Importanta lui Marchisio si ovatiile lui Padoin

Torino, 20.11.12, Juventus Stadium, Uefa Champions League, Juventus - Chelsea. Nella foto: Claudio Marchisio

       Esti un fotbalist important atunci cand suporterii si coechipierii pun tristetea accidentarii tale inaintea satisfactiei unei victorii decisive. Orice sarbatoare pentru acel +9 asteptat a fost umbrita de grava problema a lui Claudio Marchisio. O interventie la limita ca atatea alte sute ce au protejat poarta lui Buffon, un picior prins nefericit in gazon, minim 6 luni de pauza. „Face parte din riscurile meseriei” a postat Marchisio cu acea brava fatalitate a profesionistului. Si el insa face parte dintr-un prim 11 castigator ce va avea destul de suferit de pe urma absentei sale indelungate. Se vorbeste despre importanta sa in vestiar, de exemplul comportamentului sau impecabil, de implicarea admirabila la antrenamente sau jocul sau tactic excelent in fata apararii. Se vorbeste si se vorbeste pe buna dreptate. Marchisio totalizeaza calitatile acelui tip de mezzala pur italian, adica tipologia de fotbalist care da consistenta liniei mediane pe ambele faze. NU, nu este regista sau play-maker, nu va fi niciodata! Insa inteligenta sa si tehnica buna il recomanda ca substitut viabil in lipsa unui Pirlo. Recordul lui Buffon are la baza fiecare recuperare si fiecare plasament perfect al torinezului pur-sange. Pentru ca o linie defensiva lipsita de aportul mijlocasilor este o prada usoara in fotbalul dinamic de astazi.

        Da, ne va lipsi Claudio Marchisio, cavalerul cu chip sculptat in bronz, chiar daca nu se afla in forma cea mai prolifica a carierei sale. Pentru ca Marchisio este singurul produs al „Primavera” care genereaza acel sentiment de mandrie si implinire. Este singurul torinez care a trait pe viu atat injusta condamnare la Serie B cat si dificila revenire sau triumful ulterior. Suporterii ii sunt aproape omului care a fost permanent aproape de echipa sufletului sau. Fidelitatea neconditionata este o calitate rara in fotbalul de azi si conteaza enorm pentru juventinul prezent meci de meci la „Marea Arena”. Pentru ca acel suporter juventin l-a vazut pe Marchisio maturizandu-se, confirmand si motivand ulterior viitoarele generatii. I-a citit in ochi bucuria de a fi bianconero din convingere, nu doar prin contract. „Capitanul viitorului” nu e doar un titlu de parada, este o constientizare a necesitatii continuarii unui ciclu invingator. Pentru ca e logica necesitatea unui capitan experimentat la mijlocul terenului, o voce respectata in nucleul exploziv al actiunii. Iar Claudio va reveni negresit mai motivat ca oricand si infometat de trofee asa cum cere traditia bianconera, traditie inscrisa in ADN-ul sau.

          Considerati fatalitatea ca pe o perioada indelungata de odihna pentru acest neobosit element de lux al desenului tactic. Considerati-o ca pe o motivatie in plus a conducerii in mercatoul estival ofensiv, considerati-o cum doriti. Numai sa nu o priviti ca pe momentul descendent al carierei lui Marchisio! V-ati insela teribil! Vom sarbatori impreuna primul sau gol la revenire, un gol important asa cum ne-a obisnuit de atatea ori. Fie ca va reprezenta o recidiva impotriva Milanului, interului sau Fiorentinei, fie ca va face o victima noua, golul lui Marchisio va sosi prompt si va fi sarbatorit cu stil. Cu stilul lui Marchisio! Iar faptul ca o Italie intreaga deplange lipsa din lotul pentru Euro intareste ideea unui Claudio mult mai important decat s-ar crede. Marii mijlocasi italieni au demonstrat maturitatea suprema abia dupa varsta de 30 de ani, iar Marchisio nu va face exceptie de la regula. Va citi jocul perfect in continuare si va da acelasi echilibru esential prin rapiditatea deciziilor si implicarea fizica exemplara. Alaturi de un om creativ prin excelenta (element care a lipsit acest sezon bianconerilor) Marchisio va oferi din nou prestatiile sale de top prin inserari fulgeratoare, suturi de la distanta cadrate si pressing asfixiant. Pe acest Marchisio il asteptam si EL VA REVENI! Juventinii nu renunta niciodata!

