Aşadar, mai de voie mai de nevoie, milanistii intrară ȋn Postul Paştelui, convinşi cu greu de torinezi. Mai ȋntâi, Pirlo, care le cunoştea bine tabieturile, le-a facut schema nutriţională, lăsându-i vreo 40 de minute să zburde ȋn voie, pentru deschiderea apetitului, apoi Nando le servi scurt un “cartof” pe burta goala, ceea ce le-a picat cam greu la stomac. A urmat o nouă repriză de hârjoneală, timp in care gazdele au devenit chiar obraznice, aşa ȋncât Martin s-a hotărât să le serveasca felul doi, ouă fierte, invăţându-l pe Poli cum sa le ciocneasca, dar neavând oua au folosit “meclele din dotare”, a torineului având “coaja” mai tare. Dupa coliziune, uruguayanul remarca: “Hristos a ȋnviat, ăsta ȋncă nu”… Şi pentru că le cam scazuse glicemia, Carlito le-a servit milaniştilor şi desertul, un “tort” sub forma de torpilă, care i-a băgat direct ȋn diabet. Sfârşitul a fost apoteotic, “micul” francez trimiţând şi el o ghiulea ȋn stâlpul “casei” şi dărâmându-le ălora definitiv şandramaua… Aşa că, terminându-şi treaba, torinezii ȋşi strânseră bagajul, lăsându-le milaniştilor, aşa cum le promiseseră, “tratamentul” de refacere: urzici la greu şi cărbune contra flatulenţei…
Autor – Bebe Nicolaescu – Nicolleo
