Dupa 20 de ani!

Juventus v Genoa CFC - Serie A

Cu permisiunea venerabilului Alexandre Dumas imi intitulez astfel crampeiul de revelatie deloc mistica. DUPA 20 DE ANI! Nu sunt un plagiator de fel, doar un patimas visator ce si-a atins sublima aspiratie. Aceea de a trai un gol pe viu in calitate de suporter in tribunele celei mai iubite arene din istoria fotbalului. 20 de ani! NU pot cuantifica aceasta perioada de timp, nu o pot cuprinde in intelegerea umana, nu stiu daca e mult sau putin, daca e tarziu sau a venit la momentul oportun. Stiu doar ca am asteptat 20 de ani pentru un gol LIVE al lui Juventus. Nu mi-am propus sa astept atat, nu am tintit vreun record. Cu certitudine mi-as fi dorit sa exult cat mai curand cu putinta. Mi-au trebuit insa 20 de ani si nu stiu daca sa fiu trist sau incantat. Nu inteleg pe deplin conotatia profunda, dar am savurat acest eveniment precum incheierea unei eclipse solare care ar tine Terra in bezna doua decenii.

Torino e un oras frumos, elegant, cu o bogata istorie si un stralucitor renume atat industrial cat si cultural. Are multe de oferit strainului abia sosit si grandoarea cladirilor te striveste, te oboseste cu detaliile sale meticulos dezvelite. Dar ochii mei cautau doar “Marele Templu”.  De acolo venea lumina si ochii mei erau avizi. Ma distantez de fanatismul religios al maselor, dar cand ajung langa “Juventus Stadium”, “Marele Templu”, “Marea Arena”, constientizez brusc pasiunea lor oarba. Inteleg dedicatia irationala a islamistului si freamatul lipsit de luciditate al mintii. Toti mergem la propria noastra “Mecca” pentru a ne regasi, pentru a implini un vis, pentru a redefini unul nou. Am mai vazut Juventus Stadium, am mai trait emotii puternice, dar de aceasta data trebuia sa fie diferit! TREBUIA SA INVINGEM! Aveam nevoie de primul gol trait la intensitate nebuneasca. Pentru ca lasand aspectul aproape religios deoparte, Juventus Stadium este un “Colosseum” modern. Iar in noua Arena, la fel ca si in cea veche de la Roma…VICTORIA ESTE TOTUL! Si spre deosebire de un credincios fundamentalist EU imi pot vedea ZEII! DA, l-am vazut pe PIRLO! Zeul Suprem mi-a fugit din pacate, DAR L-AM VAZUT PE PIRLO!

Nimic nu te poate pregati  pentru emotia diminetii dinaintea partidei. Esti tot tu, dar o varianta a ta la un alt nivel. Unul aproape astral. Plutesti si e o senzatie ravasitoare. Te regasesti cu greu si intelegi abia acum tensiunea punctului culminant. Esti atat de aproape! Imbraci tricoul favorit si te privesti in oglinda: oare asa arata un juventin? Cu siguranta, altfel nu erai acolo si nu savurai tumultul. Cine sa inteleaga mai bine decat tine? Ora fantastica se apropie si gandurile iti invadeaza brutal circumvolutiunile, posedandu-le frenetic. Oare cum va fi? Cine va fi primul marcator? Cine imi va acorda onoarea primului strigat de izbanda? Timpul va decide. Nu mai trece odata timpul? Arena ma asteapta ca un castel medieval inexpugnabil.

Ajung in preajma Templului si nerabdarea si emotia lasa loc contemplarii. Aici am visat sa ajung ani de zile si astazi voi savura fiecare moment. IL VOI VEDEA PE PIRLO! Pentru prima oara ii voi studia fiecare miscare, fiecare dribling, fiecare intentie si fiecare traire. Am venit sa vad Juventus, dar Pirlo reprezinta latura magica. Si va juca pentru mine! E prima data cand il voi vedea la cativa metri. Nu ma va dezamagi, a meritat fiecare kilometru parcurs. Iar Juventus a meritat fiecare secunda din cei 20 de ani si vor urma multe altele.

