„Si care ar fi transferurile pe care le-ai realiza pentru proiectul noului Milan„? E genul de discutie pe care o am frecvent cu „milanistul meu favorit”. Da, ma delectez cu acest lux opulent, un prieten milanist cu brevet de antrenor, genul care devoreaza fotbalul molecula cu molecula si ii defineste formula chimica in intreaga sa complexitate. Imi raspunde transant, fara timpi de gandire, ca un scouter profesionist: „El Ghazi de la Ajax, Mammana de la River, Soriano de la Sampdoria si…nu in ultimul rand, PJACA de la Dinamo Zagreb„. Ma uit mirat la el pentru cateva secunde. In afara lui Soriano nu cunosc pe niciunul. Dar m-am obisnuit cu motto-ul sau: „daca se poate mai tanar decat foarte tanar e perfect”! Dintre toti ma asigura ca „acel croat are potential de Balon de Aur”. Am retinut numele sau (slabiciune mai veche pentru sarbi sau croati) si mi-am promis ca il voi urmari. Marko Pjaca, nascut la Zagreb pe 6 Mai 1995 !
„E si mijlocas, si atacant, poate juca pe toate posturile”, asa suna recomandarea. Wow, suna ca „un upgrade” al lui Modric&Rakitic, fara a semana cu niciunul dintre ei. Suna putin exagerat, ca o prezentare fabricata de agentul fotbalistului sau un suporter al echipei la care acesta tocmai s-a transferat. Iar Milan era demult in carti. M-am asigurat ca este in lotul Croatiei pentru Campionatul European si am setat un „reminder interior” cu privire la meciurile „dalmatilor”. Ia sa vedem „minunea din Zagreb„! Dupa doua saptamani uitasem…
Am asistat la un European anost in cea mai mare parte a sa, o expozitie prafuita a unor staruri epuizate cu imense contracte la cluburile de provenienta. In aceasta maree de autosuficienta rareori s-au remarcat acele momente de clasa individuala ce seduc privitorul si genereaza repere in timp. S-a mers pe siguranta, tactica si conservare. Un grafic al constantei medii ce nu admitea decat rareori abateri fanteziste. Am ramas cu golul din foarfeca al lui Shakiri, assistul de manual al lui Bonucci pentru Giaccherini, o executie a lui Payet sau o lovitura libera a lui Gareth Bale. Oaze de fotbal intr-un peisaj semi-desertic. In acest cadru deloc fascinant fiecare moment de virtuozitate devenea element antologic.
Iar cand in banda dreapta a Croatiei se dezlantuie un uragan in toata regula…simturile se ascut instantaneu. Un singur fotbalist reuseste ceea ce o echipa intreaga esuase pana in acel moment sa produca! Depaseste prin tehnica si viteza 4-5 jucatori ai Spaniei, transformandu-l brusc pe Jordi Alba in… Jessica Alba. Explozia progresiei, controlul balonului si forta fizica au socat asistenta. Lejeritatea driblingului in duelurile unu-la-unu se manifesta atat in prezenta spatiilor cat si in lipsa lor, definind astfel o calitate rara in fotbalul modern. Era de asteptat ca Rakitic sa fie autorul, insa prim-planul inlatura orice indoiala. Un tanar inalt, viguros, cu o expresie indrazneata si inteligenta pe chip. Era chiar Marko Pjaca, „observatul meu”. Surprinzatoare implicarea sa in joc si calmul nativ la posesie. Croatul cauta permanent balonul si evidentiaza trasaturi ale marilor jucatori. Postura corecta (tine capul sus analizand optiunile inaintea pasei), stop fin, protejeaza bine si nu se teme niciodata de un duel barbatesc. Are 186 cm si 81 Kg, robustete si tehnica in acelasi timp.
Este un produs de top al Academiei Dinamo Zagreb, un atlet desavarsit ce a cochetat si cu polo-ul inainte de fotbal. A fost un fel de „dragoste la prima vedere” as putea spune, un impuls fotbalistic pur razboinic fara niciun fel de conotatie siropoasa. Fulgerator am realizat ca este nu numai inlocuitorul perfect pentru Alvaro Morata, dar si o varianta mult imbunatatita datorita combativitatii sale si adaptabilitatii la zona mediana. La Zagreb a evoluat mai mult ca aripa stanga ce avansa impetuos catre centru si isi valorifica sutul naprasnic. In aceste conditii 35 de goluri in 140 de prezente sunt cifre impresionante. Sigur, campionatul Croatiei nu este Serie A, dar un jucator care animeaza instantaneu un meci contra Portugaliei la Euro merita tot creditul din lume. Am vazut in acel meci mai mult fotbal in cele 10 minute petrecute de Pjaca pe teren decat in tot restul intalnirii. Aceeasi tehnica impecabila si progresie devastanta catre careul advers, aceeasi incredere in fortele proprii si responsabilitate asumata. Scurt si la obiect, direct si fara compromisuri: IL VOIAM LA JUVENTUS! Era material perfect de Serie A, util atat la constructie cat si pe contra, un tezaur ce putea fi valorificat la maxim de „scoala juventina”.
