Presupun ca esti juventin. Ai trait aceleasi emotii ce m-au animat si pe mine, ai fost triumfator si culpabilizat in acelasi timp, ai inteles solitudinea suprematiei si adversitatea ce iti este rezervata la fiecare victorie. Ceea ce urmeaza iti este adresat doar tie, celui care a aparat onoarea si palmaresul grandios al acestui club. Daca ti-a fost adresat macar o data apelativul de „ladro” sau „rubentino” cum spun italienii, daca cineva a strambat sugestiv din nasul arogant la auzul numelui Juventus (pentru ca „stiu ei ce face echipa asta”), daca „esti singurul” care truchezi meciurile, te dopezi si corupi arbitrii in acelasi timp, atunci cunosti mecanismul mizerabil pas-cu-pas. Intelegi cum ipocrizia si subiectivismul transforma o fabulatie in realitate. Cum mistificarea si tortura adevarului invaluie perceptia realista intr-un fum amagitor, intr-o ceata persistenta a denigrarii convenabile.
Higuain este eliminat pentru cumul de cartonase si suspendat 4 etape dupa atitudinea violenta? E clar vina lui Juventus! Arbitrii nu judeca cu aceeasi masura. Avantajeaza vadit „favorita lor seculara” in incercarea de a prejudicia „eterna campioana morala a sudului” (Napoli sau Roma, chiar nu conteaza). Higuain e o biata victima a frustrarii acumulate dupa Torino-Juventus! De ce Irrati elimina varful partenopeu „pentru proteste si contact fizic” iar Rizzoli nu procedeaza la fel in cazul lui Bonucci? Se ataseaza la articol o poza dintr-un unghi favorabil, se livreaza imaginea agresiv pe toate canalele media, se face turul televiziunilor aservite si iata reteta expusa. Comentatorii suporteri se isterizeaza intr-o orgie a urii nedisimulate, acuza, dau verdicte si se doresc din nou calai. Circul este servit! Se marseaza pe o singura idee, o singura latura a povestii. Exista numai realitatea lor, adevarul lor, viziunea lor, indignarea lor. Totul este al lor, MAI PUTIN TROFEELE! Diferenta intre imaginea distorsionata a adevarului si varianta sa imaculata o puteti vedea in pozele de mai jos.
Prima este imaginea obsesiv reluata pe toate siteurile si posturile de televiziune, un unghi fals din a carui perspectiva Bonucci pare sa il loveasca pe Rizzoli cu o lovitura de cap. A doua imagine, cea din perspectiva corecta, inlatura orice dubiu cu privire la contactul inexistent. Dar este de negasit si rareori face cineva referire la ea in afara siteurilor juventine. Nu arbitrul judeca cu masuri diferite, ci mass-media peninsulara. Aceeasi mass-media din care sunt preluate subiectele fierbinti si in Anglia, Franta, Spania sau Romania. De aici pana la „Juventus echipa arbitrilor” e doar un pas. Pentru ca singurul lucru care se promoveaza este senzationalul, iar in peninsula „clamoroso” este doar ceva ce priveste pe Juventus. In niciun caz pe Napoli, sau angelicul Higuain din poza de mai jos.
Atitudinea atacantului argentinian si gravitatea actiunilor sale au fost permanent minimalizate si disculpate prin asocierea nefericita cu „episodul Bonucci-Rizzoli„, considerat similar de tagma gazetareasca a suporterilor aserviti. Nicio asemanare intre cele doua insa. Higuain a fost eliminat pentru cumul de cartonase galbene in urma lovirii unui adversar fara minge, nu pentru proteste! Reactia sa violenta si modul in care agreseaza vizibil si fara echivoc arbitrul si adversarii nu prezinta similitudini in niciun fel cu protestele lui Bonucci, infractiune pentru care fundasul bianconero este si avertizat cu un galben conform regulamentului. Fara fault, fara contact fizic cu arbitrul, fara momentele de furie agresiva ale argentinianului, fara a agresa adversarii. Si totusi cele doua sunt comparate tendentios. Dar concluzia e clara, arbitrii nu judeca echitabil fazele. De parca ar exista vreun unghi din care sud-americanul nu bruscheaza arbitrul partidei. Rizzoli lamureste chestiunea si citam din declaratiile sale:
„Bonucci nu mi-a aplicat nicio lovitura de cap. Eu am fost cel care l-a impins pentru a-l indeparta de arbitrul de poarta. Jucatorul a exagerat pur si simplu prin proteste, atat. N-a fost niciodata un contact intre noi in zona capului, imaginile nu prezinta realitatea a ceea ce s-a intamplat. Daca ar fi fost o lovitura de cap nu m-as fi limitat la cartonasul galben.”
