Cum poate pleca gratis un jucator aflat sub contract cu un club profesionist inca doi ani? Personajul din imagine va poate da toate detaliile necesare. INCOMPETENTA CENUSIE a lui Juventus a dat o noua lovitura pe piata de transferuri. A reusit sa-l piarda gratuit pe Fernando Llorente in favoarea Sevilliei! GRATUIT! Stirea face inconjurul internetului iar suporterii Batranei Doamne nu pot decat constientiza situatia ireala, jenanta in care clubul se afla. Pirlo plecat gratis cu inca un an de contract, Tevez aproape gratis la schimb cu palide optiuni de cumparare pentru juniori argentinieni incerti (inca un an de contract), Vidal vandut la pret de dumping in raport cu valoarea sa unuia dintre cele mai bogate cluburi din lume. Practic nucleul victoriilor alb-negre din anii trecuti este spulberat instantaneu… in aceeasi sesiune de mercato! Si acum Llorente se transfera gratuit inapoi in Primera Division in pofida a inca 2 ani de contract ce il legau de bianconeri. Un lucru e clar, Juventus a devenit un El Dorado al pietei de transferuri. Ii vinzi jucatori aflati in ultimul an de contract cu 26 – 32 milioane de Euro si achizitionezi gratis fotbalisti la alegere. Varsta inaintata, dorul de casa, rolul de rezerva, un incident auto, orice motiv poate fi invocat pentru a beneficia de stupida clementa pasnica a celeilalte parti. Atata vreme cat negociatorul este Beppe Marotta… SKY IS THE LIMIT!
Un contract semnat cu Marotta inseamna un singur lucru! Jucatorul este perfect acoperit si asigurat, clubul are doar indatoriri si incertitudini. La Juventus stai atat cat iti prieste si pleci conform vointei proprii fara a intampina rezistenta. Evident ca aproape orice imprumut al lui Juventus este urmat de o obligativitate de cumparare (ex:Marco Motta), pe cand reciproca nu functioneaza aproape niciodata. Cazurile Melo sau Isla stau marturie. Galatasaray a adoptat o tactica de intimidare de fiecare data, a refuzat plata sumei prestabilite pentru achizitionarea definitiva si a beneficiat an de an de brazilianul lui Juventus pentru sume modice. Imprumuturile s-au repetat obsesiv pana cand Felipe Melo a devenit liber de contract si turcii l-au achizitionat gratuit. Clubul din Istanbul s-a ales cu un jucator util pentru pretentiile lor iar Juventus cu paguba de rigoare. Se va spune ca Melo, Amauri, Grosso sau Iaquinta nu sunt jucatori adusi de Marotta si prin urmare nu i se poate imputa lui minusvalenta generata de acestia si salariile platite unor sportivi aflati in afara lotului. Cu siguranta insa un bun negociator si un director sportiv de inalt nivel putea gasi o solutie mutual avantajoasa. Dar cand discutam despre vanzari Marotta este departe de profesionistul care se impune! Orice dificultate echivaleaza cu un esec de proportii.
