Gianluigi Buffon

Cum bine spunea cu ceva timp in urma un clasic in viata de pe aici, pe numele lui, Flavius, “Buffon este urmasul perfect al lui Zoff, asa cum Zoff este innaintasul perfect pentru Buffon” . Cu toate ca el are deja o stea in Galeria Legendelor de pe Juventus Stadium, la ora actuala,Buffon nu este o legenda. Din fericire, zic eu, pentru ca in batalia de a-si pune in sfarsit pe tricouri a 3-a stea, Juventus nu-si poate permite sa-si apere poarta cu…legende. Si poate de aceea, presedintele Andreea Agnelli, care se pare ca a invatat din greselile comise (vezi cazul Del Piero), s-a grabit sa ii prelungeasca contractul pana in 2016 cand Gigi va avea 39 de ani…Si asta nu ca ar fi neaparat in folosul lui Gigi, pentru ca deja el poate intra linistit in istorie prin ce a dobandit pana acum:

–       794 partide disputate (pana in 31.06.2013) din care 133 la Nationala Italiei si 436 la Juventus

–       Cel mai bun portar din Serie A – de 9 ori

–       Portarul european al anului 2003

–       Cel mai bun portar din lume – de 4 ori (conf. FFHS)

–       Portarul deceniului 2000-2010 (conf. FFHS)

–       Castigator al “Balonului de Argint” in 2006

–       Component al “Echipei de Aur” la CM din 2006

–       Component al “Echipei de Aur” la CE 2008 si 2012

–       Component al Listei FIFA cu cei mai buni 100 de fotbalisti din toate timpurile

–       Decorat cu “Ordinul de Merit” al Republicii Italiene in 2006

Si cu siguranta, enumerarea nu se va opri aici…

Buffon s-a nascut la 28 ianuarie 1978 in Carrara  intr-o familie de sportivi de performanta, ceea ce demonstreaza ca gena se transmite: mama sa, Maria Stella, a fost atleta (discobola), iar tatal sau, Adriano, a fost halterofil; cele doua surori ale lui, Veronica si Guendalina au fost componente ale Nationalei de Volei, iar unchiul sau, Dante Masocco, a fost component al Nationalei de Baschet; in fine, Lorenzo Buffon, o ruda mai idepartata, a fost un portar de succes atat la Inter Milano cat si la Nationala de Fotbal prin anii ’50 ai secolului trecut…QED !!!

A inceput fotbalul la 13 ani la tineretul Parmei ca…mijlocas!!!. Trecerea pe postul de portar s-a produs relativ repede, determinata fiind de admiratia lui Gigi fata de celebrul portar camerunez Thomas N”Kono, pe care l-a putut urmari la CM 1990 din Italia…Debutul in Serie A, s-a produs la 19 noiembrie 1995, intr-un meci impotriva lui AC Milan cand a reusit sa tina poarta inchisa, scor 0-0. Avea doar 17 ani…

Un an mai tarziu, Buffon a castigat primul sau trofeu si anume Campionatul European U21, facand astfel un pas decisiv catre debutul in Nationala mare din 1997.

Cu poarta “asigurata”, Parma incepea incet-incet sa iasa din anonimat, astfel ca dupa un sezon “96-’97 in care a terminat pe locul 2, la 2 puncte de campioana Juventus careia i-a dat mari batai de cap (1-0 si 1-1), a “explodat” in 1999 cand Buffon & Co.

i-a obligat pe sefii clubului sa-si procure o vitrina de trofee ca lumea in care sa incapa “recolta” acelui sezon: Cupa Italiei, Supercupa Italiei si Cupa UEFA.

La sfarsitul  sezonului 2000-2001, cota de piata a lui Buffon depasise orice imaginatie. Parma era intr-o mare dilema: ca sa-l tina era problema salariului, ca sa-l vanda nu gasea cumparatori cu toate ca  marile cluburi din Italia erau dornice sa-l transfere, dar nici unul nu risca atatia bani si anume circa 50 mil. Euro pe un portar de 22 de ani.

Si cand lucrurile pareau fara iesire pentru toata lumea, a intervenit geniul lui Moggi, care a facut o mutare surprinzatoare, atragandu-si initial furia fanilor juventini: il vinde pe “starul” echipei, Zidane cu 75 mil. euro la Real Madrid  si il cumpara pe Buffon cu 51 mi. euro, iar cu restul, plus banii luati pe Van der Saar dat la Fulham, pe Nedved. Si astfel vanzand o “stea”, s-a ales cu doua, pentru urmatorii multi ani…

 Buffon a inceput in forta aventura sa la Juventus: 45 de partide in primul sezon si tot asa a “tinut-o” pana in ziua de azi, nelasand nici o speranta adversarilor dar nici…portarilor de rezerva  (Rampulla, Chimenti, Mirante, Belardi, Storari). Publicul l-a simtit imediat si ca un mare sufletist al echipei, al carui imn il canta ca nimeni altul…

Si satisfactiile nu au intarziat sa apara: 6 titluri de Campion al Italiei,  3 Supercupe italiene, Finalist in Liga Campionilor, si o multime de momente unice la echipa cu care practic s-a confundat si alaturi de care a decis sa ramana, el CEL MAI BUN PORTAR DIN LUME, atunci cand o decizie nedreapta a trimis-ope Juve  in Serie B…A fost practic momentul de glorie…morala al idolului fanilor torinezi

