Se impun cateva consideratii despre meciul de aseara. Juventus a jucat inteligent, in cel mai pur stil italian. A ataca in valuri un adversar care se apara aglomerat si miza pe contre in viteza purtate de jucatori rapizi era nu doar o greseala tactica grava, ci si o atitudine deloc viabila in vederea dublei manse. A evita golul primit pe teren propriu este nu doar o chestiune de orgoliu, ci o necesitate in absolut intr-o confruntare eliminatorie in care de multe ori “aggregateul” face diferenta. Allegri a dezvoltat precaut jocul ofensiv si a incercat sa limiteze spatiile avute la dispozitie de monegasci. Dupa marcarea golului principala preocupare a fost pastrarea avantajului minim si s-a trecut la un sistem 3-5-2 prin intrarea lui Barzagli si inlocuirea lui Pirlo. Per total am asistat la o tactica minutios pregatita care sa oblige echipa monegasca sa se descopere in retur incercand sa faca exact jocul pe care nu il stapaneste, cel de constructie. Fara a beneficia de pase gresite in propria jumatate a adversarului, fara spatii de manevra dupa faze fixe esuate sau recuperari rapide , Monaco este o echipa mediocra in cel mai nealterat sens al cuvantului. Foarte bine organizata defensiv, puternica si reactiva, dar incapabila de o posesie prelungita sau realizari tehnice deosebite. In aceste conditii Juventus a abordat partitura corecta pentru a minimaliza la maxim sansele esecului. Rezultatul a fost cu siguranta cel dorit, chiar daca o diferenta de macar 2 goluri nu deranja pe nimeni, insa riscurile asumate nu au fost deloc de neglijat. Planul in teorie a fost unul perfect, dar in teren au aparut situatii nedorite care ar fi necesitat o abordare mult mai atenta.
Asistam din nou la cornere in favoarea noastra care se transforma instantaneu in contraatacuri taioase ale adversarilor. Episoade de genul Mohamed Salah trebuiesc evitate cu orice pret. Am trait cu totii emotia vulnerabilitatii in fata unor Bernardo Silva sau Ferreira Carrasco, fotbalisti nu tocmai de top, dar care au valorificat acele blestemate spatii ce nu trebuiau sa existe si au finalizat extrem de periculos. Gigi Buffon a etalat interventiile salvatoare ce l-au facut celebru, dar nu putem miza permanent pe reflexele sale fantastice! Prezenta a 3 jucatori de tip mezzala in linia mediana si aportul fundasilor laterali ar trebui sa genereze o buna acoperire a frontului defensiv. Sigur ca Pirlo nu reprezinta o garantie la inchidere si aportul sau fizic este extrem de redus, dar in cazul cornerelor el este executantul si nu ii poate fi imputat nimic. Treneaza aceasta problema si rezolvarea intarzie sa apara. In aceeasi masura deranjeaza sterilitatea la faze fixe in careul advers si slaba concentrare la acelasi moment al jocului pe faza de aparare. Am numarat nu mai putin de cinci sau sase oportunitati monegasce la cornere. De fiecare data au lovit mingea cu capul din preajma careului mic si au trimis catre poarta. Berbatov a fost chiar la un pas sa marcheze un gol ce ar fi complicat ernom ecuatia calificarii pentru Juventus. Erorile la marcaj nu mai pot fi trecute cu vederea iar fazele fixe imperativ lucrate suplimentar. Orice echipa organizata iti poate marca lejer in astfel de momente! Iar in faza aceasta a competitiei ajung fie cei mai buni tehnic, fie cei mai organizati tactic. Nu ne permitem sa acordam sanse gratuit! Echipe precum Atletico Madrid exceleaza la acest capitol.
In ceea ce priveste performanta individuala am notat o participare pozitiva a intregii echipe. Daca Lichtsteiner este acelasi terzino neinspirat in plan ofensiv, recupereaza prin daruire si pozitionare buna. Ajutat de Vidal a oprit numeroase actiuni desfasurate in acel flanc . La polul opus se afla Andrea Pirlo, mai mult decat discret in aparare, dar un regista de inspiratie care inventeaza pasa pentru Morata de la penalty. Ramane deschisa controversa cu privire la utilitatea folosirii unui astfel de fotbalist elegant, dar lent si riscant in fata apararii, in conditiile unui fotbal in care se pune mare accent pe agilitate si robustete. Pressingul sus il jeneaza vizibil pe „Mozart” si tempoul sau fiind unul scazut risca deposedarea in zona cea mai periculoasa. La Dortmund ne-am implicat cu mare succes in jocul atletic al nemtilor si datorita disponibilitatii totale a intregii linii mediene. Poate ca Andrea nu ar fi fost o solutie atunci, insa si-a dovedit cu siguranta utilitatea acum. Lovituri libere poate executa cu succes si Tevez, dar viziunea si pasa precisa in spatele apararii adverse sunt calitati unicat ale lui Pirlo. Lasand deoparte minusurile datorate fazelor fixe putem spune fara subiectivism ca posedam unul dintre cele mai bune cupluri de fundasi centrali din Europa. Micile erori in combinatii ale lui Giorgione pot fi trecute cu vederea pentru ca aportul sau pe ambele faze este unul esential. Bonucci da o siguranta aparte ambelor manevre si castiga detasat duelurile atat cu Martial cat si cu rapidul Carrasco. Oportunitatile monegasce au venit doar in conditii de spatii mari, nu in urma unei constructii elaborate care sa surprinda centralii nostrii. Veteranii Tevez, Evra sau Marchisio nu au gasit cele mai bune rezolvari individuale in aceasta confruntare, dar prin combinatiile si contributia la posesie sau jocul tactic au adus siguranta si stabilitate. Vot pozitiv si pentru implicarea fundamentala a lui Morata sau insistenta lui Pereyra. Daca argentinianul ar avea si o finalizare pe masura calitatilor tehnice afisate ar intra in top 10 fotbalisti probabil. Momentan are marja mare de crestere si speram in desavarsirea sa.
