“Ou sont les neiges d’antan?”, se ȋntreba Conte cu voce gravă, uitându-se spre cer, uşor ȋnfiorat, ȋnconjurat de jucatorii săi, ȋmprăştiaţi pe jos, rupti de oboseală. “Băi copii, cine a zis chestia asta, ştie cineva?”. Linişte totală… Ȋntr-un târziu, un glas cu un uşor accent muntenegrean, spuse uşor plictisit: “François Villon, mister, da’ s-a” fumat” ca a venit primăvara la turci”. “Aşa mă gândeam şi eu”, zise Conte, “dar nu strică să fim prevăzători, aşa că o să luăm noi şi schiuri dacă ninge şi patine daca ingheaţă terenul si colaci de salvare dacă plouă torenţial. Deci până joi, să puneţi mâna să ȋnvăţaţi să schiaţi, să patinaţi şi să ȋnotaţi ca draci mâncaţi”…Ȋn vremea asta, nepotu’ Trabzon ȋşi tot bătea capul, cum să-i “:faulteze” pe “micuţi”. Văzându-l aşa agitat, Coana Galata ȋi zise: “Bă nărodule, nu mai plânge ca prostu’, dă dracului o fugă până la Soci, vezi că le-a mai rămas ălora ceva zăpadă de la Olimpiadă, adu şi tu vreo 200 de TIR-uri şi descaecă-le pe teren. Şi vezi s-o iei la juma’ de preţ, că e zăpadă “second hand”… Ȋntre timp, ai lui Conte ȋnvăţaseră deja slalomul…
Autor – Bebe Nicolaescu – Nicolleo
