Am asteptat ceva timp, parca prea mult timp aceasta zi.
Cu totii dupa ce Trezeguet a plecat si apoi dupa ce Alex a trebuit sa se desparta de marea sa Iubire, am asteptat aceasta zi.
Cum care zi?
Ziua in care un amic sa te intrebe care este atacul lui Juve si tu cu un zambet larg si cu o incredere deplina sa spui, cum nu stii? Pai Llorente – Tevez. Daca nu i-ai vazut jucand impreuna inseamna ca nu te uit la fotbal amice!
Ziua in care sa nu te mai intrebi oare astazi cine va inscrie pentru Juve?
Sezonul trecut a fost unul al naibii de greu, cand a trebuit sa induram cu stoicism Incapatanarea lui Mister de a folosi un cuplu de atacanti titulari format din Mirko si Sebastian, cum ar zice niste tineri de peste 30 de ani care au avut sansa sa vada acele desene, Lolek si Bolek.
Pentru cei mai tineri va las un episod: Lolek si Bolek
Ei bine da, am avut un cuplu de atacanti format din doua personaje de desen animat.
Dar parca azi cand ma uit la meciurile lui Juve totul mi se pare ca a fost un vis aievea. Si asa trebuie sa fie tratat.
UPGRADE:
Primul element care a intrat in scena a fost Carlitos Tevez, Apasul asa cum il alinta suporterii, a intrat cu 100km/h in inimile noastre ca un adevarat campion prin Clasa, Daruirea si calitatea sa de Lider. Un adevarat „Natural Born Killer”.
In primul sau meci oficial in Super Cupa cu Lazio, inscrie un gol frumos si inchide tabela la 4-0. Ce a urmat am vazut si vedem cu totii:
Al doilea element dar la fel de important a fost Nando Llorente, Colosul venit de la Bilbao. Baiatul care a ales sa se puna impotriva unui popor extrem de patimas, cel basc, pentru ca si-a dorit sa joace la Juve, Si doar la Juve.
A sosit nepregatit fizic si psihic pentru ce reprezinta Juventus si mai ales Serie A, dar si pentru Antonio Conte cu metodele sale de lucru. Desi Mister a insistat cu Mirko, in dorinta de a avea un ataca tehnic (static) in detrimentul lui Llorente, Nando nu a cedat si cand a intrat in postura de titular in meciul cu Verona a inscris primul sau gol. Unul decisiv asa cum ii sade bine unui atacant de Clasa. Apoi a asteptat cuminte ca soarta sa ii surada, si dupa accidentarile lui Mirko si Fabio a inceput sa joace in mod constant. Si nu orisicum, ci cu Clasa si sa fie mereu decisiv.
Vedem cu mare placere zi de zi, meci dupa meci cum Fernando creste ca si importanta in economia jocului.
Ceea ce era cu adevarat important si care trebuia sa se intample, a fost ca Mister sa inteleaga ca in fotbalul mare ai nevoie de un atacant de acest gen, si asta s-a intamplat. Mai tarziu decat era poate cazul, dar niciodata parca nu e prea tarziu atunci cand rezultatul este un: UPGRADE de Clasa.
Inchei cu un citat al unui Juventin drag noua tuturor, Claudio Zuliani:
„Quando non trovi la soluzione te la mette dentro il Re Leone”