efortul inuman, Trezeguet era sinonim cu golul. O partida in care Trezeguet nu aparea pe lista marcatorilor parea o partida in care nu se aflase pe teren. Altfel cum sa nu marcheze? Nietzsche era filozof, Cicero era orator, Rubens era pictor, iar Trezeguet golgeter. Toata lumea stie asta, e una dintre acele teorii care nu trebuiesc demonstrate, se autodefinesc. A fost creat pentru gol si David nu a dezamagit niciodata!

Apetitul pentru gol si intuitia sa extraordinara au fost calitatile care l-au facut remarcat pe franco-argentinian inca din primele sezoane de la AS Monaco. Franta descoperea  un veritabil killer si cele 62 de reusite pentru echipa din Principat vorbesc de la sine. Rezumatele meciurilor echipei monegasce asigurau o colectie de goluri marca Trezeguet. Iar Manchester United avea sa fie prima victima de calibru a tanarului talent in Champions League, sezonul 1997-1998. La una dintre putinele oportunitati avute de monegasci pe Old Trafford, David a primit o pasa excelenta pe un spatiu creat in apararea engleza si fara sa ezite inutil a trimis ca un fulger mingea in plasa portii cu o viteza de 157 km/h. United a fost eliminata din competitie ca rezultat al acestui gol, iar David isi facea o intrare de gala in elita europeana.

[youtube_sc url=”ZVKjWMA0VXI”]

Cu violenta Big Bang-ului, francezul a explodat imediat si a devenit instantaneu o certitudine pregnanta ce nu lasa loc de dubii. Surprinzator de matur de la o varsta la care altii inca deslusesc secretele careului, David excela la toate capitolele care transforma un atacant promitator intr-un bombardier cu o precizie diabolic de meticuloasa. Avea instinct, pozitionare,  inteligenta, magnetism asupra balonului, forta si siguranta. La numai 21 de ani Trezeguet era nu numai o prezenta fireasca in echipa nationala a Frantei, dar si campion mondial si campion national cu echipa de club. Iar la 23 de ani a reusit ceea ce putini fotbalisti au oportunitatea sa traiasca intr-o viata. Detinea in calitate de protagonist absolut atat Cupa Mondiala cat si Trofeul European cu Franta. Finala din 2 Iulie 2000 are o poveste aparte, una foarte trista pentru suporterii  Squadrei Azzurra. Dupa egalarea francezilor survenita agonizant la ultima faza a meciului, David Trezeguet aducea victoria in prelungiri cocosilor galici printr-o executie splendida la o actiune impresionanta in flanc a lui Pires. Regula golului de aur era in vigoare atunci si Italia a cunoscut durerosul termen de “moarte subita”. Asasinul franco-argentinian exulta, aruncand urmasii Romei in bratele disperarii.

Acea noua performanta personala de exceptie a atras atentia multor cluburi, a aprins imaginatia tuturor managerilor de top si noua stea figura pe toate listele de transfer “cu greutate”. Ca de obicei insa, atunci cand altii isi propuneau…Luciano Moggi infaptuia! Eminenta cenusie bianconera a mutat elegant ca un sahist neconventional si asasinul crud al Italiei poposea in curtea Batranei Doamne mai fericit ca niciodata. A aparut cu un zambet larg pe chip si a declarat sigur pe el intr-o franco-spaniola ce se dorea a fi italiana : “Stiu ca nu sunt foarte popular in Italia acum, dar suporterii lui Juventus vor ajunge sa ma iubeasca in curand”! Afirmatie foarte indrazneata  care trebuie sa fi incruntat multe sprancene la vremea  ei. Mai ales prin prisma faptului ca Juventus avea deja un bomber de mare anvergura in persoana lui Filippo Inzaghi, asistat de Darko Kovacevic. Nu mai putin de 3 atacanti de valoare pentru un singur loc de titular alaturi de Zeul Del Piero. Iar Trezeguet nu era nici pe departe titular!

