Sunt ridicol, recunosc! Sunt un sentimentalist pasional ce frizeaza ridicolul! Cand in discutie se aduce Juventus ma preschimb intr-un amator de opera plangacios si excesiv de emotional. Fiecare moment capata o incarcatura aparte, fiecare crampei de traire afectiva devine o revelatie absorbita prin fiecare por. Nu pot trata glacial si pragmatic acest subiect! E probabil unicul moment de o covarsitoare umanitate. Juventus e mai presus de calcule, e conceptul meu intrinsec neatins de acel cotidian flegmatic si arogant. Este simbolul unui altfel de „eu”, este nazuinta dusa la rang de sacra dramatizare. Este acel poem ai carui eroi definesc tematica si continutul. Fara eroi nu ar exista acest Univers!
Eroii sunt ei, fotbalistii. Nu culorile, nu stema clubului, nu palmaresul, nu contul in banca. Mai presus decat ei gasesc doar CONCEPTUL TOTUNITAR, ideea de fotbal promovata. Ei sunt luptatorii, ei sunt simbolurile nazuintelor noastre, ei indeplinesc vise si spulbera borne aparent de neatins. Ceea ce aveti mai sus este o poza in care UEFA sugereaza un top cu cei mai buni fotbalisti ai sezonului 2014-2015. Identificam cu mandrie 5 juventini pe drept alesi sa faca parte din aceasta „suita de onoare”. Ei sunt esenta superlativelor sportive admirate de ceilalti combatanti. Buffon, Pirlo, Pogba, Tevez, Vidal. Le rostim numele si in vis, sunt talismane asupra carora ne-am revarsat suvoiul de rugi fierbinti. Buffon este o legenda deja, peste el doar Del Piero! Eroismul, calitatea si loialitatea absoluta l-au apropiat etern culorilor alb-negre, iar titulatura de „cel mai bun portar din istorie” ne scuteste de alte comentarii. Buffon ramane juventin, echilibrul unei echipe incepe intre buturi. Dar ceilalti? Ei totalizeaza o chintesenta a atuurilor ce ne-au propulsat in finala Champions League 2015! Pierduta ca atatea altele din pacate, dar atinsa cu merit si mandrie. Ei sunt nucleul superlativelor, ei sunt top-playerii, ei sunt punctele forte in jurul carora graviteaza tactica defensiva a adversarilor. Pentru ca inainte de toate…PERICOLUL VINE DE LA EI!
Pirlo e batran, are 36 de ani, nu mai poate rezista unui ritm alert impus de acesti veritabili haitasi ai fotbalului modern. Geniul nu va muri niciodata, talentul si flerul vor ramane, dar aspectul fizic conditioneaza decisiv exprimarea sa. Pune in pericol defensiva uneori si este departe de maximul carierei sale, care poate fi considerat poate primul sezon alaturi de Juventus. Alege intelept sa plece in MLS… SE ACCEPTA!
Tevez inseamna primul atacant fantastic pe care Juventus il inroleaza dupa Alessandro Del Piero. Decide meciuri de unul singur, marcheaza goluri pe banda rulanta, alearga si face pressing inuman in folosul echipei, creeaza pericol si combina ingenios intre linii. Este un excelent executant de lovituri libere si penaltyuri iar lipsa sa de pe gazon se face simtita de fiecare data. Dupa doua sezoane la cel mai inalt nivel si trofee de mare prestigiu dobandite este macinat de dorul de casa si paraseste aproape gratuit clubul intorcandu-se in Argentina. Cunoscand caracterul sau sensibil… SE ACCEPTA!
Paul Pogba este cu adevarat „aurul negru” al lui Juventus. Calitatile sale ce acopera intreg spectrul tehnico-tactic, varsta si realizarile il recomanda ca fiind o atractie irezistibila de mercato. Juventus este o societate cotata la bursa, un brand care intelege businessul si percepe oportunitatea. Pusa in fata unei oferte irezistibile nu poate decat cuantifica profitul si analiza alternativele. Desi cu greu…SE ACCEPTA! Probabil Barcelona este viitoarea destinatie, peste 6 luni sau un an.
Am pierdut deja 3 dintre eroii ultimelor 3-4 sezoane de poveste, slabind structura fundamentala pe care acest triumf s-a construit. Mai avem insa grinta, inteligenta tactica si capacitatea de supramotivare a lui Vidal. El ar putea fi acel sergent de fier ce aplica exemplar ordinele generalului si castiga inclestarea prin flerul sau nativ. EL SI NUMAI EL!
