Gianluca Zambrotta: himera unui idol!

Zambrotta

     Nu toate povestile in alb si negru au un final zugravit in nuante vii  ce seduc imaginatia. Uneori albul si negrul sunt condamnate sa fuzioneze nefericit intr-un gri inexpresiv, tulbure si murdar. Nu toti eroii de odinioara s-au ridicat la nivelul pasiunii noastre si nu intotdeauna sentimentele nobile au stat la baza unor decizii hotaratoare. Se spune ca atunci cand cineva iubeste o persoana sau admira un erou, proiecteaza in acea fiinta idealurile sale, imaginea sa despre perfectiune. Nu de putine ori pretentiile noastre exagerate sfarsesc cu o crunta deziluzie si realitatea dura ia locul visului faurit prematur.

    Eroul meu a purtat numele Del Piero si nu m-a dezamagit niciodata! Eroul meu a purtat numele Buffon si nu m-a dezamagit niciodata! Eroul meu insa a purtat si numele de…Gianluca Zambrotta!

     Juventus este cunoscuta in fotbalul Italian si mondial ca fiind echipa ce rareori transfera vedete. Cazurile Nedved sau Buffon sunt rarisime. Juventus fie reconditioneaza si aduce inapoi in prim plan fotbalisti ce nu mai dau randamentul lor maxim, fie observa totul in jur cu un ochi expert si transfera jucatori promitatori pe care apoi ii prelucreaza pana la perfectiune. Juventus isi creeaza propriile vedete si forteaza limitele acestora pana la 100% in conditiile unei organizari si pregatiri de exceptie. In acest cadru de performanta se nasc eroii bianconeri ai viitorului si multi dintre ei au scazut turatia brusc in momentul in care s-au indepartat de focul ce i-a calit.

     La venirea sa la Torino numele Gianluca Zambrotta nu spunea nimic. Era un baiat promitator ce evoluase entuziasmant in sezonul 1998-1999 la Bari si cam atat. Calitatile insa se vedeau imediat ce intra pe teren. Faurit la Como in diviziile inferioare, tanarul jucator avea cultura luptei pentru fiecare balon si capacitatea de efort tipic italiana. Viteza si reactivitatea sa l-au propus din start pentru pozitia de mijlocas de banda, dar a interpretat si rolul de atacant central la nevoie.

[youtube_sc url=”2X_otq4N1to”]

     Mutarea la Bari in Serie A i-a adus atentia cluburilor mari si posibilitatea de a demonstra talentul pe prima scena. Iar Gianluca nu a irosit timpul in van. S-a remarcat in banda stanga a celor de la Bari ca mijlocas de explozie ce deseori intra in centru si isi punea in valoare sutul puternic. Forta fizica il ajuta in duelurile unu-la-unu si era foarte dificil sa il dezechilibrezi. Iar daca tanarul Zambrotta gasea un spatiu de patrundere era  tardiv sa ma incerci ceva, te depasea cu usurinta si urma centrarea de manual. Intra in atentia legendarului Dino Zoff pentru echipa de tineret a Italiei si intr-un meci cu selectionata similara a Norvegiei devine primul jucator al lui Bari din istorie convocat la un lot national. De aici incepe urcusul sau curajos catre punctul maxim al carierei sale, Juventus.

     Imbraca tricoul sacru alb-negru in Iulie 1999 si isi face loc imediat in echipa condusa atunci de Carlo Ancelotti. I se ofera acelasi rol de mijlocas de banda, dar de data aceasta in flancul drept. Fostul si viitorul milanist experimenteaza in acel nefericit sezon inclusiv o aparare in 5 in care Gianluca interpreta atat rolul de fundas cat si pe cel de mijlocas de banda, abordandu-le pe ambele cu aceeasi dorinta de a castiga fiecare balon si binecunoscuta sa inteligenta tactica. Pentru ca acest talent cerebral sa se exprime la cotele sale maxime insa, a fost nevoie de revenirea la echipa doua sezoane mai tarziu a geniului creativ al lui Marcello Lippi. Cu Lippi pe banca Zambrotta a desavarsit explozia sa nativa prin incursiuni furibunde de neoprit si centrarile de manual care il gaseau invariabil la post pe magnificul Trezeguet. Erau un cuplu letal la fiecare faza. Daca fotbalul actual se bazeaza mult pe posesie si pasele scurte repetate, la momentul respectiv era de ajuns ca balonul sa ajunga la Zambrotta. Acesta facea o preluare inteligenta cu fenta catre poarta adversa, tura motoarele supersonice la maxim, depasea adversarul direct in viteza si exact la momentul oportun  calibra din piciorul sau un balon incandescent cu un efect ireal pe care francezul il catapulta invariabil in plasa portii adverse. Nu era nevoie de 15 pase in lateral, preluari savante sau driblinguri in cascada. Se juca direct, orientat catre poarta, taios si nimicitor. Adversarii erau trazniti ca din senin si totul se relua de la zero. Cel putin pentru ei!

