Astazi ne continuam calatoria printre stele si ne oprim la cea care poarta numele unui alt erou juventin: Felice Borel II, formidabilul atacant din anii ’30 care a stabilit un record ce a durat…70 de ani!
Prima lui stea norocoasa a fost in ziua cand a venit pe lume: 5 aprilie 1914 la Nizza, provincia Monferrato, Italia, intr-o familie cu traditii juventine. Fratele lui, Aldo Borel, a jucat in perioada 1935-1938 la Juventus, ca si tatal lor, Ernesto, intre 1900-1910. Cu “microbul” juventin in sange, a ajuns la echipa mare la numai 18 ani, in editia 1932-1933, pe cand torinezii se aflau in plina glorie, dupa doua titluri castigate consecutiv. Sezonul a fost unul fulminant pentru Felice, care a castigat primul lui titlu de campion (si al patrulea pentru Juventus), dar si titlul de golgeter al editiei (cu 29 de goluri in 28 de jocuri) si stabilirea unui record care a durat 70 de ani, coeficientul de 1,03 goluri /meci, intrecut in alt secol, de Christian Vieri de la Inter Milano, in editia 2003-2004 (cu un coeficient de 1,04, prin cele 24 de goluri in 23 meciuri). Aceasta a fost a doua stea norocoasa a lui Felice, urmata de a treia, in 1933, odata cu convocarea la echipa nationala, unde din pacate nu a ramas decat un an, timp in care a jucat doar 3 meciuri si a inscris un singur gol, insa cel al victoriei intr-un meci cu Ungaria, in urma caruia a obtinut medalia de campion mondial la editia din 1934. Marsul triumfal a continuat cu echipa de club, cu care a mai castigat inca doua titluri de campion al Italiei (in 1934 si 1935) si inca un titlu de golgeter (in editia 1933-1934) cu 31 de goluri in 34 de partide.
Din cauza unor probleme medicale la genunchi, randamentul sau nu a ramas acelasi ca in primii ani, asa ca a inceput sa joace ceva mai putin. Cu toate acestea, in 1938 a pus si el umarul, impreuna cu fratele lui mai mare, Aldo, care intre timp venise si el la clubul torinez, la castigarea primei Cupe a Italiei de catre Batrana Doamna, cum spuneam intr-un articol trecut, pe atunci Tanara Doamna, daca imi permiteti jocul de cuvinte.
In 1941, a plecat pentru numai un sezon la celalalt club torinez, unde a disputat 25 de partide, inscriind 7 goluri. A revenit la echipa “bianconero”in calitate de antrenor-jucator pentru inca 4 sezoane, dar fara a mai reusi sa mai castige vreun trofeu.
In anul 1946, la 32 de ani, a incheiat conturile cu Juventus tragand linie: 308 jocuri , 164 de goluri inscrise, in toate competitiile.
Din 1946 si pana in 1967, cu unele intreruperi, si-a continua activitatea de antrenor la mai multe echipe: Alexandria, Napoli, Fossanese, Catania si Ternana. Apoi s-a dedicat jurnalismului sportiv si si-a ajutat colegii sa realizeze unele interviuri interesante cu jucatori si antrenori celebri ai vremii. A mai fost observator si director general cu Umberto Agnelli, iar mai tarziu a contribuit la infiintarea unei scoli de fotbal in localitatea unde a locuit o buna perioada: Finale Ligure din provincia Liguria.
S-a stins din viata la varsta de 79 de ani, pe 21 ianuarie 1993, la Torino. La funeralii au participat echipele de fotbal Juventus si cea din Finale Ligure, orasel unde mai tarziu a fost reinhumat. In memoria lui Felice, unul din pionierii marelui Juventus de azi, exista o stea pe Juventus Stadium in semn de pretuire si respect, dar si ca un semn permanent de aducere aminte…