Aflam cu stupoare cu zile in urma ca si Vidal paraseste echipa. Moment socant pentru mine si alti „sentimentalisti ridicoli”. Nuceul este spulberat intr-o singura sesiune de mercato! Pierdem toate coloanele de baza ce au constituit edificiul ofensiv victorios al lui Juventus. QUO VADIS?
Aud ca Vidal trebuia vandut, ca a vrut sa plece, era batran la 28 de ani, avea probleme cu alcoolul, nu mai era un jucator decisiv ca in primii 2 ani si clubul a facut „o foarte buna plusvalenta financiara”. Suporterii vorbind despre plusvalente! Nu prea suna a limbaj de peluza, mai degraba unul de actionar al unei societati. Pentru un suporter cea mai buna „plusvalenta” este calitatea exprimata in teren a unui fotbalist, modul in care acesta ne ridica infierbantati de pe scaune sau ne tine conectati la meci cu sufletul la gura. ASTA ERA VIDAL! Si asta este unica satisfactie a suporterului! Dar „a vrut sa plece”, toti au vrut! Toti in aceeasi sesiune! Cu Pogba intarziat din cauza interdictiei la transferuri a catalanilor. A ramas o defensiva compacta si atat! Restul ramane sa demonstreze, sa creasca, sa confirme. Un drum curajos dar foarte riscant pentru o echipa ce isi propune sa ramana in elita europeana abia atinsa dupa ani de eforturi.
E firesc sa acorzi incredere si timp oricarui nou venit, dar eroii sezoanelor trecute constituie mereu acel capital solid prin care ajungi la inima suporterului. Numai discutam despre dificultatea integrarii multor jucatori noi in echipa, e un cliseu cunoscut. Exista mereu nevoie de schimbare, de motivatii noi, dar la fel exista nevoie de stabilitate si continuitate. De ce „plangem dupa Vidal”? Pentru ca el a reprezentat strigatul de lupta al unei noi ere. El alaturi de Pirlo!
Ne amintim fara dubii ce a insemnat Juventusul celor doua locuri 7. Lui Antonio Conte ii placea foarte mult sa ne reaminteasca de unde plecasem motivand ca mostenirea sa a fost tocmai reconstruirea echipei. Fara a-l instraina de meritele sale vom aduce in prim plan si un alt „mic detaliu”. Pentru ca pana la urma Juventus este Juventus inaintea oricarei individualitati, dar fotbalistii aduc trofeele si fac diferenta. Juventus il avea pe Buffon, ii alinia pe Chiellini, Bonucci, Barzagli, Marchisio, Pepe, Matri sau Del Piero. Sunt numele care au stralucit si la primul Scudetto din seria meritorie a lui Conte. Unde era diferenta? Simplu. Del Neri beneficia de o linie mediana cu „protagonisti” gen Felipe Melo, Aquilani sau Sissoko. Conte pe langa grinta sa nativa si „juventinitate” a avut Andrea Pirlo si Arturo Vidal. Ei au fost acele piese de lux ce au schimbat decisiv centrul de greutate, au adus un suflu ofensiv sufocant pentru adversari, au insemnat un salt imens tehnico-tactic. Pentru ca mijlocul inseamna suport pentru defensiva si izvor de idei pentru atac. Este punctul forte al oricarei echipe invingatoare. Se poate spune ca primul sezon a fost al lui Pirlo si al doilea al lui Vidal. Iar alaturi de ei din al treilea a stralucit si Tevez conferind atacului acea explozie care ii lipsea vizibil si echipei trecerea la nivelul superior in Europa.
Astazi niciunul nu mai este alaturi de noi. Motivatii se pot gasi. Poate ca „batranul” nu mai putea, dar chilianul „prieten cu Bachus” era in floarea carierei. Ei au dat semnalul revenirii, ei ne-au adus gloria, EI SI NUMAI EI! Acest articol nu este o critica la adresa politicii de mercato a lui Juventus, este numai un „strigat de durere”. Noi, „sentimentalistii ridicoli”, ne amintim golul lui Vidal din deplasarea de la Londra. Lovit, cu lacrimi in ochi, schiopatand vizibil, gaseste forta sa continuie o actiune pe care o finalizeaza fantastic si readuce pe Juventus in joc. Noi ne amintim modul in care incita tribuna, traim si azi tacklingurile lui nebune, ne identificam cu vointa lui de fier. A nu renunta la niciun balon este trasatura de baza a ceea ce numim si azi „juventinitate”. Iar noi nu uitam asta! Noi nu uitam eleganta miscarii maestrului Pirlo, assisturile sale ce sfidau orice simfonie , loviturile libere impecabile sau golul fantastic contra lui Torino in derby. Da, am trait acel gol pe viu! A fost o descarcare furtunoasa ce a transformat o seara ploioasa si rece intr-un paradis tropical. Inimile noastre bateau nebuneste si artizanii acelei victorii se numeau Vidal si Pirlo. Tot ei! Mai mult de atat realizez ca toate golurile vazute de mine pe Juventus Stadium poarta semnatura a trei asi: Pirlo, Vidal si Tevez. Un motiv in plus sa fiu ridicol!
