Gianpiero Combi

2 GIAMPIERO COMBI (3)Numele lui: Gianpiero Combi. La vremea sa, cel mai bun portar din lume, pentru ca intr-un fotbal in care se marcau, dar se si primeau multe goluri, a reusit sa tina inchisa poarta 934 de minute, intre 25 oct. 1925 si 21 feb. 1926.

S-a nascut la Torino la 20 noiembrie 1902. Adolescent fiind, a cochetat cu tineretul lui Juventus, iar la 5 februarie 1922 a debutat la echipa mare intr-un meci Milan – Juventus, castigat de gazde cu 2-0; avea numai 19 ani. Au urmat 12 ani de mari succese intre care 5 titluri de campion al Italiei in anii 1926, 1931, 1932, 1933, si 1934, ultimile 4 facand parte din celebra serie de 5 consecutive, cunoscuta sub denumirea de “Il Quinquennio d’Oro”. Impreuna cu alti doi celebri coechipieri, au format un zid  formidabil in aparare, cunoscut in Italia ca “trio Combi-Rosetta-Caligaris”, atat pentru Juventus cat si pentru echipa nationala.

Doi ani mai tarziu, la 6 aprilie 1924, si-a facut debutul la echipa nationala, intr-un joc impotriva Ungariei, disputat la Budapesta si pierdut de italieni cu un neverosibil 7-1, fapt ce l-a marcat profund. Dar spiritul juventin l-a facut sa revina in forta un an mai tarziu, cand, intr-o partida disputata la Torino la 22 martie impotriva Frantei, a facut un meci mare iar Italia castiga cu 7-0.

La 10 iunie 1928, a castigat primul trofeu cu echipa nationala: medalia de bronz, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, cand Italia a “zdrobit” Egiptul, in finala mica cu…11-3. A urmat castigarea Cupei Europei Centrale in 1930.  Dar incununarea carierei fotbalistice a constituit-o castigarea Cupei Mondiale din 1934, care s-a desfasurat in Italia. In finala disputata la Roma (10 iunie) impotriva Cehoslovaciei, azzuri castigau dupa prelungiri cu 2-1, iar Combi ridica Cupa Jules Rimet deasupra capului, in calitatea de capitan al echipei nationale. A fost ultimul lui meci la reprezentativa tarii sale, de unde s-a retras la 31 de ani, dupa 47 de partide.

Tot in 1934, a decis sa puna capat si carierei de fotbalist, dedicata unui singur club: Juventus.Gianpiero a ales sa-si incheie cariera intr-un moment prielnic, cand se afla in plina glorie. In 13 ani a jucat 367 de meciuri pentru Juve, un adevarat record care a durat 36 de ani, pana in 1970, cand a fost doborat de un alt mare portar al lui Juventus, Dino Zoff.

Totusi, in 1935, a fost solicitat sa apere poarta Italiei in 5 din cele 8 meciuri din cadrul Cupei Europei Centrale, competitie castigata de Azzuri, si astfel Combi si-a mai adaugat un trofeu in bogata sa panoplie. Dragostea lui pentru fotbal l-a facut sa ramana alaturi de Juventus, ocupand functii oficiale, printre care consilier tehnic si cautator de talente (scouter, in termeni moderni). In 1941, Federatia Italiana de Fotbal i-a oferit postul de comisar tehnic pentru echipa nationala.

La 12 august 1956, se stinge prematur din viata, la numai 53 de ani, in urma unui atac de cord in timp ce isi conducea masina. Una din marile legende ale clubilui torinez si ale Italiei s-a nascut la Torino, a murit la Torino si a fost loial unei singure formatii: Juventus. Poate ca merita ca, in 1980, propunerea ca “Stadio Comunale” sa ii poarte numele sa devina realitate, dar nu a fost sa fie, asa ca numele Combi a ramas doar in inimile celor care l-au cunoscut si admirat, dar si a urmasilor acestora…

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

4 gânduri despre “Gianpiero Combi”