Cu toate acestea si-a asteptat sansa cu siguranta celui care intentiona sa profite la maximum. Pentru el nu a existat o perioada de adaptare la realitatea dura extrem de tacticizata a campionatului Italian. Ce nevoie avea David de asa ceva? Era stapan pe el si fortele lui. Daca exista o poarta, un careu si o minge EL MARCA. Era in elementul sau, la fel ca un rechin in apele Pacificului. Natura l-a harazit golului, iar cateva aparari mai aglomerate nu aveau sa ii stea impotriva. Escaladarea unui munte greu de cucerit incepea pentru tanarul francez si realizam abia azi, cand privim din varf, cat de fantastica a fost calatoria.

Inca din primul sezon Trezeguet totalizeaza 25 de prezente si perforeaza decisiv plasa adversa de 14 ori. Era abia primul sezon, a fost mai bland cu adversarii, iar concurenta era pe masura la finalizare. Debutul ca marcator al lui Trezeguet in Italia il defineste pe acest fotbalist al golurilor importante. Majoritatea atacantilor debuteaza cu goluri impotriva Piacenzei, lui Lecce sau Napoli, echipele provinciale. David Trezeguet si-a facut intrarea de gala cu un gol in minutul 66 impotriva lui…MILAN! Juventus era condusa cu 2-0 in acel moment si golul francezului a readus-o pe Batrana Doamna in joc. Cum altfel, cu capul! In final Conte a egalat in ultimul minut si revenirea a fost una spectaculoasa, savurata indelung. Era de notorietate deja, daca David “isi pune capul la contributie” rezultatul nu putea fi decat unul profitabil pentru echipa. Acest rasfatat al sortii demonstra inca o data faptul ca nimic nu era  intamplator, valorile se remarca .

[youtube_sc url=”-U14hXmCUsQ”]

Dupa un prim sezon atat de promitator legendarul Moggi a inteles ca noua stea avea nevoie de spatiu pentru a-si putea desfasura talentul nativ si desavarsi misiunea. Atat Inzaghi cat si Kovacevic au fost vanduti pe sume foarte profitabile, iar francezul devenea principalul varf de lance, atacantul pe care se miza totul, viitorul glorios al lui Juventus. Riscul nu era un parametru de luat in calcul, doar vorbim de Trezeguet! Era o aritmetica elementara. Daca jucat ocazional marcase de 14 ori, titular incontestabil putea asigura un numar dublu cu siguranta. Se spune ca matematica nu functioneaza in fotbal, dar Trezeguet rezolva totul dupa propria sa teorema. Si rezolva cu stil, nu se complica in detalii irelevante.

Dovada irefutabila a reprezentat-o sezonul succesiv, 2001-2002 in care David Trezeguet spulbera adversarii unul dupa altul, asigurand lui Juventus gura de foc infailibila cu 24 de reusite. Performanta lui Trezeguet i-a adus echipei faimosul titlu castigat pe 5 Mai in dauna lui Inter (cu unul din cele doua goluri de la Udine marcate chiar de el) si lui personal titlul de golgeter stagional alaturi de piacentinul Dario Hubner, un atacant experimentat aflat la finalul carierei. Memorabila ramane reactia lui Marcello Lippi, care intrebat ce parere are despre performanta lui Trezeguet, lider al marcatorilor “alaturi de Hubner”, raspunde sec:  “Stiti, Trezeguet nu bate penaltyuri”!  Nu, el nu executa lovituri de la 11 metri , el marca numai din actiune, el puncta atunci cand era mai greu, atunci cand golul facea diferenta, atunci cand soarta se metamorfoza intr-o furtuna potrivnica. Si cine sa infrunte soarta mai bine decat “protejatul ei”? Lui David nu i se putea refuza nimic, naruia zid dupa zid si depasea obiectiv dupa obiectiv. Nu era magie ca la Del Piero, ERA SIMPLU CALCUL EXACT.

[youtube_sc url=”bvGIBH138PM”]

Daca Trezeguet se desprindea din marcaj si plutea deasupra apararii adverse precum un vultur sigur de prada ERA GOL, daca fundasul respingea eronat o centrare sau devia mingea ERA GOL, daca exista o neintelegere la nivelul apararii adverse el era acolo sa profite si…invariabil ERA GOL, daca adversarul il marca perfect si nu ii dadea spatiu la o faza ERA GOL la urmatoarea, daca Trezeguet era pe teren…ERA GOL! De fapt era mult mai complicat ca Trezeguet sa nu inscrie. Puteai doar minimaliza efectul sau devastator, sa il opresti insa era o iluzie demna de un autor Science Fiction. Cum sa opresti inevitabilul?

