S-a incheiat un nou sezon de Serie A! Juventus este evident campioana. Senzatia ca Italia fotbalistica capata un iz de „Scottish Premier League” (sau „Scottish Professional Football League”, cum se numeste din 2013), este tot mai puternica. Un campionat in care o singura echipa se lupta cu propriile sale recorduri, o singura echipa poate rezista ritmului autoimpus. Sigur, Celtic beneficiaza de valoarea scazuta a adversarelor, dar pastrand proportiile valorice senzatia e similara. Si nu s-ar putea spune ca Roma sau Napoli nu s-au autodepasit, nu au facut investitii importante si nu au beneficiat de jucatori de prim plan. Dar cand un sezon istoric nu este de ajuns pentru a-ti invinge adversarul ce mai ramane de adaugat? Atat Roma cat si Napoli au reusit in ultimii ani un record personal de puncte in Serie A. Ce a facut Juventus? Mai multe puncte decat ele, simplu. Capitolinii au reusit 85 de puncte? Piemontezii au atins 102! Partenopeii au adunat 82? Juventus a totalizat 91! Cinic, superior si dezarmant. Ca un calcul al lui Allegri. Pana de Craciun in zona podiumului, pana in Martie in lupta pentru Scudetto, iar in Mai… e deja istorie.
In Mai se trage cortina peste Scudetto, iar din August deja incepe decernarea noului trofeu. Primul trofeu, cel de „campioana de vara”, este de obicei acontat de Fiorentina. Apoi avem un duel foarte disputat pentru trofeul de „campioana a primelor zece etape”, inter si Roma depunandu-si aici serios candidatura. Urmeaza sarbatoarea napuletana a „campionatului de iarna” si din Aprilie deja se discuta despre „campionii morali”. Juventus rateaza regretabil aceasta puzderie de trofee si se resemneaza cu titlul „neoficial” de „Campioana a Italiei” la sfarsitul lui Mai (posibil Aprilie la anul). Tardiv, e adevarat, dar mai bine mai tarziu decat deloc. La mentiuni speciale amintim si „Trofeul Urbano Cairo pentru privit adversarii de sus”. Asta pana cand acestia decoleaza supersonic lasandu-te suspinand in aeroplanul tau de agrement. Dar fiecare are dreptul la propriul sau trofeu. Hellas Verona spre exemplu se poate considera „ultima castigatoare”. Doar a trecut linia de sosire, nu? Important e sa participi. Iar in calitate de detinatoare a trofeului „eterna lanterna rosie” obtii pe merit calificarea in Serie B si posibilitatea de a sarbatori o noua promovare. Un pic de pozitivism nu strica. Si tocmai despre pozitivism vom discuta in cele ce urmeaza. Iata momentele cheie ale acestui parcurs incredibil catre un nou Scudetto:
1. 30.08.2015 , Roma – Juventus 2-1
Echipa sufera la capitolul joc, omogenitate si incredere. Capitolinii se impun meritat desi Bonucci rateaza de putin egalarea in minutele finale. Juventus este autoarea celui mai slab inceput de campionat din instorie. Departe de a fi multumit de prestatie, Allegri are timp pentru un moment umoristic usor digerabil acum:
„Poate ca niciun antrenor nu a mai inceput campionatul atat de slab, dar cu siguranta niciunul nu il va castiga asa cum o voi face eu”.
Gluma era menita sa detensioneze atmosfera in sanul echipei, cine s-ar fi gandit atunci ca noul Nostradamus se nascuse la Livorno? Aceasta atitudine joviala indiferent de momentul nefericit este o marca inregistrata pentru tehnicianul ex-Milan si are darul de a ne evidentia calitatea sa umana si motvatia pentru care elevii il indragesc. Fara a incuraja superficialitatea, Max nu uita ca autoironia poate avea efecte benefice deseori. Nu doar incrancenarea predecesorului castiga campionate!