Returul trebuie abordat in aceeasi maniera calma, fructificand la maxim avantajul minim printr-o organizare defensiva solida si lovituri rapide pe culoarele ivite atunci cand monegascii vor fi fortati sa atace. Sub nicio forma nu trebuie sa primim gol in prima repriza fara sa marcam! Spectacolul lasa loc pragmatismului si reusitei, ambele esentiale la un club cu profilul lui Juventus, unul cotat la bursa si implementat in realitatea economica actuala. Spectrul semifinalei se intrevede la orizont si riscurile inutile stil Wenger nu sunt binevenite. Pe cei excesiv de critici in privinta jocului etalat ii las prada reflectiei cu acest citat din Max Allegri:
„Partida plictisitoare? In primul rand pentru cine vrea sa se distreze exista spectacole de circ si pot merge linistiti acolo, nu e ca si cum eu merg pe banca sa ma distrez. Avem obiectivul sa depasim acest tur si sa ajungem in semifinala! ”
Cuvintele unui om care stie ce se asteapta de la el si ce reprezinta importanta unei semifinale europene atat financiar cat si din punctul de vedere al statutului echipei. Succes, Max!
FORZA JUVENTUS!
P.S. Vidal a promis ca va fi decisiv si a fost! Daca ar fi cadrat si acel sut la vinclu din pasa lui Tevez era divin, asa e doar OMUL MECIULUI! Arturo a revenit aproape de nivelul sau si salutam acest caracter puternic!
5 gânduri despre “Juventus – Monaco 1-0: partida corecta!”
Un meci care demonstreaza ca aceasta competitie este mereu una care iti ofera cele mai mari emotii si bucurii.
Juventus a jucat cum a trebuit exceptand primele 15-20 de minute in care asa cum a precizat si Evra dupa meci am fost putin prea timorati de ocazia lui Carasco si de importanta meciului.
Juventus trebuie sa aibe mai multa incredere in propriile forte si sa nu se lase prada emotiilor. Avem destui jucatori cu experienta.
Bianconeri siamo noi! Ma chi cazzo siete voi?
A fost o partida abordata prudent, pentru toate motivele expuse de Flavius. Am avut reale temeri la ocaziile lor, imi doream victoria fara gol primit, la 1-0 daca puteam sa opresc jocul o faceam fara ezitare. Mergem in Principat cu tactica litera de lege, daca marca cineva noi sa fim primii apoi ne oprim la casino sa joace Gigi cele 20 de Rolex-uri
Rezultatul a fost cel dorit, chiar daca partida nu s-a desfasurat mereu asa cum era „in plan”. Pana la urma insa rezultatul conteaza si tin sa remarc inca o data ce inseamna „manipularea Merdetta dello SPort”, ziarul roz pentru „baieti in roz”. Toata lumea a preluat prostul obicei de a contesta orice decizie a arbitrului, evident insa, doar cand e in favoarea lui Juventus. De hotia pe care am trait-o anul trecut pe Bernabeu nu mai zice nimeni nimic! Erau toti tacuti. E Juventus avantajata ca ce? Ala nu a fost fault? SI daca nu era penalty si era cartonas rosu asa cum ar fi trebuit au senzatia „geniile pamantului” ca se termina 0-0? Ziaristii impartiali sa ne pupe undeva! In 1998 cand ma pierdut finala cu gol din offside unde erati, leprosilor? Cand ne-a furat echipa voastra favorita din Madrid anul trecut de ce nu ati tipat? Nu e la moda, este? Mama voastra de furstrati penibili cu spume la gura!
Toate articolele sau comentariile tv pe care le-am citit/ascultat, au retinut din jocul asta ca faultul s-a produs in afara careului – o fi fost poate la cativa centimetri, dar sincer nici la reluare nu a fost mai clar, fiecare punand linia unde vroia muschiul lui, numai in afara sa fie… Asa ca restul lucrurilor cu adevarat interesante si chiar frumoase nu le-au mai remarcat. incepand sa „injure” la Juve… Iata aici un articol marca Flavius care a surprins ceea ce cu adevarat trebuia remarcat si analizat…
Victorie la zero era ceea ce imi doream inainte de meci. Acum sansele noastre au crescut. Ce este foarte imbucurator este faptul ca am realizat exact ce ne-am propus. Italieneste, fara fast si tam-tam. Am fost mandru de ceea ce am vazut. Am avut si o doza de sansa insa fara noroc nimic bun nu se intampla.