Ce seară… Abia se terminase meciul şi deja la intrarea stadionului Santiago Bernabeu, o rabă descărca 3 tone de cenuşă, suficiente pentru fiecare cap de madrilean, care au ȋnceput să presteze fără prea mare tragere de inimă. Exact ȋn acelaşi moment, dar la 1500 km depărtare, la intrarea stadionului din Torino, tot o rabă, dar ceva mai mare, descărca 3 tone de granit, comandat de fanii juventini pentru statuia lui Max… Pentru că o merită din plin. Făcu el ce făcu, ȋi aranjă el cum ȋi aranjă pe băieţi, le spuse ce le spuse şi când totul părea pierdut, scoase discret norocul din traistă şi ȋl “lipi” de gheata lui Alvaro şi de poarta lui Gigi şi uite aşa se trezi ȋn Marea Finală, spre disperarea publicului madrilean care ȋşi smulgea părul din cap de necaz… Se vede treaba că vroiau şi ei cenuşă. Asta e, ȋncă o dată s-a dovedit că “banii n-aduc fericirea” şi că ȋn disputa dintre “spirito money” şi “spirito Juve”, a căştigat ultimul, e drept, cu ajutorul unui tânăr madrilean: Alvaro Moratta… Aşa se face că, târziu ȋn noapte când stadionul era pustiu deja şi luminile stinse, un bătrân suporter al Realului, căruia nu-i venea să creadă ce s-a ȋntâmplat, stătea cu capul ȋn mâini, fluiera a pagubă şi murmura: “Doamne, unde a ajuns omenirea,auzi, copilul să-şi bată părinţii”…
[youtube_sc url=”https://www.youtube.com/watch?v=sCu2MRa2GVQ”]
Autor – Bebe Nicolaescu – Nicolleo