mARCHISIO1

          Esti de asemenea un fotbalist important atunci cand marchezi din calitatea de „eterna rezerva” si suporterii iti acorda un „standing ovation”. Nu esti vedeta si stii asta, nu ceri mai mult decat ti se poate oferi si oamenii stiu asta, nu diminuezi niciodata efortul la antrenamente si nici implicarea in putinele momente avute la dispozitie, iar coechipierii stiu asta. Padoin joaca la inchidere, Padoin joaca in banda stanga, Padoin joaca in banda dreapta, iar daca maine vom avea probleme in centrul apararii, Allegri va declara senin: „NON CI SONO PROBLEMI, GIOCA PADOIN!”

          Acest element maleabil care ofera prestatii consistente indiferent de rolul propus este o valoare adaugata oricarui lot din Europa. Ai practic garantia ca nu ramai descoperit indiferent de gravitatea problemei. Sigur ca nu vorbim de un fotbalist de top, dar vorbim de unul cu un fizic foarte bun, cu o disponibilitate exemplara la efort, cu o stiinta a jocului la nivelul Serie A. Si pe langa toate astea mai este un detaliu: va amintiti ultima accidentare a lui Padoin? E adevarat ca aparitiile episodice faciliteaza aceasta statistica favorabila, dar cati jucatori de-ai nostri nu s-au rupt la antrenamente? Duminica Simone Padoin a marcat si al treilea sau gol la Juventus, dupa cele cu Fiorentina sau Atalanta. A marcat al treilea gol in 5 sezoane si este aproape de al cincilea Scudetto in cariera. Multi se amuza pe seama palmaresului sau invers proportional cu talentul , dar sunt prea usor date uitarii cursele sale in banda finalizate cu centrari utile atacantilor. E uitata partida in care l-a anihilat pe Ribery in Champions League sau cele in care a pastrat rezultatul intact prin marcajul sau strict pe final. Ce nu se poate uita insa este generozitatea sa deosebita, modestia si zambetul contagios. Simone se bucura de fiecare moment petrecut intr-o mare echipa si asta transpira din fiecare por al sau. Ar fi putut juca titular la Udinese sau Chievo, dar a preferat sa confere siguranta lotului juventin. Ar fi putut sa marcheze mai mult la un nivel inferior, dar a preferat trofee alaturi de cei mai buni, ar fi putut sa iasa mai mult in evidenta ca individ, dar a preferat sa desavarseasca o echipa. Pentru asta Simone Padoin merita aplauze si toata caldura sufleteasca pe care juventinii o ofera „luptatorilor prin excelenta”.

          Este poate cea mai buna initiativa a lui Antonio Conte pe piata transferurilor daca privim longevitatea si utilitatea sa, iar atmosfera pozitiva din sanul lotului este si rezultatul unor personalitati de acest tip. Linistit si muncitor, Padoin ne reprezinta intr-o tipologie a omului obisnuit, acea umana normalitate intr-o lume a fotbalului supraaglomerata de talente intangibile si staruri fortate. Si farmecul povestii sale este ca voi uita multe nume secundare ce au evoluat pentru tricoul bianconero, dar niciodata pe Simone Padoin. De ce? Pentru ca „talismanul” este si va ramane special. De la transferul sau la Torino, Juventus nu a ratat Scudetto in niciun an! E si meritul lui, nu? Grazie, Pado! IL PADO!

Padoin

                                                                              FORZA JUVENTUS!

P.S. Da, Pogba a furnizat o noua prestatie de Omul Meciului (gol si pasa de gol ), Khedira a reusit o executie de senzatie, dar cui ii pasa? HA SEGNATO IL PADO!

 

Dă-i un răspuns lui juventino1985 Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 gânduri despre “Importanta lui Marchisio si ovatiile lui Padoin”