Ok, Amauri si Iaquinta nu era „ai sai”. Dar Martinez, Krasic, Elia, Rinaudo, Traore, Giovinco, Peluso, Isla etc ? Fiecare dintre ei reprezinta o minusvalenta consistenta fie din punct de vedere financiar, fie din punct de vedere fotbalistic. Krasic este achizitionat pentru 15 milioane de Euro si paraseste echipa pentru numai 7. Martinez achizitionat pentru 12-13 milioane este imprumutat la diverse echipe de nivel secund pana i se pierde urma. Ce nu se pierde insa este minusul in bugetul clubului. Elia adus pentru 9 milioane pleaca dupa un an pentru 7! Si asta fara a juca mai mult de 2-3 meciuri. Daca nu era pe placul antrenorului cine l-a adus fortat? De ce Peluso pentru 5 milioane cand exista Ziegler gratis, ambii jucatori de nivel apropiat? De ce un Director Sportiv nu se intelege cu propriul antrenor? De ce Giovinco achizitionat pe 12 milioane 50% de la Parma e lasat sa plece gratuit? Amortizarea financiara prin simpla apartenenta la lot in unele cazuri nu explica nimic , este doar o justificare puerila a unei tranzactii nule care gestionata inteligent putea genera profit. Orice rezerva a lui Juventus devine brusc un jucator devalorizat, subevaluat si tranzactionat in consecinta. Fabio Quagliarella , golgeter al echipei in Champions League, este oferit cadou concitadinilor de la AC Torino pentru 3 milioane de Euro. Atacantul napoletan este si astazi starul compartimentului ofensiv al echipei granata. 3 milioane de EURO! Scuza o cunoastem, era in ultimul an de contract! Manolo Gabbiadini este un alt caz aparte al administratiei Marotta. Achizitionat de la Atalanta pentru aproximativ 5 milioane de Euro cu titulatura de tanar promitator, este detinut in coproprietate pe rand cu echipa bergamasca, Bologna sau Sampdoria. Atacantul din Calcinate confirma cresterea pozitiva si la jumatatea sezonului trecut este ofertat de Napoli. Da, Napoli, acea echipa care l-a vandut pe Quagliarella din postura de rezerva neutilizata lui Juventus. Pentru ce suma? Aproximativ 15 milioane a costat Fabio. Cat i-a oferit Napoli lui Juventus pentru jumatatea detinuta din Gabbiadini? 6 milioane Euro, nimic mai mult! Iar asta e o tranzactie reusita pentru ca aduce clubului un lejer profit. Practic singura reusita a acestui aiuritor sistem de coproprietati a reprezentat vanzarea lui Immobile la Dortmund pentru aproximativ 10 milioane de Euro, cealalta jumatate apartinand de Torino. Acestea au fost reusitele de mercato ale lui Marotta alaturi de o plusvalenta insignifianta la cedarea lui Giaccherini in Premier League. In rest asistam la un festival grotesc de refuzuri, imprumuturi, amanari si nereusite. Iar daca vanzarea starului Arturo Vidal pentru 37 milioane la Bayern e considerata un succes…vom aminti cateva sume tranzactionate in aceasta vara pentru fotbalisti de nivel net inferior: 40 milioane Kovacic pe ruta Inter – Real Madrid sau 45 milioane Nicolas Otamendi , noul fundas al lui Manchester City. In aceste conditii cele 37 de milioane obtinute pe Vidal (cam singurul transfer pe bani realizat de Juventus vara aceasta alaturi de Ogbonna) sunt o palida consolare si o evidenta eroare de proportii. Oare cat ar fi cerut Pinto da Costa pentru un Arturo Vidal la 28 de ani dupa o finala de Champions League si un titlu castigat ca protagonist? Aveti curajul sa preconizati o cifra? EU UNUL NU!
Pentru cei care au ridicat iluzorii statui lui Beppe in contul transferurilor gratuite amintim ca acesta aducea jucatori aflati in momente grele ale carierei la JUVENTUS! La Juventus, nu la provinciala Sampdoria unde si-a facut „junioratul”! Simbolul atrage iar Marotta a jucat cartea renumelui. Si a platit salarii foarte mari, motiv pentru care ulterior a fost greu sa plaseze jucatorul in alta parte, cazul Llorente. Apreciem orientarea catre Barzagli sau Pirlo, dar este cunoscuta implicarea exclusiva a lui Fabio Paratic in ceea ce priveste selectarea fotbalistilor. Responsabilitatea lui Beppe o reprezinta negocierea, exact domeniul in care Juventus a dat gres in repetate randuri.
Acel ultim an de contract pare a fi un impediment in dezvoltarea unor sume mari doar atunci cand Marotta vinde, nicidecum la achizitionare. Dybala a insemnat un efort de nici mai mult nici mai putin decat 32 milioane Euro. Asta fara a calcula cele 8 milioane de bonusuri pe care Zamparini le poate incasa in urma evolutiilor satisfacatoare ale argentinianului. Si vorbim de un fotbalist care a avut un singur sezon reusit in Serie A la Palermo in care a totalizat numai 13 goluri! Micutul argentinian poate fi un star al viitorului, dar in momentul de fata suma e colosala pentru nivelul sau. Brazilianul Alex Sandro a sosit tot in aceasta vara pentru 26 milioane de Euro. Da, domnilor, Pinto da Costa poate! Si era IN ULTIMUL AN DE CONTRACT! Sandro nu face presiuni pentru a pleca liber, nu prezinta probleme si nu „se amortizeaza”. Pentru ca UNII STIU SA NEGOCIEZE! Cum si-au consolidat Da Costa si Zamparini aceasta imagine de negociatori de succes? Simplu, au refuzat in repetate randuri propuneri neavantajoase, nu s-au lasat santajati de cluburi si impresari, au adoptat permanent o pozitie de forta si au castigat. Pentru ca de fiecare data cand negociezi cu ei stii ca oferta trebuie sa fie corecta sau raspunsul va fi unul ferm si negativ. Cel care cedeaza o data va ceda de fiecare data iar in „dinamica de mercato” (expresia favorita a lui Beppe) aceste detalii devin esentiale. Pirlo, Tevez si Llorente, vedete incontestabile acum 2 ani, cedati pe gratis! Acesta este rezultatul unei atitudini conciliante si unei strategii haotice.
