Conu’ Allegri fata cu realitatea

Dupa exodul din vara in care cele trei piese grele au parasit echipa se anunta un sezon dificil pentru Batrana Doamna, insa indraznesc sa cred ca nici cei mai pesimisti dintre fanii bianconeri nu anticipau dezastrul din situatia de fata din campionat. Ne asteptam ca dupa 4 ani in care am cucerit minim un trofeu in fiecare sezon si dupa ultimul an in care am fost la o palma de a realiza Tripla sa urmeze un recul, dar nu credeam ca vom resimti socul din plin. Si inca nu am ajuns nici macar la jumatatea sezonului!

Ca sa incercam sa intelegem peisajul in intreg ansamblul sau se impune o analiza riguroasa ce are ca punct de plecare vara trecuta.

Putem compara o echipa de fotbal cu organismul uman. Acesta nu poate functiona deloc atunci cand coloana vertebrala este afectata sau lipsa. De asemenea o echipa de fotbal nu poate da randamentul asteptat atunci cand coloana sa vertebrala lipseste, adica mijlocul. Aceasta a fost marea problema a lui Juve in acest inceput de campionat: lipsa mijlocului. Era perfect normal sa se resimta plecarea lui Arturo Vidal din vara (cel mai bun mijlocas box-to-box din lume la acel moment), iar ca si consecinta logica se impunea inlocuirea acestuia cu un alt jucator de valoare si dispus la un mare travaliu. Era momentul ideal pentru a-l ceda pe chilianul proaspat campion al Americii, dar suma “infima” de 40 de milioane obtinuta in schimbul acestuia a nemultumit intreaga suflare bianconera (spunem acest lucru deoarece alte echipe arunca 80 de milioane pentru alti jucatori care nu au demonstrat inca nimic). Ajuns la 28 de ani si deja de 4 ani in tricoul nostru, Vidal probabil avea nevoie de alta motivatie si de aceea consider ca momentul sa-l vindem a fost prielnic, insa nu am stiut sa il valorificam la adevaratul potential.

Allegri nu a dispus in acelasi timp de la inceputul sezonului de cei mai buni oameni de la mijlocul terenului: Pogba, Khedira si Marchisio. Accidentarile s-au resimtit mai ales in cazul ultimilor doi, iar revenirea celor doi in echipa a coincis cu legarea catorva rezultate bune.

De asemenea plecare lui Andreea Pirlo a “intunecat” viziunea la mijlocul terenului. Practic, in acest moment, dispunem la mijloc doar de: Marchisio (recuperator), Khedira (recuperator), tanarul Sturaro (recuperator), Cuadrado (singurul om care poate scoate prin dribling adversar din joc, insa care trebuie sa se disciplineze din punct de vedere tactic) si Pogba, marea dezamagire a acestui inceput de sezon. Concret, nu dispunem de acel om care sa faca legatura intre mijloc si atac, care printr-o pasa sa sectioneze defensiva adversa. Am asteptat acest lucru de la Pogba, dar … . Al doilea mare gol lasat de plecarea lui Pirlo il reprezinta lipsa omului responsabil cu fazele fixe. Ca si calitati, cel mai indicat pare a fi tanarul Dybala, marea speranta adus de la Palermo ca un veritabil star in perioada de mercato, dar care inca nu a explodat si nu se exprima la potentialul maxim. Insa pana la a fi “stapan” pe executia fazelor fixe, acesta trebuie intai sa “stapaneasca” un loc de titular meci de meci.

O alta problema a lui Massimiliano Allegri este ineficienta atacantilor. Le-a acordat sanselor celor patru atacanti din lot, dar rand pe rand acestia nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor. Daca “repatrierea” lui Simone Zaza era iminenta, iar aducerea unui atacant cu cifre se impunea dupa plecarea lui Tevez, a surprins transferul lui Mario Mandzukic. Croatul, un atacant de mare valoare de altfel, a inscris de la inceputul sezonului, insa ne da impresia ca seamana ca si trasaturi si implicare in joc cu Fernando Llorente. Asa ca tot mai mult voci s-au intrebat de ce a fost lasat bascul sa plece (liber de contract!) pentru a aduce un atacant cu acelasi profil. Daca tot s-a decis ca este momentul sa schimbam ceva, trebuia sa se opteze pentru un atacant de viteza, nu unul care sa impresioneze prin trasaturile fizice. La mijloc resimtim din plin lipsa lui Pirlo si Vidal, iar in atac ne lipsesc reusitele lui Carlos Tevez, o alta greseala a perioadei de mercato, faptul ca am lasat sa plece liber de contract unul dintre golgheterii sezonului trecut din Serie A in conditiile in care mai avea un an de contract.

Daca pana in acest punct ne-am orientat catre actorii din teren si conducere, acum este momentul sa ne indreptam privirea catre banca tehnica. Dinspre Torino se aud tot mai multe voci care  cer tot mai insistent demisia lui Massimiliano Allegri, sustinand ca victoria din Derby de la Mole este imperativa pentru tehnicianul livornez. Trecand prin probleme de lot cu care s-a confruntat in acest sezon si cu lipsa unor jucatori de valoare care sa ii poata inlocui pe cei plecati, lui Allegri i se reproseaza lipsa de reactie in fata acestor rezultate proaste. Suntem in etapa a 10-a, iar noi inca nu am reusit sa creionam un prim 11 de 8-9 jucatori. La momentul de fata Allegri pare depasit si nu gaseste nici o solutie pentru a infrana aceasta avalansa de rezultate proaste. Dar victoriile aduc victorii, iar cateva rezultate bune ne-ar putea readuce pe fagasul normal, pe acel drum pe care campioana ultimelor 4 sezoane trebuie sa il urmeze.

P.S: Despre Scudetto nu cred ca mai poate fi vorba, dar este foarte important ca la sfarsitul sezonului sa ne clasam pe unul dintre locurile de Champions League deoarece acest aspect va conta si pe plan financiar vara urmatoare. Iar daca dupa ce am disputat finala Champions League si am facut dubla pe plan intern am avut parte de o astfel de campanie de mercato, personal ma gandesc cu pesimism ce transferuri se vor face in urma unei clasari pe locurile 6-7-8.

Pana atunci, FINO ALLA FINE!