2. 28.10.2015 , Sassuolo – Juventus 1-0
Juventus capoteaza din nou dupa Napoli si Sansone semneaza sentinta. In vestiar are loc revolutia in stil bianconero. Fara acuze, fara certuri, fara reprosuri. Buffon si Evra, alaturi de ceilalti vechi combatanti, traseaza limita. In acest mod nu se mai poate merge inainte! Capitanul Gigi e mai transant decat oricand: „…la varsta mea nu mai pot accepta esecuri de genul asta”. Jucatorii s-au privit barbateste in ochi, au inteles situatia creata, au negociat momentul cu profesionalism si simt autocritic. La Juventus joci pentru trofee, nu poti falsifica numele de pe tricou! E necesara o alta atitudine si o implicare din partea tuturor , inclusiv a celor tineri. In circumstante de gen alte echipe ar fi incercat o abordare mai facila, renuntand la ideea aparent iluzorie a victoriei finale pentru o clasare onorabila. Juventus nu face asta, nu poate face asta! Intr-o noua incredibila mostra de cinism calculat, Allegri si capitanul Buffon vorbesc despre „cota Scudetto” si necesitatea de a inregistra in continuare peste 20 de victorii in vederea forcingului final. Cine si-ar fi imaginat atunci ca acel nebunesc calcul logic avea sa fie dublat de un scenariu exploziv? Actorii au fost aceeasi, dar automotivarea si constientizarea responsabilitatii a renascut in ei gustul triumfului si capacitatea de concentrare.
3. 01.11.2015 , Juventus – AC Torino 2-1
Inca un meci cenusiu in „Derby della Mole” si panta descendenta a echipei parea sa isi urmeze cursul. O executie superba a lui Pogba asigura un iluzoriu avantaj, dar reluarea violenta a lui Bovo dupa lovitura libera respinsa de zid readuce meciul in paritate. Buffon scoate la iveala arsenalul de interventii uluitoare si pareaza incredibil o lovitura de cap a lui Glik din marginea careului mic. Putea fi „lovitura decisiva granata”, echipa aflandu-se atunci peste Juventus in clasament. SuperGigi se opune insa si da astfel coechipierilor ocazia unui nou final efervescent. Minge recuperata in preajma careului granata, pasa la nou intratul Alex Sandro, assist perfect pentru Juan Cuadrado scapat din marcaj si…istoria se repeta. Gol la ultima faza a meciului, Juventus Stadium in delir. Importanta acestui gol al columbianului este imensa! Pana la acest moment echipa este perpetuu lovita de nesansa si in numai putin de 7 randuri in debutul Serie A, adversarii marcheaza la primul sut pe poarta. Golul se transmite ca o raza de speranta si aduce zambetul pe chipul tuturor. In sfarsit Fortuna ne imbratisa din nou. Primul gol al lui Cuadrado in bianconero. SI CE GOL! Savurat intens si la New York, nu-i asa, Andrea?