Pentru a studia miscarile geniale ale unui adevarat Director Sportiv va trebui sa ne intoarcem in timp pana la inegalabilul Luciano Moggi si sa urmarim intamplarile din vara agitata a lui 2001. Cunoscand dorinta lui Florentino Perez de a-l cumpara pe Zidane dupa o campanie electorala bazata pe numele sau, vulpoiul toscan negociaza rapid cu Lazio pentru cedarea lui Nedved. Ce realizeaza Moggi procedand astfel in secret ? Isi asigura mai intai inlocuitorul vedetei franceze pentru o suma convenabila si atinge acest obiectiv fara a divulga plecarea iminenta a lui Zidane. Astfel Real Madrid nu poate oferi mai putin pe Zidane stiind ca Juventus a cumparat deja inlocuitor si nu ii poate tine pe mandoi in lot, iar Lazio nu poate cere o suma exorbitanta pe neobositul ceh constienta fiind ca Juventus are resursele necesare dupa vanzarea francezului si este in mare nevoie de mijlocasi. Genial, chapeau sau cum vreti sa spuneti!
Cum procedeaza Marotta? In primul rand ii cunoaste toata presa tintele de mercato si boom-ul tehnologic din ultimii ani nu poate fi considerat singurul motiv pentru neplacuta situatie. Apoi merge la Madrid si fara o negociere prealabila arunca aprox. 20 de milioane Euro pe Mario Mandzukic, atacant similar cu Llorente si care ocupa acelasi post. Urmarea a fost pozitia sfidatoare a Sevillei la tratative. Clubul spaniol a inteles ca Juventus doreste sa scape de puternicul varf basc si oferta „de nerefuzat” a venit in consecinta, ea lipsind cu desavarsire. Llorente nu dorea sa plece la alte echipe in afara Spaniei? Atunci se impunea o discutie preliminara cu acesta pentru a stabili o strategie. Fernando Llorente trebuia valorificat clar inaintea demararii „negocierilor” cu Atletico Madrid. De asemenea cesiunile lui Tevez, Pirlo sau Vidal, elemente de baza, trebuiau permise doar in conditiile venirii unor inlocuitori de nivel apropiat. Vesnic accidentatul Khedira (venit gratis si cu salariu mare evident) nu intra in aceasta categorie. Rezultatul este un mercato haotic, o echipa incompleta la inceputul Serie A si un antrenor complet derutat. Atunci cand Allegri cere de peste un an un trequartista nativ si nu il primeste inseamna ca UNDEVA ESTE O PROBLEMA! Cu siguranta nu la Allegri!
Concluziile sunt ca doar in cazul lui Llorente varsta de 30 de ani si pozitia de rezerva afecteaza potentialul de mercato. Nu si in cazul lui Mandzukic (29 de ani), cotat lejer la 20 de milioane de Atletico. Valoarea comparativa a celor doi este discutabila, insa amintim ca Fernando Llorente are 18 goluri marcate pentru Juventus acum 2 sezoane si 10 in sezonul trecut din postura de rezerva. Amintim ca a evoluat in doua finale de Cupe Europene, este campion Mondial si European cu Spania, dublu campion al Italiei si castigator de cupe si supercupe in peninsula. Acesta este CV-ul unui fotbalist pe care INCOMPETENTA CENUSIE nu il poate vinde NICIUNUI CLUB DIN EUROPA! Daca Llorente era jucatorul lui Stoke City si era dorit de Newcastle nu pleca niciodata pe mai putin de 12 milioane pounds GARANTAT! De la Juventus insa pleaca cu titlu gratuit. Chapeau, Beppe, chapeau! S-a mai dus o plusvalenta la fel cum s-a dus si mijlocul nostru!