Declaratiile corecte ale unui arbitru FIFA de prima mana, cazul ar trebui inchis si e absurd sa se mai discute pe tema acestui subiect. Evident nu veti gasi niciodata declaratiile lui Rizzoli pe prima pagina a vreunui ziar sportiv (exceptand Tuttosport, clar), acolo spatiul este rezervat pentru „clamoroso”. Comparatia cu Higuain nu exista, nu e coerenta si nici nu ar justifica o reducere a pedepsei acestuia. Dar in Italia anti-juventina totul este posibil, pana si negarea unui adevar irefutabil. In Italia esti mai intai impotriva lui Juventus si abia apoi fan al propriei echipe. Titulatura de „cea mai antipatica echipa din Italia” ne-am castigat-o prin trofeele noastre nemuritoare, asadar totul este o consecinta a acestui fapt. Nu va lasati niciodata pacaliti de interpretari sau declaratii trunchiate, de „capcane photoshop” sau ungiuri mincinoase, de acuzatii gratuite si deductii fortate. Juventus este si va ramane un simbol al succesului prin atitudine sportiva si o strategie impecabila la nivel inalt. Juventus este doar echipa voastra, a noastra a tuturor! Nu a arbitrilor, nu a sistemului, nu a Ligii, toate entitati care au prabusit-o in infernul din Serie B dupa un proces injust si trucat miseleste. Proces de care este legata urmatoarea poveste.
Coruptie, trucarea partidelor, favoritisme din partea fluierasilor, toate au fost acuzatii frenetice aduse lui Moggi in acea vara tulbure a lui 2006. Una dintre acuzatiile care a facut cariera, un soi de „proba vedeta” a presei, a fost aceea conform careia Lucianone a sechestrat arbitrii in vestiar, furios fiind dupa un Reggina – Juventus 2-1. Imaginati-va, un oficial al echipei oaspete blocand in vestiar arbitrii dupa o victoriei a gazdelor in Calabria. Foarte plauzibil, nu? Varianta cu Paparesta si secunzii „pedepsiti” in vestiar cu lumina stinsa a facut inconjurul Italiei si a afectat grav imaginea si credibilitatea fluierasului italian (cea a lui Moggi era deja terfelita in exces). A fost prezentata ca argument forte anti-Juventus in dezbateri publice si a capatat o aura legendara in scurt timp. S-a publicat, republicat si intensificat magnitudinea „delictului” impardonabil, s-a polemizat si analizat „legatura stransa intre Triada si arbitrii”, s-a considerat ca relatiile erau acelea intre sef si subordonat pedepsit pentru „abaterile din timpul serviciului”. Clar Moggi era „conducatorul arbitrilor” din moment ce isi permitea un astfel de comportament! Astfel ca teoria nazista de „repetare a minciunii obsesiv pana devine adevar” era aplicata sarguincios de o noua sleahta de criminali, cei cu penel. Si a functionat, nu se putea altfel intr-o Italie in care echipa multipla campioana este retrogradata in baza „sentimentului popular”. Intrebati suporterii lui Werder Bremen daca Borussia Dortmund sau Bayern ar atrebui retrogradate si veti obtine aceeasi „justitie”.
