DE ZECE ORI JUVENTUS!

Sunt multe lucruri care se pot intampla in 20 de ani. Sunt multe lucruri care se pot schimba. In 1995 nu aveam iPhone, iar Windows ’95 era noua senzatie in materie de sisteme de operare. In 1995 internetul era ceva incipient pentru utilizatorul obisnuit si nu ocupa rolul esential din ziua de azi. In 1995 telefoanele mobile aveau designul si forma unei “telecomenzi cu antena”, iar conceptul de Mp3 era doar o curajoasa initiativa. Lucruri care astazi fac parte din firescul cotidian erau noutati absolute in acei ani. Ei bine, din 1995 Juventus nu a mai triumfat in Cupa Italiei! “Una Coppetta” cum ar spune multi, dar un detaliu de palmares menit sa deranjeze. Pentru ca suprematia totala la nivel intern in forma ei cea mai covarsitoare o demonstrezi cucerind toate competitiile disponibile. Iar in Italia sunt doar doua: Serie A si Coppa Italia. Banii vin din Serie A, faima tot de acolo, insa o dubla de prestigiu inchide orice discurs cu privire la meritul unei echipe. De asta ducea lipsa Juventus! Si era necesar si un nou record in peninsula, un nou record la care noi trebuia sa ajungem primii. Juventus putea deveni singura echipa italiana detinatoarea a zece cupe interne. PRIMA SI SINGURA!

In 2002 am ratat aceasta intalnire cu istoria intr-o confruntare in dubla mansa cu Parma. Un gol in ultimul minut al inevitabilului Nakata pe Delle Alpi a deschis drumul calificarii pentru adversari. Juventus conducea cu 2-0 si fara acest detaliu nefericit ar fi luat o optiune importanta in vederea calificarii. In retur parmegianii au valorificat perfect golul din tur si invingand cu 1-0 au ridicat trofeul multumita reusitei din deplasare. O prima sansa irosita!

Al doilea esec in ultimul act s-a inregistrat in 2004 impotriva lui Lazio. Cele trei reusite ale inspiratului trequartista “biancocelesto” Stefano Fiore fac diferenta  si Juventus se recunoaste din nou invinsa in dubla mansa. Visul se amana inca o data si in pofida importantei reduse a competitiei se nastea astfel un minor complex. Complex ce devenea din ce in ce mai suparator prin prisma faptului ca Roma a egalat cele 9 trofee ale lui Juventus si se pregatea sa depaseasca aceasta cifra. Prezenta noastra episodica in fazele superioare si tratamentul lejer aplicat acestei competitii au insemnat motivele principale ale nereusitelor. Coppa Italia nu a reprezentat niciodata un obiectiv important pentru Juventus, dar cu timpul aceasta “abstinenta acuta” a inceput sa deranjeze suporterii. Practic dupa 1996 Juventus nu a castigat decat Scudetto, netriumfand niciodata intr-o competitie eliminatorie. Mereu infrangeri in finala si permanente regrete tardive.

Situatia se repeta in sezonul 2011-2012 cu Antonio Conte la timona. Atitudinea sa de invingator veritabil si parcursul fara infrangere in campionat au dat mari sperante tifosilor bianconeri. In lipsa implicarii europene o dubla cupa-campionat ar fi fost maximul de atins in acel an. A parut in sfarsit un trofeu pe care Juventus si l-a dorit, pe care Antonio Conte il urmarea cu orice pret. Am avut insa parte de o noua finala ratata, de un joc temator si lipsit de concentrare, de o autosuficienta generata de recastigarea unui formidabil Scudetto. Partenopeii s-au impus cu 2-0 si bianconerilor nu le ramanea decat certitudinea unui trofeu interzis. Ca un blestem repetitiv, nu mai reuseam sa atingem acea borna a excelentei. Cifra zece era vrajita! O competitie secunda, adevarat, dar un trofeu intangibil e ca o femeie frumoasa. Mai devreme sau mai tarziu TREBUIE SA IL CUCERESTI!

Din aceasta perspectiva trebuia privita finala cu Lazio 2014-2015! O revansa de luat pentru 2004, o sansa la istorie si nu in ultimul rand un imbold moral in vederea MARII FINALE DE LA BERLIN! Intre al patrulea Scudetto consecutiv si o finala de Champions League dupa 12 ani se putea trece foarte usor peste acest trofeu. Insa Max Allegri trateaza fiecare partida cu atentia cuvenita si fiecare competitie este o provocare personala. Primirea ostila din partea fanilor in vara agitata a lui 2014 l-au determinat suplimentar pe livornez sa demonstreze valoarea si adaptabilitatea gandirii sale tactice prin trofee, CAT MAI MULTE TROFEE. Cupa Italiei a fost unul dintre ele. Acest amanunt a facut in sfarsit diferenta in favoarea lui Juventus! Returul de vis impotriva Fiorentinei in semifinala a consolidat ideea superioritatii bianconere si o intoarcere de scor atat de spectaculoasa energiza suplimentar viitoarele aspiratii. Cupa Italiei era din nou accesibila si un singur meci ne despartea de reusita istorica. Dar ce meci! Cu Lazio la Roma! Dupa victoria spectaculoasa de la Firenze aveam parte de o noua lupta crancena in deplasare. De data asta insa VOM INVINGE! Nascut in zodia Fortunei, Max Allegri nu-si putea refuza o noua satisfactie personala, iar Juventus nu putea rata oportunitatea la nesfarsit! De aceasta data totul a decurs perfect, in pofida golului rapid al lazialilor.