Daca la toate aceste detalii mai adaugam si povestea cu Paul Pogba ne edificam instantaneu cu ce tip de conducator avem de-a face. Venit gratuit de la Manchester United, actualul talent cotat la 80-100 milioane de Euro a fost la un pas de a fi oferit in coproprietate Atalantei lui Pierpaolo Marino. Tranzactia „stralucitoare” a lui Beppe a cazut in ultimul moment doar datorita opozitiei ferme a lui Raiola, agentul jucatorului. Pogba dorea sa isi incerce sansele la Juventus, nu la un club de provincie. O data ce Pogba exploda la Atalanta in primul campionat la 19 ani…va imaginati cat insemna acel 50% in milioane de Euro?
Giovinco (12 milioane) plecat gratis s-a amortizat, Vucinic luat pe 15 si vandut pe 6 s-a amortizat, Martinez s-a amortizat, Elia s-a amortizat, Quagliarella s-a amortizat etc. Am auzit acest termen de atatea ori incat a devenit derizoriu. DAR PROFIT? Profitul cand vine, „maestre Beppe”? Care a fost profitul din ilusta vanzare a ilustrului Ogbonna? Cum este posibil sa vinzi atatia titulari indiscutabili fara inlocuitor si sa incasezi doar 37 de milioane pe unul singur? De ce capotam la prima dificultate si ne ascundem dupa amortizari si dorintele jucatorilor? Iar cea mai crunta intrebare: DE CE I SE PRELUNGESTE CONTRACTUL UNUI DIRECTOR SPORTIV CARE NU STIE SA VANDA? Profitul unui club de fotbal provine si din vanzarea inspirata de jucatori. Cu atat mai mult cu cat vorbim de unul cotat la bursa! In timp ce „sustinatorii magului din Varese” cauta justificari ridicole, Sabatini valorifica pe zeci de miliaone de Euro jucatori ca Lamela, Osvaldo, Marquinhos sau Bertolacci. Sabatini vinde la preturi fantastice fotbalisti medii cu un palmares neglijabil si nu poseda macar jumatate din fascinatia unui club de nivelul lui Juventus. De ce altii pot si noi nu? De ce, Beppe? Am castigat cu tine in functie 4 campionate? Am castigat si cu De Ceglie titular, Boriello, Anelka sau Bendtner, ultimii trei reprezentand lovituri demne de tine. A participa la un triumf nu e echivalent cu a fi protagonist, domnule Marotta! Nu poate exista orator care sa nu posede darul vorbirii cursive, medic care sa nu poata opera si director sportiv care sa nu isi poata valorifica jucatorii!
As putea continua cu exemple interminabile de tranzactii duse „la bun sfarsit” de catre Beppe Marotta, dar tabloul descris consider ca este suficient de graitor si expresiv. Tonul exclusiv critic poate parea exacerbat, insa bugetul lui Juventus este un subiect care intereseaza orice suporter impatimit care intelege fenomenul. De buget sunt legate trofeele, numele mari care sosesc la echipa noastra de suflet si la fel identitatea sa. Marotta poate avea si merite, E IMPOSIBIL SA NU AIBA, dar problemele vizibile in tot ce inseamna achizitionarea si vanzarea de jucatori (punct vital al activitatii sale) afecteaza grav exprimarea lui Juventus in plan european si in curand si intern. Pentru ca Juventus a castigat in Italia si datorita unor alegeri inspirate, dar si datorita nivelului mult slabit al competitiei. Europa inca ne asteapta, dragi juventini, iar cu acest tip de gafe de mercato nu vom ajunge sa ridicam inca o data ACEL BLESTEMAT TROFEU CARE NE OBSEDEAZA DE ANI! Vom reusi cautand solutii, NU SCUZE! Vom reusi cand jucatorii nu vor mai pleca liberi si vor fi valorificati financiar corespunzator, vom reusi cand ceilalti vor inceta sa ne ia peste picior cu oferte hilare. Bugetul unui club inseamna si vanzare de jucatori, domnule Marotta, iar la acest capitol suntem mult prea deficitari! Llorente gratis? NICIODATA!
SOMEBODY STOP HIM!