In Croatia a fost utilizat atat in postura de „trequartista” cat si in aceea de „seconda punta” sau „noua fals”. Nu putem vorbi de un jucator ambidextru (prefera vizibil dreptul), dar are si un stang bun atunci cand vine vorba de finalizare. Viziunea clara asupra jocului ii permite sa ofere verticalizari rapide pentru coechipieri sau schimbarea directiei de joc atunci cand este necesar. Adaptabilitatea la ambele benzi il recomanda si ca inlocuitor al lui Cuadrado, insa nu intr-un 3-5-2, unde carentele sale defensive ar deveni mult prea vizibile. Este mai puternic decat columbianul, poseda un fuleu impresionant, dar nu are acea agilitate in plecarea de pe loc si replierea sud-americanului. Daca aceasta carenta este de inteles pentru un jucator de 186 cm, nu acelasi lucru se poate spune si despre lovitura sa de cap. E adevarat ca nu a evoluat niciodata ca atacant de careu, dar la inaltimea sa acest procedeu ar trebui lucrat intens, ar reprezenta o arma in plus deloc de neglijat. Mandzukic ar fi aici un instructor de nadejde! Celalalt aspect negativ in evolutia sa il reprezinta tendinta excesiva de a depasi adversarul direct prin dribling imediat ce intra in posesia balonului. Varsta frageda este motivatia principala pentru „dragostea excesiva de balon”, dar o minge pierduta astfel intr-o pozitie retrasa poate deveni letala. Sunt aspecte pe care un antrenor ca Max Allegri le va corecta fara dubii in timp si jocul tactic al croatului va fi cu totul altul, creascand exponential. Este exact tipologia de fotbalist agreata de livornez pentru a „sparge jocul” din postura de „rezerva de soc”. Calitatile sale sunt foarte rare in fotbalul actual, mai ales cand alaturam tehnicii si forta sau viteza. Iti da posibilitatea sa variezi diverse sisteme de joc si sa mizezi pe calitatile sale in diverse parti ale terenului. Parerea unanima este ca Pjaca va deveni un titular inconstestabil in sezoanele viitoare, dar momentan reprezinta „al doisprezecelea jucator”, arma secreta a bianconerilor indiferent de adversar, cavaleria sa de soc.
Astazi vom avea placerea sa ii spunem: MARKO PJACA, BINE AI VENIT LA JUVENTUS! De aceasta data Marotta&Paratici au reusit sa imi ofere un neasteptat si delicios cadou. Rareori ne-am gasit pe aceeasi trasa in ultimul timp, dar transferul croatului reprezinta pentru mine „un amor implinit”. Daca adaugam la aceasta imagine incurajatoare si „pedigree-ul sau” familiar ne putem declara pe deplin entuziasmati: este fiul unui ex-wrestler si al unei foste campioane nationale la judo. Asadar excludem „caderile hispanice” la primul contact cu adversarul, procedeu neplacut care devenise obisnuinta in trecut. Avem „un Mandzukic” rapid, tehnic si bun pasator. Suna prea bine pentru a fi adevarat? Vom descoperi asta impreuna, dati-i doar timp.
In ceea ce-l priveste pe „dragul meu rossonero”, mi-a declarat embargo pe toate discutiile viitoare legate de tineri jucatori. Spune ca sunt un spion infam si un delationist fara scrupule. In zadar am incercat sa ii explic faptul ca Paratici il urmarea de 3 ani si jucatorul aprecia enorm interesul lui Juventus precum si prezenta sa constanta in Champions League. In van pledoaria mea de nevinovatie! Astazi recunosc insa, SUNT VINOVAT! Dragi juventini, pentru viitoare sugestii si recomandari folositi cu incredere urmatoarea adresa: beppone1897@juventus.it sau paratiki_taka@juventus.com.eu.it. Visele voastre se pot implini! Iar cine nu are prieteni rossoneri…SA ISI CUMPERE! Asa cum Juventus a facut un transfer deosebit si l-a cumparat pe Marko Pjaca. Bine ai venit, VIITOR CAMPION!
[youtube_sc url=”https://www.youtube.com/watch?v=HRDtsW808Rs”]
FORZA JUVENTUS!
P.S. Succes Milanului pentru El Ghazi sau Mammana. Se aude, dom’ Paratici, MAMMANA! 😉