A venit momentul in care un Paparesta satul de dezinformare si victimizare a iesit in public (tardiv, 2009) si odata taifunul trecut a facut lumina cu privire la aceste acuzatii:
„Moggi si Giraudo erau agitati si se plangeau de modul in care am condus partida. Nu m-a inchis nimeni insa in interiorul vestiarului. S-au plans vehement ca nu am acordat un penalty si am anulat un gol egalizator al bianconerilor chiar inainte de final, ceea ce dovedeste clar ca nu exista niciun raport de subordonare. Apoi au parasit vestiarul si singura mea eroare a fost aceea de a nu include acest incident in raportul meciului. Asta nu e versiunea mea, e adevarul, impreuna cu mine erau secunzii, arbitrul de rezerva si un observator al federatiei. Daca s-ar fi intamplat ceva grav cu siguranta cineva ar fi semnalat asta.”
A mai interesat pe cineva aceste declaratii dupa ce dauna fusese produsa? Bineinteles ca raspunsul este negativ. Adevarul a fost din nou arhivat si uitat intr-o cutie prafuita, ascuns si abandonat precum un accesoriu uzat. Reciclarea sa de catre sustinatori bianconeri precum subsemnatul a fost mereu privita ca subiectivism si tardiva incercare de disculpare a echipei favorite. Adevarul inseamna subiectivism in ziua de azi, ati auzit bine! Cariera lui Paparesta in arbitraj nu a mai existat dupa declansarea scandalului si fostul fluieras se intreaba si astazi de ce trebuia tarat in aceasta poveste mizera? Pentru ca totul este permis pentru a lovi pe Juventus in peninsula. In Spania „valorile locale” sunt privite ca opere de arta sacre, in Italia tratate cu o ignoranta si ferocitate barbara de tip taliban. Pentru ca urmasii venetienilor si florentinilor stilati de odinioara adopta tactici birjaresti specifice mai degraba invadatorilor longobarzi. Iar Europa preia „trendul” si Juventus devine „echipa corupta prin definitie”. Pentru ca este de ajuns sa acuzi pentru a fi adevarat, pentru ca nimeni nu are timpul sau dorinta de a se informa si ingurgiteaza lacom ceea ce i se ofera facil pe tava. Iar ceea ce i se ofera e acel „clamoroso anti-Juventus”. Adaugati la asta faptul ca Juventus probabil le-a eliminat cel putin o data echipa din Europa si intelegeti reactia credul-spontanta.
(Moggi si Paparesta intr-o emisiune televiziva italiana in care se vad prima data dupa multi ani si isi strang mana )
Va mai amintiti de „Calcioscommesse” si suspendarea de 4 luni a lui Antonio Conte? De valva creata in jurul cazului, de indignarea „sentimentului popular” ce descoperise „inca un juventin care fura”? De condamnarea fostului antrenor al lui Juventus in baza faptului ca „nu se poate sa nu fi stiut” de aranjamentele dovedite ale propriului jucator, faimosul „pentito” Pippo Carobbio? Cat a tinut prima pagina a ziarelor si cat a fost din nou prejudiciata, lovita si acuzata Juventus? Club care intre noi fie vorba nu avea absolut nicio responsabilitate in legatura cu activitatile ilicite sau nu ale Sienei. Din nou valva, din nou pumni stransi si buze incretite de ura, din nou reteta succesului la „publicul celorlalti”. Conte si-a ispasit pedeapsa (vinovat sau nu), desi era straniu cum de tocmai numele sau era „headliner” intr-un scandal al meciurilor trucate la pariuri, domeniu total strain de antrenorul leccez. Era evidentiat pentru ca detinea functia de antrenor al lui Juventus, pentru acest motiv si niciun altul. Pentru ca se putea face astfel legatura intre Juventus si un individ care truca meciuri in Serie B prin intermediul fostului antrenor al Sienei, Antonio Conte. Intelegeti acum sistemul? E scanadal? E clamoroso? Putem sa legam cumva Juventus de asta? Perfect! Audienta va fi maxima!