[youtube_sc url=”PUiBarGZlLs”]

      Dupa venirea cehului Pavel Nedved actiunile au crescut pana la extrem la capitolul viteza si progresia rapida catre poarta adversa facea deliciul spectatorilor. Doi cavaleristi de exceptie ce incrucisau des si se eliberau reciproc pe spatii pe care ulterior generau haos. Combinatiile fulgeratoare aveau ceva diabolic in ele si era imposibil sa blochezi aceste incursiuni fulminante. Oricat de bine atacau balonul si deavarseau dublajul, la final adversarii ramaneau in urma si priveau neputinciosi desfasurarea ulterioara a fazei. Nu de putine ori aceasta sfarsea in gheata lui Trezeguet, ceea ce era echivalent cu golul.

     Zambrotta nu a fost niciodata un finalizator , dar reusitele marca Trezeguet sau Nedved poarta si semnatura sa fara indoiala. Aparea uneori si in central terenului pentru a crea superioritate, era impunator in defensiva si gasea si pase verticale de mare efect , initiative care eliberau pe contra atacantii sau mijlocasii din linia a doua. Gianluca nu era doar un jucator de echipa, era un factor destabilizator! Oricat de linistit parea jocul pentru adversar si oricat de sigur de rezultat parea acesta, furtuna se putea dezlantui oricand in flancul sau si sperantele se naruiau brusc. Zambrotta era deja un idol pentru mine!

[youtube_sc url=”oWY5rXQslt8″]

     In timpul Campionatului Mondial din 2002 in care evolua deja titular pentru Squadra Azzurra, Zambrotta a suferit o accidentare de durata in meciul cu selectionata Coreei de Sud si a ratat inceputul sezonului 2002-2003. Pe pozitia sa a fost adus un alt necunoscut care avea sa faca furori la Juventus, Mauro Camoranesi. Debutul fantastic al argentinianului in pozitia de mijlocas dreapta l-a obligat pe Lippi sa il pastreze titular pe acesta si la revenirea pe teren Gianluca isi gasea postul de titular amenintat. Geniul lui Lippi intervine din nou si se produce ultima schimbare majora din cariera lui Zambrotta. Eminenta cenusie din Viareggio vede in fostul sau mijlocas lateral un ideal interpret al unei partituri defensive impecabile. Il muta pe Zambrotta in partea stanga a apararii si il metamorfozeaza intr-un terzino sinistro de cel mai inalt nivel. Practic de la flamboaiantul Cabrini nu a mai avut Juventus un fundas extern atat de valoros. Gianluca se adapteaza instantaneu pe noua pozitie si devine un model tactic pentru orice fundas din fotbalul mare. Fara sa uite de calitatile sale ofensive care i-au adus gloria, acesta desavarseste conceptual de fundas lateral modern care exceleaza pe ambele faze ale jocului. Tacklinguri curate, deposedari prin aportul fizic impresionant, dublaje exacte, joc  aerian eficient si aceeasi viteza infernala de explozie  pe spatiul de patrundere. Iata cateva argumente infailibile care l-au ridicat la Zambrotta la rangul de jucator pe lista Balonului de Aur. A evoluat la Juventus alaturi de numele mari din ambele perioade de glorie ale lui Lippi si nu numai.  Mark IulianoPaolo MonteroCiro FerraraLilian ThuramNicola LegrottaglieAlessandro BirindelliFabio Cannavaro si Giorgio Chiellini, toti i-au fost colegi lui Zambrotta si el s-a remarcat de fiecare data alaturi de ei. Pus in slujba perfectiunii, talentul sau slefuit dadea randamentul maxim. Practic orice echipa a lui Juventus incepea printre altii cu Zambrotta!