In viitor vom avea cu siguranta si alti eroi, le vom striga numele poate cu aceeasi rezonanta. Dar Pirlo si Vidal au facut diferenta in momentul decisiv! Au insemnat primul Scudetto dupa mizeria numita „Calciopoli”, au fost fotbalistii ce au ales sa ridice un nume mare cu un orgoliu ranit. Au crescut impreuna cu echipa, au readus mandria numelui de juventin. Si inainte de toate au acceptat sa se alature unei echipe aflate in agonie, in afara Europei si fara obiective inalte imediate. Ei au facut uitate insuccesele celor de dinainte si tot ei au atras din nou privirile fanilor sportului rege catre Batrana Doamna. Oare cine si-l aminteste pe Poulsen spre exemplu?
Plusvalentele nu au marcat acel gol celebru in fieful lui Chelsea, Vidal a facut-o, plusvalentele nu au oferit inima suporterilor dupa fiecare reusita, Vidal a facut-o, plusvalentele si noii veniti nu au reprezentat 4 ani un simbol pentru Juventus, Vidal a insa a fost. Si ca sa vorbim de plusvalente nu am putea considera 40 de milioane cu tot cu bonusuri o afacere colosala. Va pot inainta o lista cu jucatori cotati la 40 de milioane sau chiar mai mult, FARA BONUSURI: Mangala, Illarramendi, Fellaini, Benteke, Ander Herrera etc. Vi se pare vreunul din aceasta lista la nivelul lui Vidal? Daca tot ne place sa vorbim de plusvalente la vanzare, MACAR SA VINDEM BINE!
Daca Vidal a dorit sa plece sau nu la echipa pe care a refuzat-o acum 4 ani pentru Juventus e mai putin important. Ne amintim insa de precontractul semnat de chilian cu bavarezii si furia lui Rummenigge cand Vidal a ales Juventus pentru jumatate din salariul oferit de Bayern. A ales Juventus pentru ca era Juventus si putea juca in Italia. Fotbalistul considerat azi de catre unii mercenar NU A ALES BANII! S-a schimbat Vidal atat de mult dupa doar 4 ani? De ce tocmai Bayern? Cu ce a devenit mai apetisanta campioana Germaniei in doar 4 ani? Pentru ca salariul nu va fi cu mult mai mare! Va ramane probabil un mister si o durere acuta in pieptul oricarui „sentimentalist penibil” asemeni mie. Pentru ca Vidal a sosit cand era greu si ne-a parasit dupa un sezon aproape perfect. Iar cine spune ca a fost un sezon slab al chilianului nu a inteles contributia sa fantastica in jocul echipei. Trequartista sau mezzala, cu goluri mai multe sau mai putine, Vidal a fost acel flux de adrenalina care repunea organismul in miscare. Iar „organismul alb-negru” ar trebui sa ii ramana recunoscator lui Vidal.
Da, Juventus e mai presus de Vidal, Pirlo sau Tevez. Juventus a supravietuit si plecarii inegalabilului Alex Del Piero, Juventus inseamna supremul in viziunea noastra si nu individualitatea va prima. Dar fara Platini, Del Piero, Charles, Sivori, Boniperti, Zidane, Rossi, Scirea, Vialli, Ravanelli, Montero, Davids, Trezeguet, Bettega, Cabrini, Furino, Causio… fara ei… Juventus mai era Juventus? O armata invincibila este formata din soldati invincibili SI ASTA NU TREBUIE UITAT! Imi veti permite sper sa adaug la aceste nume si pe cele ale lui Pirlo sau Vidal. Poate nu Tevez! Ne va lipsi calitatea unica a argentinianului, dar perioada scurta nu il recomanda. Vidal insa alaturi de Pirlo au insemnat RENASTEREA! Am mers la Torino sa il admir pe Pirlo, am mers la Torino sa il aclam pe Arturino, am mers pe Juventus Stadium pentru ca ei mi-au conferit siguranta unui fotbal total cum nu mai vazusem poate de la Marcello Lippi. Scuzati-ma daca ii regret prea tare si posterele lor vor ramane eterne!
Da, stiu, SUNT UN SENTIMENTALIST RIDICOL! Traiasca plusvalenta si calculul rigid!