Procuratura din Cremona a continuat instrumentarea cazului (Conte a ispasit initial sentinta unui tribunal sportiv) si in momentul de fata cere 6 luni de inchisoare pentru actualul antrenor al Squadrei Azzurra. Incriminata este partida Albinoleffe – Siena din 29 Mai 2011, partida despre care Antonio Conte ar fi stiut ca este aranjata. Titluri explozive in presa, emisiuni furibunde pe aceasta tema? NU! Doar amintit detaliul undeva intr-un colt secundar al unui ziar sau printre alte subiecte banale ale unui site „de mercato”. De unde diferenta de perceptie? Ati ghicit, Conte nu mai este antrenorul lui Juventus! Squadra Azzurra este a tuturor italienilor, deci scandalul nu ar avea nici utilitate (nu e imaginea lui Juventus in joc) si nici succes de casa la masele avide de interisti sau romanisti. Antonio Conte este acum un tip simpatic, viitor antrenor al lui Chelsea si atat. Cu siguranta ajuta mult si relatia glaciala intre leccez si conducerea bianconera de dupa divortul neasteptat din 2014. Simpatia sau antipatia sunt guvernate si conditionate in Italia de apartenenta sau nu vis-a-vis de niste culori, la fel si egalitatea in tratament din pacate.
Daca ecourile „Scommessopoli” nu s-au stins inca, sa vedem ce a mai ramas din marele si revolutionarul „Calciopoli„. Din procesul fara egal care „purifica fotbalul peninsular” si deschidea noi frontiere aducand toti „coruptii” in fata justitiei. Avem un club Juventus nevinovat, doua campionate 2004-2005 si 2005-2006 declarate corecte si neafectate de aranjamente (Juventus insa neprimind titlurile confiscate abuziv), unicul dubiu ramanand Lecce-Parma! Lecce-Parma! Moggi, dupa un razboi infinit cu justitia si dezgroparea a zeci de conversatii telefonice intre conducerea lui inter si arbitrii, este achitat prin „tehnica eleganta a prescriptiei”, la fel si arbitrii si conducatorii implicati. In „imensul Calciopoli” exista in momentul de fata un singur condamnat! UNUL SINGUR! Fostul arbitru Massimo De Santis. Acesta, spre deosebire de Moggi, Giraudo, Pairetto sau Racalbuto (tot fost arbitru) a refuzat categoric prescriptia, considerand-o si azi un refugiu facil al judecatorului. Astfel justitia italiana (Curtea de Casatie) este obligata sa dea un verdict clar macar o data in legatura cu procesul intentat. Pana atunci in cazul lui De Santis ramane in vigoare vechea condamnare de 1 an cu suspendare pana cand Casatia va da un verdict nou. Probe disparute de la dosar, contraprobe aparute intre timp si ignorate voit de autoritati, erori de procedura si nenumarate recursuri, asta a reprezentat „marele uragan” al proceselor din Italia. Mai gasiti vreo referire la aceste aspecte in echidistanta GDS sau in „Curierul de Sud”? Niciodata! De Santis ramane si azi practic unicul membru al „Cupolei” si s-a organizat singur intr-un grup infractional cu scopul de a corupe fotbalul italian. Cel putin asa rezulta dupa decizia din 24 Martie 2015. Intrebat de ce este acuzat numai pentru Lecce-Parma din 2005 si suspectat pentru Fiorentina-Bologna din 5 Decembrie 2004, dar nu pentru meciuri ale lui Juventus, De Santis raspunde:
„E unul dintre nenumaratele mistere ale acestui proces. De altfel eu sunt arbitrul in meciurile caruia Juventus a totalizat cele mai putine puncte acel sezon: 2 victorii, un egal si 2 infrangeri.”