In sfarsit am intrat! Sunt in Centrul Universului si ma simt deosebit de important. Privesc in jur si sunt inconjurat de frati bianconeri cu aceeasi traire. Unii sunt adevarati veterani si au trait nenumarate povesti de glorie, insa privirea lor are aceeasi prospetime, aceeasi dorinta de succes. E firesc, doar sunt juventini. Iar noi de victorie nu ne saturam nicicand! E in ADN-ul nostru! La fel cum nebunia e in ADN-ul lui Bonnie. Apare primul la incalzire ca de obicei in aplauzele stadionului. Nu imi menajez corzile vocale si il primesc pe nebunul meu favorit cu urale. Ma manifest din nou zgomotos cand ii vad pe Buffon, Llorente, Tevez. Apar apoi si ceilalti gladiatori si spectacolul e aproape. Il intuiesc pe Vidal in mijlocul lor si repet strigatul de lupta. Avem atatia razboinici insa incat in curand ragusesc. Ma menajez pentru momentul mult visat, acolo va fi explozia finala. Imnul ma gaseste in delir si jur ca as fi putut acoperi cu vocea mea baritonala toata galeria oaspete daca era nevoie. Unde e pasiune nu exista limite!

La fluierul de inceput totul parea ireal, dar concentrarea era maxima. Am hotarat sa nu ratez nimic si asa voi face! Timizi, genovanii se aseaza ca la executie pe 3 linii si traind momentul la fata locului realizezi forta degajata de Juventus si  frustrantul sentiment de inferioritate ce ii incearca pe adversari. Au venit sa se apere si asta vor face tot meciul. E vremea ca geniul lui Pirlo sa iasa la rampa. Andrea mangaie balonul cu un simt artistic desavarsit. Nu mai este doar sport, este poezie, sfidarea fotbalului conventional, un miracol sub ochii mei. Zambesc murmurand fascinat la fiecare trecere gratioasa, la fiecare idee magica si la fiecare expresie creativa pura. Mai mult decat un dirijor, Andrea Pirlo este un general care isi organizeaza “trupele” cu calm si eleganta. Nu e nevoie de strigate, nervi incordati sau reprosuri. Toti stiu ce au de facut iar el le traseaza pe rand responsabilitatile atunci cand vine momentul potrivit. Iar cand ia toata greutatea pe umerii sai rezulta numere desavarsite. Ce fotbalist! Irepetabil din pacate!

Studiez precum un invatacel stangaci toate miscarile maestrilor si le acord pe rand fiecaruia atentia mea. Se evidentiaza prin combinatia unica de forta si tehnica luptatorii sud-americani, Tevez si Vidal, domina prin statura si control bascul Llorente, actioneaza cu randul in flanc cele doua “perle negre “, Pogba si Asamoah si totul este dublat de o aparare foarte bine inchegata. Juventus functioneaza perfect! Privesc cu jind tabela, oare cand va veni golul? Cand voi trai momentul de glorie? Inevitabil acesta s-a petrecut! Si ce daca a fost din penalty? Ce daca stiam dinainte ca va fi gol? Am sarit in picioare cand balonul a explodat in plasa nefericitului Perin si am refulat cat pentru 20 de ani de abstinenta. Era gol si eu eram acolo! Strigatul a fost atat de puternic si prelung incat am riscat sa ma prabusesc din picioare. Am noroc de o constitutie mai robusta, altfel riscam sa prind repriza a doua in ambulanta. Dar oxigenarea creierului nu era o prioritate atunci, ci doar FERICIREA in expresia ei cea mai atavica! Si pentru a elimina orice regret cu privire la natura primului gol, Apasul  ma arunca intr-o noua isterie cu superba actiune de la golul doi. Nu mai era vis, era realitate! Victorie splendida cu un puternic iz sud-american, totul intr-o maniera italiana. Am servit pe nerasuflate acest festin fotbalistic si expresia “bucurie fara margini” imi pare acum una terna, neinsufletita. Am innebunit pur si simplu! Eram acolo EU si JUVENTUS, doi parteneri de drum inseparabili. Vidal mi-a oferit satisfactia primordiala, Tevez a aprins fantezia si mai mult, iar Pirlo a gasit timp sa imi multumeasca pentru incurajari. M-a aplaudat pe mine, ne-a aplaudat pe toti si ne-am simtit mai aproape unii de altii. Pentru ca daca Juventus este ceva, Juventus este familie! Si nu familia Agnelli, ci familia Juventus, NOI TOTI!

A fost prima victorie si stiu ca nu va fi ultima! A fost delirul suprem si voi repeta experienta! A fost insa primul gol “dupa  20 de ani“ si asta nu am sa uit niciodata!

Tevez gol