[youtube_sc url=”DE13W-HTpt8″]

Singurul  moment psihologic dificil pentru Trezeguet era reprezentat de loviturile de departajare din finalurile meciurilor europene sau internationale. Trezeguet a fost unul dintre cei nedreptatiti in 2003 in finala cu AC Milan, in care a ratat un penalty decisiv. Dupa 10 goluri marcate in aceasta competitie in 2002-2003, lui Trezeguet ii era refuzat atat de nedrept titlul de castigator al Champions League. Nu va mai fi atat de aproape de acest unic trofeu ce ii lipseste niciodata. Acest moment, alaturi de penaltyul ratat in reeditarea unei confruntari cu Italia in 2006 in finala Cupei Mondiale, au fost singurele care au demonstrat ca si francezul de origine argentiniana era uman. Iar asta nu face decat sa adauge caracter imaginii sale de erou al jocurilor elenice surprins intr-o statuie de bronz. Precum acei invingatori ai propriilor limite, nici David nu era perfect. Surprinzator , dar Trezeguet era uman!

La cei 190 cm ai sai a parut intotdeauna prea inalt, prea puternic, prea agil, prea siret, prea experimentat, prea bine definit. Cu musculatura unui leopard, David genera deseori panica printre adversari, mereu cu fata la poarta, mereu demarcat, mereu incisiv. Ca si in cazul lui Del Piero, o victima favorita a sa a fost Iker Casillas. A fost “clientul sau” fie ca a evoluat la Juventus in Liga, fie ca a reprezentat o aparitie de clasa la micuta Hercules Alicante. Frustrarea lui Casillas nu era depasita nici de numarul de trofee cucerite de acesta. Parea un duel la distanta cu aceeasi intrebare pe buze: “Credeai ca scapi”? De Trezeguet nu scapa nimeni! Iar magnifica dubla din semifinalele 2002-2003 ale Ligii Campionilor a insemnat inceputul acestui “duel amical”. Trezeguet a inscris in ambele manse, distrugand sansele madrilenilor de a merge mai departe. Casillas putea ramane cu satisfactia ca nu il invinsese oricine, ci David Trezeguet, asasinul franco-argentinian. Viitorul era similar.

[youtube_sc url=”oWY5rXQslt8″]

[youtube_sc url=”7LnA-ZNuRGg”]

[youtube_sc url=”vbAK6tKUgrc”]

Fie ca vorbim de incursiuni rapide in banda ale lui Nedved, Camoranesi, sau tradatorului Zambrotta, fie ca vorbim de verticalizari de geniu ale lui Zidane sau inventii ale lui Alex Del Piero, punctul final al acestor actiuni era reprezentat de felina ce statea la panda si lovea fulgerator. Abia exultau adversarii la un gol de deschidere a scorului si francezul calma brusc spiritele cu sangele sau rece  de asasin calculat. Interistii pot depune marturie. Cu el in careu pericolul nu disparea niciodata. Fundasii erau mereu incordati, concentrati pana la epuizarea psihica, victime ale unui stres continuu. Greseala nu era permisa niciun moment. Alternativa insemna o noua cursa nebuna a lui David catre fanii extaziati de o noua reusita. Francezul  nu multumea niciodata pentru cadouri, dar le accepta mereu cu eleganta si bunavointa. Si le transforma in goluri, obsesia si fericirea vietii sale : “Cand nu marchezi 3-4 meciuri incepi sa fi apasat de asta. Nu se pune problema sa te indoiesti de tine, pur si simplu vrei sa fi mai bun”! Nimic nu il defineste mai bine pe David Trezeguet!