Acestea sunt detaliile si argumentele pe care „acuzatorii lui Juventus” nu doresc sa le auda. Nici ca Massimo de Santis era un inflacarat interist inainte sa se apuce de arbitraj, spulberand astfel si mitul ridicol al „suporterului cu fluier”. Se prefera acuzatia fara acoperire si deductia mistificata perfid. Zvonul e echivalent cu un fapt cert, fabricatia cu autenticul. Orice declaratie bombastica a perdantului Sarri este preluata rapid si promovata intens. „Pentru a putea primi penaltyuri trebuie sa ai tricoul in dungi” spune antrenorul toscan al napoletanilor, uitand faptul ca in ultimii ani echipele cu cel mai mare numar de penaltyuri in favoare sunt tocmai Napoli si Milan. Probabil se referea la rossoneri in ironia sa deloc fina, compania in fruntea acestui clasament e posibil sa nu ii convina. De asemenea daca analizam clasamentele fara erori de arbitraj publicate de celebra casa de pariuri Paddy Power rezulta ca Juventus este fie in deficit, fie pe 0. Si atunci unde sunt favoritismele arbitrilor? In offsideul inexistent la Maxi Lopez? De ce nu si in penaltyul neacordat la Cuadrado in acelasi meci? In „golul lui Muntari„? De ce nu si in golul anulat gresit pentru offside la Matri? De ce un 2-0 sau un 2-2 schimba intotdeauna meciul si Juventus nu mai poate reveni? Oare pentru ca obiectivismul unora atinge nivelul propriului IQ?
Sunt convins ca dupa dezamagirea crunta a eliminarii din Champions League 2015-2016 si exprimarea libera a frustrarii justificabile ati primit cel putin o data urmatorul raspuns: „tocmai voi va plangeti de arbitraje”? Care noi? Noi care am pierdut o finala din pricina unui gol din offside si inca una in prealabil la alte erori discutabile? Noi cei care am jucat pe un teren ce amintea de Stalingrad si nu de Istanbul? Noi care suntem obligati uneori sa marcam exclusiv din suturi de la distanta sau prin contre individuale pentru a evita ceea ce s-a intamplat la Munchen? Noi care am fost maltratati de un arbitru german la Madrid (2013) si invinsi cu 2-1 de un adversar deloc superior tocmai datorita erorilor? Noi care nu punctam in niciun clasament al penaltyurilor sau cartonaselor rosii acordate in favoare? Nici nu am avea cum in confruntarea cu cei doi colosi UEFA, Barcelona si Real Madrid (30 vs 16 eliminari, locurile 1 si 3, cu Bayern pe locul 2 cu 20)! Juventus nu numai ca nu este in top, dar nici nu apare in acest clasament publicat recent. Si atunci? Unde este „Juventus pe care o sitit voi”? In genunea mintilor voastre corupte de inechitate? In stupiditatea unor convingeri golite de continut si lipsite de consistenta argumentului? Unde?
Asadar, draga juventin, asculta-ma bine! Poti ignora cu eleganta sau poti ataca dur aceste exibitionisme ale spiritului de cireada indobitocita prin manipulare. Poti acuza la randul tau „echipele lor” sau le poti ironiza esecurile. Poti solutiona amical disputa sau poti sa imobilizezi individul pironindu-l de un perete si eliberand strigatul de lupta bianconero. Poti sa faci toate astea, UN SINGUR LUCRU SA NU FACI! SA NU II CREZI NICIODATA! Niciunul dintre ei nu a trait istoria pe care ai trait-o tu, niciunul nu a vazut campioni mondiali si baloane de aur in Serie B, niciunul nu are mai multi campioni mondiali in istorie, niciunul nu cunoaste motivele pentru care tu iubesti JUVENTUS! Prefera facilul in locul documentarii temeinice si provocarea infantila in locul polemicii constructive. SA NU II CREZI SI SA NU CEDEZI NICIODATA! Iar cel mai bun sfat nu ti-l voi da eu, eu nu sunt demn! Cel mai bun sfat ti-l va oferi chiar nemuritorul creator al acestui vis:
„Nu le raspund celor care o urasc pe Juventus pentru ca problema lor e una psihologica”
FORZA JUVENTUS!