4. 20.12.2015 , Carpi – Juventus 2-3
Atmosfera in vestiarul lui Juventus este complet diferita acum. Victoria clara de pe teren propriu in compania Fiorentinei, echipa aflata inca in mare forma, solidifica acea convingere a unui nomentum de exceptie (6 victorii consecutive). Pe terenul nou-promovatei, Juventus intoarce din nou un 0-1 marcand de nu mai putin de 3 ori (deja vu Paulo Sousa) si victoria logica prindea tot mai mult contur. O perioada de relaxare prematura aduce insa autogolul lui Bonucci iar finalul putea fi unul horror. La ultima incursiune a gazdelor in banda dreapta este servit ideal in centrul careului, Lorenzo Lollo. Fundasii piemontezi sunt visatori si Lollo poate relua nestingherit dintr-o pozitie ideala. Din fericire acesta greseste o executie relativ simpla si trimite balonul usor in bratele lui Buffon, salvand astfel 2 puncte mari pentru Juventus. E momentul „antrenorul anului in Italia”. Max Allegri face o criza de nervi pe marginea terenului si isi proiecteaza paltonul pe gazon. „Mai bine arunc paltonul pe gazon decat 3 puncte pe fereastra”, avea sa spuna cu umor Allegri. Furia nestavilita a toscanului este mai mult decat un semnal de alarma pentru torinezi. Multi ar vrea sa stie ce cuvinte s-au rostit in vestiar ulterior, dar un lucru este cert. Mesajul antrenorului a fost unul singur: „NU NE PUTEM PERMITE ASEMENEA CADERI ALE NIVELULUI CONCENTRARII”! Momentul a servit drept borna esentiala in cronologia succesului. Pana la confirmarea unui nou Scudetto, juventinii vor trata fiecare meci ca pe o veritabila finala. Allegri este un tip mucalit, volubil si deschis, dar in momentele cheie poate deveni sergentul de fier regretat de unii. A ales momentul cel mai oportun! Dupa deplasarea la Carpi toate sedintele de pregatire tactica incepeau de fiecare data cu imaginea ratarii lui Lollo. O lectie dura pentru a intampina alte situatii cand ar putea interveni relxarea si autosuficienta. „Baietii au riscat sa imi ofere un Craciun…”
5. 24.01.2016 , Juventus – Roma 1-0
Seria incredibila de victorii consecutive ajunsese deja la 10. Dar in aceasta etapa bianconerii infrunta o contracandidata la titlu si Champions League. Returul cu AS Roma vine intr-un moment dificil pentru capitolini, cu antrenorul Garcia demis pentru rezultatele slabe si inlocuit de vulpoiul Spalletti. Schimbarea nu putea fi de bun augur pentru piemontezi, mai ales prin prisma faptului ca Spalletti a adus deseori o organizare tactica ireprosabila peste tot unde a activat. Antrenorul ex-Zenit nu preluase echipa de mai mult de o saptamana si totusi s-a vazut instantaneu schimbarea. Partitura surprinzatoare cu 2 trequartista falsi, spatii reduse la minim, marcaje exacte si atitudine diversa fata de partidele anterioare. Juventus a intampinat o rezistenta darza si a fost prinsa intr-un joc de uzura ce indrepta meciul catre o remiza logica. Insa in momente de gen ies la rampa fotbalistii de geniu. Contra rapida Juventus, pasa filtranta taioasa a lui Pogba, sut viclean plasat la coltul lung al lui Dybala si…1-0. Superba actiune si 3 puncte de aur obtinute in lupta pentru Scudetto. De aceea Pogba si Dybala poarta denumirea de „top-playeri”. Se evidentiaza atunci cand este necesar. Si cand mai necesar decat in minutul 77 al unei partide anoste pana atunci?
6. 13.02.2016 , Juventus – Napoli 1-0
Echipa campioana a continuat marsul triumfal in Serie A si a reusit sa se distanteze decisiv fata de inter sau Roma. Locul de Champions League era asigurat, dar Juventus se apropiase la 2 puncte si de campioana de iarna si liderul in acel moment, Napoli. Partida de la Torino devenea una pe viata si pe moarte, decisiva pentru Scudetto, chiar daca vorbim de un meci din etapa a 25-a. Ambele echipe prezentau o continuitate de invidiat si numai meciul decisiv putea face diferenta in vederea sprintului final. Daca juventinii doreau un nou trofeu ACEASTA ERA OPORTUNITATEA CEA MAI BUNA! Intentiile agresive ale partenopeilor au fost confirmate rapid la o faza fulgeratoare desfasurata in flancul drept pe o contra. Callejon progreseaza catre poarta lui Buffon si ii trimite o centrare perfecta unui Higuain aflat intre fundasii Batranei Doamne. Mingea avea traiectoria ideala si putea deveni o simpla formalitate pentru varful