Cu acelasi atacant devenit deja legenda in echipa, Juventus Torino isi mai adjudeca inca doua Scudetti in 2004-2005 si 2005-2006, dupa care urmeaza “cutremurul  falsat” care provoaca efecte dezastruoase pentru club, dar ii solidifica francezului imaginea de “jucator cult”. Dupa un ultim sezon de exceptie in care marcheaza 23 de goluri, Trezeguet este nevoit sa asiste la retrogradarea lui Juventus in Serie B in urma unui scandal murdar manufacturat la sediul TIM de prescrisi “curati si cinstiti.” A urmat cunoscutul exod al mercenarilor si fantastica atitudine a liderilor Del Piero sau Nedved. Trezeguet a fost si el extrem de curtat de cluburi mari si a luat in calcul chiar posibilitatea unei plecari, dar lipsit de dorinta obsesiva de a parasi echipa cu orice pret, a ales sa ramana si sa puna umarul inca o data, sa decida meciuri grele prin golurile sale esentiale. Cele 15 goluri marcate in Serie B au contribuit decisiv, cum altfel, la revenirea lui Juventus in elita Italiei, acolo de unde fusese rusinos izgonita. Considerand ca datoria sa fusese incheiata, David a facut la ultimul meci un gest ramas usor controversat si acum. A aratat cu mana numarul golurilor marcate in acel sezon catre Presedintele Clubului si cu un gest specific si-a declarat intentia de a pleca.

Surprinzator insa, la inceputul sezonului 2007-2008 isi schimba ideea si prelungeste contractul, redevenind goleadorul pe care Serie A il temea atat de mult. In sinea sa David Trezeguet nu a vrut niciodata sa paraseasca pe Juventus, iar o scurta perioada de reflexie i-a fost de ajuns pentru a  realiza ca nu poate abandona o Doamna.  In ritmul nebun impus de eternul Trezeguet, cota de 100 de reusite pentru Juventus a cazut imediat, fiind urmata de un moment legendar. Pe 9 Decembrie 2009, intr-o nefericita infrangere cu Bayern, David marcheaza golul cu numarul 168, cel prin care il depaseste pe alt legendar argentinian al bianconerilor, Omar Sivori, ramas la cota 167.

Mostenirea lui Trezeguet este foarte greu de egalat de vreun alt atacant al lui Juventus. Ar fi nevoie sa se mai nasca inca un Boniperti, inca un Del Piero pentru a-l putea detrona din pozitia de al patrulea marcator al lui Juventus din toate timpurile si cel mai prolific dintre straini. Cu cele 171 de goluri ale sale in toate competitiile si in toate ligile, David Trezeguet nu este doar o legenda a lui Juventus, ci poate fi considerat un patrimoniu etern al acestui club prin daruirea, eficacitatea si longevitatea sa. Zece ani la Juventus, zece ani in care prezenta sa a fost prolifica pentru coechipieri, crunta pentru adversari si legendara pentru suporteri. Asa se definesc marii jucatori si David Trezeguet este fara indoiala unul dintre ei.

Locul printre cele 50 de glorii eterne ale clubului este pe deplin meritat, mai ales prin prisma faptului ca el nu a beneficiat de o retragere glorioasa si emotionanta ca a partenerilor sai din ofensiva. Contractul a fost terminat de comun acord si David si-a cautat alta echipa cu profesionalismul cu care ne-a obisnuit de atatea ori. A plecat in liniste lasand un gol imens si o imagine de nealterat in mintile suporterilor. Aceea a atletului perfect care marca din orice pozitie si sarbatorea fericit cu bratele deschise, ca o imbratisare adresata tuturor ce ii fusesera aproape. De fiecare data cand golul va lipsi suporterul lui Juventus va spune… AVEM NEVOIE DE UN TREZEGUET!

   ASTA ESTE MOSTENIREA LUI, UNA INEGALABILA! GOLUL! 

“Juventus a fost cel mai bun lucru care s-a intamplat in viata mea pentru ca acolo am invatat fotbalul adevarat, intr-un club ambitios cu jucatori pe masura. Am evoluat alaturi de 3 Baloane de Aur (Zidane, Cannavaro, Nedved) si am cunoscut fotbalisti de nivelul lui Del Piero, Thuram. Erau fotbalisti extraordinari si foarte talentati, mereu cu ambitia de a castiga trofee si a atinge noi teluri. Juventus este un stil de viata.”