     Zambrotta era un italian tipic, cu acea carisma peninsulara, prelucrat din fasa de Juventus. Aspectul sau darz de cavaler cruciat si privirea demna iti transmiteau o incredere deplina. Cu Zambrotta in teren (pe orice pozitie ar fi jucat) aveai certitudinea unui duel competitiv la inaltime cu orice opozant. Oricand putea pleca o actiune din zona sa si oricand putea recupera miraculos un balon ce parea pierdut. Acest fotbalist atat de versatil si inzestrat devenise obiectul unei pasiuni juventine veritabile. Juventus era “focul creator” si avea deja imaginea unui juventin trup si suflet. Nu iti imaginai un prim 11 fara Gianluca Zambrotta in prima echipa. Alaturi de ex-parmegianii Cannavaro si Thuram formau un colos defensiv. Dar Zambrotta nu era un fost-interist, fost-parmegian etc. El era juventin pentru ca Juventus l-a ales la timp, l-a crescut pas cu pas intr-o rigoare tactica perfecta si i-a insuflat acele valori de neinstrainat. Zambrotta nu era un fotbalist profesionist, el reprezenta deja spiritul Juventus alaturi de un Buffon sau Del Piero. Zambrotta era un erou nu numai pentru mine.

     Campionatul Mondial 2006 a fost un triumf total atat pentru acest terzino modificat genetic cat si pentru Squadra Azzurra. Pe un schelet Juventus-Milan in care Gianluca era piatra de temelie s-a construit un succes magnific, inegalabil. Italia era Campioana Mondiala si EL era un element esential. Zambrotta era la constructie, Zambrotta era la recuperare, Zambrotta era vijelios pe contre, Zambrotta era omniprezent! Dupa 4 campionate de protagonist castigate cu Juventus venise si Trofeul Suprem. Era campion mondial!

[youtube_sc url=”Ymf2PUXiHao”]

     De aici insa splendida poveste in alb si negru decade in griul cel mai murdar.

     Juventus este retrogradata in Serie B in urma simulacrului de proces ce imita un barbar linsaj public. Situatia este una foarte grea si e vremea deciziilor majore. Asteptam marile nume sa ia pozitie si ele nu ne-au lasat in agonie. Generalul Del Piero a ridicat sus steagul revoltei si a mobilizat coechipierii exemplar. Era de asteptat ca si Buffon va face la fel. Iar Zambrotta…era de la sine inteles! Ei campioni mondiali ai juventinitatii, ei elitele fotbalului suprem, EI IDOLII! Intr-un gest emotionant pana la lacrimi Nedved isi declara dragostea pentru Batrana Doamna si ramane pe campul de lupta langa generalul sau. Cehul era un strain, nu puteai sa ii ceri sa se sacrifice pentru un scandal care nu era al sau. Si totusi a ramas din dragoste. Mercenarii Vieira, Emerson, Cannavaro, Ibrahimovic au plecat la prima strigare. L-am inteles si pe bravul Thuram care ajuns la o varsta inaintata isi facuse pe deplin datoria. Totusi ceva lipsea, un semnal clar intarsia sa apara. Si-au cimentat juramantul si Camoranesi sau Trezeguet. Am inteles atunci ca revenirea pe prima scena era doar o chestiune de un sezon. Cu asa caractere era greu de crezut ca nu vom invinge soarta potrivnica. Si totusi lipsea ceva! O confirmare intarzia sa apara. Asemeni unui  amorez infantil am refuzat sa intrevad ceea ce era deja evident: ZAMBROTTA NU DOREA SA RAMANA IN SERIE B!