argentinian, numai ca impecabilul Leonardo Bonucci a avut o interventie limita cat un Scudetto, indepartand balonul in corner dupa o deviere acrobatica cu piciorul. Frustrarea lui „Gonzalo-Pipita” este pe masura executiei sublime a fundasului juventin. O deviere inteligenta care poate a schimbat soarta unui trofeu. Momentele de magie nu se opresc insa aici! Pe un final deloc incandescent in care suporterii se resemnasera cu un egal iese la rampa celalalt „nebun superb” din lotul bianconero. Atunci cand nu mai lovesc titularii, la o echipa mare o fac rezervele de clasa. Exact in aceasta categorie intra exuberantul Simone Zaza, varful exploziv din Policoro. In minutul ’88 Juventus desavarseste opera aparent imposibila dupa infrangerea de la Sassuolo. Zaza preia elegant o minge pe langa un Koulibaly lejer in marcaj, o potriveste pe stangul si fara a ezita o clipa da drumul LOVITURII DE TUN CE PUNE CAPAT RAZBOIULUI. Sutul sau magnific de la 25 de metri este deviat usor si Reina nu poate impiedica inevitabilul. Tocmai asistasem la GOLUL SEZONULUI! Juventus din nou lider in Serie A, pozitie pentru care s-a nascut inca din 1897. Privit prin prisma celor 9 puncte avantaj de la final, acest gol poate ca nu mai pare atat de decisiv, dar contextul si lovitura psihologica primita de o echipa si asa labila prin definitie a insemnat EPILOGUL! Grande BONUCCI! Grande ZAZA!
7. 03.04.2016, Udinese – Napoli 3-1
Etapa a 31-a din Serie A a fost una a confirmarii celor mai sumbre temeri partenopee. Dupa ce egalul de la Firenze coroborat cu victoria clara a lui Juve impotriva „prescrisilor” a dus Napoli la un nedorit -3 (etapa 27), deplasarea pe Stadio Friuli este ultima piesa din puzzleul disperarii. Udinese lupta pentru a-si asigura permanenta in prima divizie si nu avea nicio intentie sa ofere cadouri nimanui. „Ceilalti bianconeri” si-au respectat blazonul de echipa mica dar redutabila si au oferit o prestatie de gala. Ajutata si de erorile in lant ale unui Napoli descumpanit, squdra friulana a evoluat cu o ardoare si o implicare exemplara. Rareori a intalnit Napoli o asemenea replica si rezultatele s-au vazut pe tabela. O victorie clara a lui Udinese, eliminare justa a unui Higuain turbat de neputinta si frustrare, un +6 triumfator al lui Juventus. Din acel moment nimeni nu s-a mai indoit de numele castigatoarei finale. Aceeasi pe care o stia toata lumea de 4 ani, Juventus FC. Deplasarile la Milano sau Firenze pareau amenintari reale pentru bianconeri, dar evolutiile supraomenesti ale idolului Gianluigi Buffon au asigurat inca 2 victorii de prestigiu si confirmarea ca LIDER ABSOLUT. Trecand peste episodul Verona, Juventus a incheiat competitia in stil de mare campioana, realizand scorul campionatului pentru ea, un 5-0 neverosimil in compania Sampdoriei. Campioni la nastere, campioni in prezent, campioni in viitor, destinul unei echipe de legenda ce spulbera record dupa record.
A fost sezonul celor 19 goluri ale lui Dybala, a fost sezonul celor 13 assisturi si 8 goluri ale lui Paul Pogba, a fost sezonul celor 973 de minute de imbatibilitate ale lui Buffon (987 pe teren propriu), a fost sezonul celor 3323 de minute jucate de Bonucci fara oprire, a fost sezonul celor 25 de victorii din 26 de meciuri, sezonul returului fara gol primit, dar mai presus de orice A FOST SEZONUL LUI MAX ALLEGRI! „Antrenorul cel mai bun e cel care greseste cel mai putin” sustine de fiecare data simpaticul toscan. Acelasi care isi asuma eroarea pregatirii din vara si lipsa de coeziune a lotului la debut. Asta in pofida faptului ca nu el a solicitat 4 jucatori adusi in ultima saptamana de mercato (Alex Sandro, Hernanes, Lemina, Cuadrado). Allegri nu reprezinta tipologia scortoasa a egocentristului arogant, el poseda acea aliura fireasca a normalitatii. Nu se forteaza in postura de guru pretios al profesiei, nu are excesele violente de omnipotenta ale unor colegi. Intelege fotbalul in felul sau si doreste o colaborare sincera atat cu staff-ul cat si cu jucatorii sau conducerea. Ascultati-l macar 5 minute pe Allegri vorbind despre jucatorii sai! Veti observa atat tonul sau protector cat si justetea analizei raportului calitati/defecte. Ii cunoaste pe fiecare in parte si intelege momentul optim pentru introducerea lor.