Revenirea in Serie A nu a insemnat si sfarsitul problemelor torinezilor; constructia unei echipe competitive si gasirea unui antrenor competent, au costat-o pe Juve 4 sezoane de deziluzii si insuccese in serie.Dar Buffon , alaturi de catva jucatori sufletisti ca si el, a ramas in continuare alaturi de echipa, in ciuda ofertelor generoase venite de la Arsenal si cele doua echipe din Manchester, ca sa dau doar 3 exemple. Este adevarat ca in aceasta “afacere” un cuvant greu de spus l- a avut si viitoarea  lui sotie, top-modelul ceh, Alena Seredova (cu care s-a casatorit in 2011), care a decis: se ramane la Torino. Cine i-ar fi putut rezista?

Si timpul i-a dat dreptate: la Juventus au venit jucatori de potential (Barzagli, Pepe, Matri, Qugliarella, Caceres, apoi, Pirlo, Pogba, Vidal) si un antrenor, Antonio Conte, privit cu neincredere de multi, datorita tineretii sale, dar care a stiut sa insufle tuturor acel celebru “spiritto Juve” pe care il cunostea atat de bine  capitanul echipei de vis din anii ’90…Si, la sfarsitul sezonului 2011-2012, in fine, soarele s-a ridicat deasupra Alpilor, scaldand in sfarsit  in lumina bucuriei renascute, frumosul oras Torino: primul titlu dupa mai bine de jumatate de deceniu, al 28-lea dupa “numaratoarea Federatiei, al 30-lea dupa adevar. Si frumoasa aventura a continual cu inca un Scudetto, Buffon fiind acum doar la un pas de a-si admira cea de a treia stea pe gloriosu-i tricou…

Dar Gigi Buffon a “arestat” si poarta Squadrei Azzura inca din 1997 si pana azi in 2013, el adunand nu mai putin de 133 de prezente in tricoul albastru, de ani buni fiind si..”.dirijor” al echipei:  “Suntem o mare natiune, suntem cei mai buni si de aceea cantam cu atata pasiune imnul. Si il cantam si tare ca sa aratam cine este Italia”, spunea portarul de geniu al lui Juventus…Dar Buffon mai are un motiv  care il face sa cante cu atata pasiune, dar si cu ochii inchisi  frumosul imn,  “Fratelli d’Italia”; ambii lui strabunici au murit in timpul celui de al doilea razboi mondial si canta acest imn si in memoria lor cu o intensa traire…

Si, cum era de asteptat, acest mic “ritual” si-a facut de multe ori efectul: Campion Mondial in 2006, Vicecampion European in 2012, locul 3 in Cupa Confederatiilor din 2013, in care a aparat 3 penalty-uri la loviturile de departajare,  in meciul cu Uruguay:

Astazi, la 35 de ani, Buffon este fotbalistul de baza atat la Juventus cat si la Echipa Nationala, al caror capitan este si lupta pe doua fronturi: cu Juve, pentru castigarea pentru a doua oara al celui de-al 30-leatitlu (ca asa au vrut  unii…), iar cu Nationala pentru participarea la Cupa Mondiala din Brazilia din 2014; de primul  obiectiv este foarte aproape, al doilea este deja indeplinit…

Iar OMUL Buffon, continua sa fie apreciat si admirat atat de prieteni cat si de adversari, datorita comportamentului sau exemplar. Si iata o mica dovada in sprijinul celor spuse mai sus: scrisoarea adresata aprigului sau adversar, Francesco Totti, cu ocazia retragerii acestuia din activitate:

„Draga Francesco,
Ai facut istorie in fotbalul italian. 20 de ani in Serie A, ce performanta! Inca mai am imaginea primului tau gol in minte, era la partida dintre Roma si Foggia.
Suntem prieteni, stii bine cat de mult tin la tine. Am inceput impreuna la U15, am trait niste ani superbi impreuna la echipa nationala si suntem in continuare adversari in Serie A.
Dai des goluri impotriva mea (De 10 ori ca sa fiu precis, atatea goluri mi-ai dat) ca un campion care uita de prietenie…
Dar apoi, la fluierul final, sunt din nou zambete intre noi, ca atunci cand ti-am aparat un penalty la care stiam ce vei incerca – m-a intristat ca s-a intamplat asta.
Suntem o generatie norocoasa. E adevarat ca orice sezon dupa ce implinesti varsta de 30 de ani valoreaza cat 7, dar tu pari ca te intorci in timp in loc sa imbatranesti.
Ai scris istorie in fotbalul italian si o faci in continuare, nimeni nu se poate indoi de tine.
Si, pentru mine, vei ramane mereu un Azzurro. O imbratisare din partea prietenului tau, Gigi!”

Dar Totti s-a razgandit  poate dupa ce a citit scrisoarea

Iar steaua de pe Juventus Stadium, atribuita singurului fotbalist in activitate de la Juventus, incununeaza cum nu se poate mai fericit o cariera de exceptie care totusi, continua… Pana cand oare?