Juventus nu a mai acceptat frustrarea, Juventus si-a imbratisat gloria si a readus medalia de aur a Cupei in vitrina. Chiellini a raspuns rapid asaltului roman si a egalat cu o executie atipica unui fundas. Liniile s-au compactat de ambele parti si grinta a fost cuvantul de ordine in repetate randuri. Ambii combatanti au cautat victoria, dar intr-o maniera strategica tipic italiana. Fara a-si asuma riscuri majore, fara a descoperi spatii ce pot deveni letale. Teama de esec prima si nicio precautie nu era in van. In inclestarii de acest tip sunt doua tipuri de fotbalisti care te pot inalta: un “fuoriclasse absolut” sau “omul providential”! La Firenze notasem deosebita implicare a lui Alessandro Matri in jocul echipei, punctand si decisiv pentru 1-0. Criticat de multi pentru tehnica sa deficitara, Matri reprezinta insa atacantul speculativ prin excelenta, acel finalizator pur-sange de careu , omul care atunci cand marcheaza o face in momentele cheie. Istoria Serie A apartine mai mult ca oricui acestui tip de atacant. Adus imprumut in iarna de la Genoa intr-un murmur de nemultumire, Alessandro Matri avea ceva de demonstrat. Alaturi de “maestrul sau” din perioada de la Cagliari, “Mitra” a inteles provocarea si a transformat-o in obiectiv personal. Daca 29 de goluri din trecut nu erau de ajuns, poate ca un trofeu ii va consolida o onoranta pozitie in ilustra istorie bianconera. Nu va fi niciodata Rossi, Ravanelli, Del Piero sau Trezeguet, dar ce-ar fi sa insemne “omul care a readus la Torino a zecea Cupa a Italiei”? Modul sau calm si aparent degajat de a privi lucrurile l-a ajutat enorm, la fel ca si pe Allegri. OMUL PROVIDENTIAL A FOST CHIAR EL, ALESSANDRO MATRI!

A trebuit sa marcheze de doua ori pentru a fi validat o data! Dar pentru Matri asta nu e o problema, evoca amintiri placute de pe San Siro tocmai impotriva lui Allegri. Firea sa pozitiva trece imediat peste momente de gen. Pentru ca el mai poate inscrie o data! Inca o data! Daca va fi nevoie va mai sprinta o data la intalnirea cu mingea. Inca o data pentru istorie! Eroarea mare a asistentului din finalul timpului regulamentar nu a schimbat nimic. Istoria era scrisa! Intr-o explozie de entuziasm specifica unui “pusti matur”, Matri il invinge inca o data pe Berisha dupa o pasa geniala a maestrului Pirlo. Top-playerul paseaza si Omul providential marcheaza. Doar asa se invinge in astfel de meciuri! Istoria are mereu detaliile ei poetice si acesta a fost unul dintre ele. L-am savurat cum se cuvine impreuna. Impreuna, ca de atatea ori. Noi, juventinii, si favoritii nostri din arena. Grazie, Mitra! In istorie raman trofeele, iar acest trofeu ITI APARTINE! Iti apartin si golurile care au adus 2 titluri de campioana lui Juventus, iti apartin si golurile din optimile cu Celtic, dar mai mult decat orice iti apartine CUPA CU NUMARUL ZECE! Numarul zece nu mai este interzis! E DEJA ISTORIE!

Cupa Italiei nu e “FA CUP”, nu are acel blazon aristocrat incarcat de trei secole, nu e aceeasi fresca sociala ce defineste epoci. Anglia ramane Anglia, fotbalul ei l-au inventat. Cupa Italiei insa exista! Si vorbim de o competitie din tara care a dat de 4 ori Campioana Mondiala. Vorbim de o competitie in care intalnesti rivali ca si in campionat, vorbim de o alta desfasurare a aceleiasi batalii pentru intaietate. Trofeele ne incanta pe toti, insa o victorie impotriva unui rival ramane la fel de savuroasa indiferent de competitie, motivatie financiara sau spectacol mediatic. Si cum pentru noi importanta este doar victoria, CUPA ITALIEI REPREZINTA UN ALT TEL DE ATINS. De zece ori pana acum, de ce nu de douazeci de ori pe viitor? Dupa 20 de ani AM INVINS! FINALMENTE! DE 10 ORI JUVENTUS!

                                                     FORZA JUVENTUS!

P.S. Multumim din inima inegalabilului Marcello Lippi, ultimul artizan al unei “duble” in Italia. Prezenta sa era menita sa aduca succesul! SEMPRE CON LA STORIA, MARCELLO!