Pentru Max nu exista „primul 11 obligatoriu” sau „jucatorul intangibil prin definitie”. Exista doar momente de joc si strategia pentru a le interpreta corespunzator cu oamenii potriviti. Adaptabilitatea e cuvantul de ordine la Allegri, iar elita Champions League a trait direct aceasta experienta in confruntarile cu tehnicianul livornez. Calcului sau este uneori atipic de simplu intr-un fotbal schematizat intens. Pentru el libertatea fotbalistului nu trebuie ingradita, iar sistemul de joc este doar o unealta pentru a defini tendinta fundamentala. Esentiala este miscarea in teren si interpretarea inteligenta a fiecarei faze, nicidecum un concept rigid ce epuizeaza inutil energii mentale si fizice. Allegri profeseaza fluiditatea fotbalului direct si lasa loc individualitatii sa influenteze deznodamantul partidei. Uneori va da gres si atunci vor iesi din nou in fata detractorii sai credinciosi. Cei ce acuza in necunostinta de cauza „jocul lipsit de farmec si imaginatie”, cei ce transforma critica unui concept strain, neinteles, intr-o filozofie de viata. Sunt aceeasi „cunoscatori” ce nu inteleg necesitatea unei perioade de adaptare a tinerilor la realitatea performantei obligatorii, sunt aceeasi care il considera pe Pogba fortat trequartista (fara a intelege ca Juventus nu a avut play-maker acest sezon) si nu inteleg cum un joc se poate castiga fara posesie zdrobitoare sau numere extravagante de virtuozitate. Lor Max Allegri le rezerva rezultatele. Rezultate care ii reduc la tacere in asteptarea unui nou moment propice pentru fabulatii si lamentari. Poate sezonul urmator, poate niciodata! Presiunea primelor zece etape Allegri a resimtit-o cu lejeritatea omului constient de potentialul avut. Nu a raspuns agresiv si nici nu a cautat scuze. Seninatatea si principiile boeme ale toscanului il impiedica pe acesta sa se piarda intr-o incrancenare neproductiva impotriva „gurilor rele”. El e doar un antrenor si un om matur ce nu si-a pierdut inca acel aer strengar al tineretii. E imposibil sa placi tuturor si niciodata nu si-a propus asta. Si-a propus insa obiective importante si le-a indeplinit pe marea majoritate. Mai ramane doar unul, nu-i asa, Max? Mai inchide-le gura o data, Europa ne asteapta!
Acest sezon este inainte de toate SEZONUL LUI MAX ALLEGRI! Fara „umbra lui Conte„, „grupul vechi ce a castigat singur”, „tineri care nu sunt promovati” sau „norocul proverbial”. Si daca un domn arbitru ar fi respectat blazonul unei echipe legendare a Europei ar fi putut fi sezonul sau pana la capat. Nu a fost sa fie insa, ne-am obisnuit. Allegri NU! El nu se plange si mai ales NU DISCUTA NICIODATA DESPRE ARBITRII. Grazie, Max! Grazie ancora!
FORZA JUVENTUS!
P.S. A mai ramas un record pentru istorie. Niciun antrenor italian nu a reusit vreodata dubla cupa-campionat in 2 ani consecutiv! Poate Sambata mai scriem o pagina, de ce nu am face-o? NOI SCRIEM ISTORIA, NOI SUNTEM ISTORIA!
