Roma, Stadionul Olimpic, 22 mai 1996. Finala Ligii Campionilor. Protagoniste: Ajax Amsterdam si Juventus Torino. Pentru capitanul torinezilor, Gianluca Vialli, era o zi deosebita: era ultimul lui meci in tricoul bianconero si totodata ultima ocazie de a-si completa colectia de Cupe Europene cu cea de-a treia, cea mai valoroasa: Campion al Europei. A fot un meci extrem de greu, lancierii fiind cotati la vremea aceea printre cei mai bune de pe continent. Dupa 120 de minute, scorul a fost egal, 1-1, si au urmat loviturile de departajare. Lui Jugovici i-a revenit greaua raspundere de a transforma lovitura decisiva. S-a apropiat de punctul cu var cu un calm desavarsit, si-a aranjat mingea si tot cu calm s-a retras cativa pasi; si-a ridicat incet privirea, “scanand” poarta si portarul, apoi a lovit fulgerator in coltul din stanga-jos, fara speranta pentru portarul care ghicise totusi directia, dar i-ar mai fi trebuit vreo 50 de centimetri. Si astfel Vialli si-a vazut visul cu ochii: in ovatiile unui intreg stadion, a ridicat deasupra capului pretiosul trofeu, retragandu-se in glorie de la clubul cu care a obtinut cele mai mari satisfactii.
http://www.youtube.com/watch?v=tmJ5THDNpNs
De altfel, Gianluca (nascut la 9 iulie 1964 la Cremona), a fost un fotbalist emblematic pentru fiecare din cele 4 echipe la care a evoluat.
Pentru Cremonese, echipa din Serie C1 la care si-a inceput cariera, a fost “motorul” care a propulsat-o in Serie B, prin cele 113 prestatii si 25 de reusite in 4 ani.
http://www.youtube.com/watch?v=tRiVOJKkti0
Cu Vialli in echipa, Sampdoria a cunoscut intre 1984 – 1992, cea mai glorioasa perioada din istoria proprie, in care a cucerit un titlu de Campioana a Italiei (1991), 3 Cupe ale Italiei (1985, 1988, 1989), Supercupa Italiei (1991) si Cupa Cupelor (1990), Gianluca evoluand in 321 de partide si reusind 141 de goluri.
http://www.youtube.com/watch?v=irZ2o1gZoNs
La Juventus – unde a ajuns contra sumei de 4 miliarde de lire + 4 jucatori –, Vialli a fost determinant in castigarea de trofee internationale, integrandu-se admirabil in spiritul binecunoscut al gruparii torineze. “Aveam nevoie de un profet pentru ca eu sunt un perfectionist-obsesiv care se gandeste doar la joc; acum am in jurul meu personal competent care decide pentru mine. Profetul meu este Juventus, iar Lippi este omul-cheie”, spunea Vialli dupa sosirea la Torino. I-au trebuit numai 4 sezoane (1992-1996) pentru a umple vitrina clubului: Cupa UEFA (1993), “il scudetto”, Cupa Italiei si Supercupa Italiei (1995) si Liga Campionilor (1996), in ultimele doua sezoane avand si calitatea de capitan. Cu 145 de partide si 58 de goluri, Vialli a devenit idolul fanilor torinezi din acei ani, care i-au regretat mult plecarea.
http://www.youtube.com/watch?v=TBBONHmA1Ks
A patra si ultima echipa la care a facut istorie (78 partide cu 40 de goluri) a fost Chelsea Londra, echipa la care a venit liber de contract, unde din 1998 a devenit jucator-antrenor, inlocuindu-l pe celebrul Ruud Gullit, care nu reusise, ca si predecesorii sai, s-o scoata din indelungatul anonimat. Insa el a reusit chiar din primul sezon – 1996-1997, cand a castigat Cupa Angliei. A urmat o serie de alte trofee care pur si simplu i-au entuziasmet pe fanii englezi: Cupa Ligii Engleze in 1998, Charity Shield in 1998 si 2000, din nou Cupa Angliei in 2000 si, cele mai importante, Cupa Cupelor si Supercupa Europei in 1998, performante reeditate dupa ani buni de… banii lui Abramovici.
http://www.youtube.com/watch?v=–LYQ-Tdc3w
Ultimul an al carierei lui fotbalistice l-a petrecut la Watford tot ca antrenor.
Nici in Nationala Italiei nu s-a lasat mai prejos: la Europenele U 21, a castigat medalia de bronz in 1984 si cea de argint in 1986, iar cu Nationala mare, in care a evoluat de 59 de ori inscriind 16 goluri, a cucerit bronzul la CM 1990.
Dupa retragere, s-a implicat in actiuni de strangere de fonduri prin intermediul unor fundatii pentru cercetarea sclerozei amiotrofice laterale si a cancerului. In Anglia fiind, a publicat o carte: The Italian Job, republicata ulterior si in Italia.
Pe 30 septembrie 1991, a fost decorat cu inaltul titlu de Cavaler al Ordinului de Nerit la Republicii Italiene de catre Presedintele Italiei.
Acest exceptional fotbalist care de-a lungul carierei sale de 19 ani, s-a batut in nu mai putin de 657 de batalii in care a punctat de 259 de ori, ar fi meritat 4 stele, cate una de la fiecare echipa la care a evoluat. Dar, din pacate, numai una a facut acest sublim gest de inalta pretuire, care il va trimite in nemurire: JUVENTUS TORINO.