     Cand divortul sau de Juventus a devenit oficial s-a spulberat violent si dureros un mit modelat minutios timp de ani de zile. Cavalerul meu cruciat renuntase la apasatoarea armura bianconera si adoptase straiele colorate strident ale unui clovn. Idolul meu tradase fara remuscari si  parasea corabia in timpul furtunii fara regrete si fara sa priveasca inapoi. Devotamentul era doar un mit, loialitatea era un vis pierdut, onoarea era doar un cuvant intr-un dex prafuit  de uitare. A luat drumul exilului facil si s-a travestit in haine straine de dragul unei experiente superficiale, dar fastuos servita. Zambrotta era doar un biet mercenar ce imi alimentase iluzia sublimului. A murit atunci pe loc si l-am ingropat adanc in memorie. Ca pe un vestigiu tragic adancit in umbra, ca pe o naluca ratacita in ceata trecutului. EL reprezenta Juventus pentru mine, dar semnificatia au inteles-o altii. Nedved a ramas pentru ca in inima era juventin! Zambrotta a tradat pentru ca in inima nu avea nimic. Calitatile tehnico-tactice nu erau dublate si de calitati umane, iar asta s-a dezvaluit socant in fata ochilor mei coborati de tristete. Tradarea era deplina si nimic nu putea indulci cumplita dezamagire.

     Prin puterea comparatiei insa Zambrotta mi-a facut un ultim favor. Am stiut cine este cu adevarat demn de dragostea mea infinita si am inteles ca nu doar statuile modelate de imaginatia mea sunt opere de arta valoroase. Dezamagirii i-a luat locul un zambet plin de speranta si ochii au inceput sa caute modele printre adevaratii luptatori. Cei care nu au abandonat corabia si drapelul, cei care au strans randurile nepasatori si au declarat razboi nedreptatii . Ei au devenit semizei ai unei noi ere, iar falsul idol al plasmuirilor mele s-a scufundat in adancuri.

     Ca un blestem nerostit, din Gianluca Zambrotta nu a mai fost nici macar amintirea fotbalistului perfect de odinioara. A regresat lent in lipsa fortei vitale ce il desavarsise si s-a prabusit intr-un anonimat lipsit de cea mai elementara demnitate. Ramasese doar “jucatorul care impresiona in tricoul lui Juventus”. Fara Juventus insa Zambrotta era o forma fara fond, un vas antic ciobit si decolorat de secole. Nu mai ramasese decat numele. Iar numele i l-a faurit Juventus!

[youtube_sc url=”KK4UM8NrLMQ”]

     L-am regasit in toata decadenta sa intr-o zi minunata din 2012! 14 Mai! Juventus sarbatorea cu fast un nou Scudetto, primul dupa catastrofa numita Farsopoli. O parte din eroii adevarati erau acolo. Del Piero inlacrima un stadion intreg spunand adio carierei de jucator la Juventus. Avea flori si fulare la picioare, parasea triumfal Arena Sa in uralele zecilor de mii de fani care l-au iubit neincetat. Si sarbatorea un nou trofeu NEINVINS. Poate cel mai semnificativ trofeu al carierei sale!

     Iar Zambrotta? Iesea plangand teatral intr-un alt tricou de imprumut. Era si ultimul sau meci. Fara glorie, fara semnificatii, doar umbra a ceea ce a fost. Cu capul plecat si lipsit de stralucire, strivit de esecuri si uitat de toti. A primit aplauze iluzorii doar pentru ca a avut sansa de a parasi scena alaturi de un Gattuso sau Inzaghi, nume grele ale lui Milan. Stingher pe un pamant strain, cu privirea goala si dezorientata, asta ramane ultima mea imagine a lui Zambrotta. IMAGINEA TIPICA A TRADATORULUI! Viata nu uita si nu iarta pe nimeni! Oare in momentele acelea s-a gandit la imensa eroare comisa? Oare a avut in gand vara lui 2006 cand putea sa isi solidifice “templul din Alpi”? Oare l-a cuprins amaraciunea si regretul? Oare s-a gandit la echipa care l-a creat, i-a calauzit pasii in fotbal si l-a facut mare? Oare a cugetat vreodata la mica drama petrecuta in inima unor bieti novici ca mine? NU! Nu a facut nimci din toate astea! Pentru ca tradatorul nu are inima! El este doar o himera in pribegie.

Loser