„Pune doua fenomene in acelasi meci si spectacolul este garantat”, spunea un ziarist, referitor la seara de 26 iunie 1963. Atunci, 50 000 de spectatori au asistat la un regal fotbalistic: Juventus vs Santos, de fapt Sivori (“El Cabezon”, 28 de ani) vs Pele (“O Rey”, 23 de ani). Castig de cauza a avut Sivori, care a marcat 3 goluri, fata de unul al lui Pele, iar Juventus castiga cu 5-3. A fost o seara magica…
Presa si specialistii acelor ani si nu numai, au sustinut ca Sivori nu era cu nimic mai prejos decat Pele ca talent, stil de joc, eficacitate; notorietatea brazilianului s-a datorat mai bogatei expuneri internationale si, evident, mediatizarii acesteia.
Enrique Omar Sivori s-a nascut la 2 octombrie 1935 in localitatea San Nicolas de los Arroyos, Argentina. A debutat in atacul lui River Plate, celebra „Maquina”, cum mai era cunoscuta, alaturi de nu mai putin celebrii Angel Labruna si Loustau Felix, cu care a facut prapad prin apararile adverse. In trei ani, a castigat campionatul Argentinei (1955, 1956, 1957), medalia de bronz la Copa America Paraguay 1956 si medalia de aur la aceeasi competitie, Peru 1957. In „aventura” sa sudamericana, a disputat 63 de partide si a inscris 29 de goluri pentru River Plate, iar pentru nationala Argentinei a strans 19 selectii, reusind sa „bage mingea in ate” de 9 ori, fapt ce a atras atentia marilor cluburi europene.
In 1957, Renato Cesarini, un alt argentinian, jucator al lui Juventus prin anii “30, l-a adus la formatia bianconero. Torinezii au platit atunci o suma record la nivel mondial: 91 000 lire sterline. Dupa plecarea lui Sivori, River Plate a intrat intr-un con de umbra timp de 18 ani, dar cu banii obtinuti a reusit sa finalizeze lucrarile la stadionul El Monumental, inaugurat cu 19 ani in urma. In scurt timp, Sivori a inceput sa fie temut de catre adversari, printre acestia numarandu-se conationali de-ai lui, Angelillo (Inter) si Maschio (Bologna). Cei doi, alaturi de Sivoiri, au fost cunoscuti si sub numele de “Ingerii cu fete murdare”, datorita cinismului cu care isi ridiculizau adversarii. Porecla le-a venit din din filmul omonim, turnat in 1938.
La Juventus, Sivori a format impreuna cu Boniperti si Charles celebrul “Trio Magic” care timp de cativa ani a „naucit” apararile adverse. Rezultatele nu au intarziat sa apara; a castigati campionatul Italiei in 1958, 1960 si 1961, cupa interna in 1959, 1960 si 1965, Fotbalistul European al Anului in 1961. A inscris golul victoriei cu 1-0, pe Santiago Bernabeu (1962), Juve fiind prima echipa italiana care invingea pe celebrul stadion.
Dupa 215 meciuri in care a punctat de 134 de ori pentru formatia bianconero – intre timp a evoluat si in nationala Italiei de 9 ori cu 8 reusite – in 1965 a plecat la Napoli pentru doua sezoane (63 partide, 12 goluri), apoi s-a intors in Argentina. Acolo, s-a dedicat antrenoratului pana in 1979, la Rosario Central, Estudiantes, nationala Argentinei si Racing Club de Avellaneda, ca apoi sa-si incheie activitatea ca scoutter al lui Juve pentru America de Sud.
In 2004, Sivori a fost inclus de catre Pele printre marii jucatori ai lumii, in acea lista atat de cunoscuta, numita FIFA 100. Printre altele, Sivori a jucat si in doua filme: Idoli controluce (1965) si Presidente del Borgorosso Fotball Club (1970).
A murit pe 17 februarie 2005, la 69 de ani in localitatea natala, dupa o lunga suferinta, cauzata de un cancer la pancreas. Marcello Lippi spunea despre el ca atunci „cand vorbeste despre Juventus, i se lumineaza fata”si chiar daca acum nu mai poate vorbi despre echipa lui multa iubita, fata lui va fi vesnic luminata de o stea…
[youtube id=”k_ebMwZcmq4″ width=”620″ height=”360″]
