Aceasta legenda a fotbalului din Tara Galilor -o adevarata forta a naturii (1,88 m) – a fost protagonistul unor recorduri foarte greu de atins: in intreaga lui cariera de fotbalist nu a fost niciodata avertizat sau eliminat de pe teren. Filozofia lui de a nu lovi sau vatama intentionat adversarul i-a adus porecla de “Il Gigante Buono” (Gigantul gentil).
In cei 23 de ani de cariera fotbalistica, a disputat nu mai putin de 748 de partide (dintre care 38 in nationala galeza), in care a inscris 393 de goluri – 15 pentru nationala. Pentru aceste cifre a fost distins, la 16 iunie 2001, cu titlul de “Comandor al Ordinului Imperiului Britanic” de catre Regina Elisabeta a II-a, si a fost numit jucatorul de Aur al Tarii Galilor. Mai mult, a fost inclus in lista “100 Welsh Heroes”, pe pozitia a 19-a, iar o strada si al doilea stadion al echipei Leeds United ii poarta numele.
Charles s-a nascut la 27 decembrie 1931, in Swansea, Tara Galilor. I-a placut fotbalul intr-atat de mult incat la 14 ani a abandonat scoala si s-a apucat serios de „treaba”, la echipele de copii din oras. La 17 ani, a fost descoperit de catre tehnicienii de la Leeds United, in urma unui trial facut in de cluburile din Swansea. Fiind impresionati de fizicul si tehnica lui, l-au adus in septembrie 1948 la clubul din Leeds. Debutul in campionat l-a facut pe aprilie 1949, intr-un meci impotriva lui Blackburn Rovers. Au urmat 297 de meciuri disputate in tricoul “paunilor”, pentru care a inscris 150 de goluri.
In 1957, Juventus a oferit clubului din Leeds suma de 65 000 de lire sterline, cifra de nerefuzat la vremea aceea. John Charles devenea al doilea mare jucator profesionist britanic transferat in strainatate, dupa John Fox Watson, plecat de la Fulham la Real Madrid (in 1948, pe o suma mult mai mica).
Galezul si-a facut debutul la Juventus pe 8 septembrie 1957, contra lui Hellas Verona, cand a inscris golul victoriei (3-2). A urmat meciul cu Udinese, in care a fost singurul marcator al partidei, ca apoi sa puncteze din nou decisiv in partida contra lui Genoa (3-2). A continuat seria buna si a reusit in 152 de meciuri sa inscrie de 90 ori. Trofeele si titlurile nu au intarziat sa apara: campion al Italiei – 1958, 1960 si 1961 – doua Cupe ale Italiei – 1959 si 1960- golgeterul si jucatorul anului din „Cizma” in sezonul 1957-1958, locul 3 in clasamentul “Balonului de Aur” in 1959. In 1997, cu ocazia centenarului clubului, a fost desemnat de Liga drept cel mai bun jucator strain care a evoluat in Italia.
In 1962 a avut doua scurte „escale” la Leeds si la Roma, dupa care in 1963 s-a intors in insula, mai intai la Cardiff City – pana in 1966 – cu care a castigat de doua ori cupa nationala. De acolo a mers la Hereford United, pana in 1971, an in care s-a retras.
Pentru echipa nationala a Tarii Galilor, a evoluat intre 1950 si 1965, in 38 de meciuri reusind 15 goluri.
In ultimii ani petrecuti pe Pamant a avut mari probleme de sanatate; dupa ce i-a fost amputat un picior din cauza artritei, s-a stins din viata la 21 februarie 2004, in urma unui atac de cord. Jackie Charlton spunea despre Charles ca a fost cel mai bun varf de atac pe care l-am vazut in viata mea. Si chiar a vazut foarte multi… Vaduva lui Charles, Glenda, a cedat urna cu cenusa orasului Swansea… Dar nici “Old Lady” nu l-a uitat, oferindu-i vesnica odihna pe o stea…
[youtube id=”2udKyhC48jI” width=”620″ height=”360″]
Un gând despre “John Charles”
Colosal acest..colos! 🙂 DIntre atacantii pe care nu i-am vazut live pe el si pe Bettega imi place sa ii urmaresc cel mai mult in inregistrarile pe care le prind. Sper ca Llorente sa ii calce pe urme la rezultate si goluri. Ca de semanat seamana! Si nu numai al lovitura de cap.