Juventus isi adjudeca o calificare in Finala Cupei Italiei si este profund nemultumita, inter este eliminata din competitie si sarbatoreste “o victorie morala”. ASTA ESTE DIFERENTA DINTRE NOI SI EI! A asocia inter cu moralitatea este echivalent cu un premiu Nobel pentru pace primit de Hitler post-mortem. Exagerare? Cu siguranta nu juventinii se fac vinovati de exacerbarile cele mai precare ale unor elucubratii demne de cel mai fantezist SF. Nu suntem noi cei care reinviem “personaje zombie“ de tipul Gigi Simoni inaintea oricarei confruntari directe. Nu noi apelam la comisii, “moviole” trucate sau vraci din munti (Shaqiri docet). Noi recunoastem o evolutie slaba, invatam din infrangeri si planificam meticulos viitoarele succese raportandu-ne doar la noi. Ceea ce urmeaza sunt diferentele dintre NOI si ei.
1. Imediat dupa partida retur din cupa, Leonardo Bonucci (sau Leandro pentru necunoscatori) a subliniat evolutia slaba a echipei noastre, meritul adversarului pentru ceea ce a reprezentat probabil cea mai buna evolutie a lor sezonul acesta si realitatea unei calificari lipsite de glorie. Asta in timp ce interistii, dupa infrangerea cu 2-0 din weekend, discutau despre „penalty gratuit la Morata”, „Bonucci care trebuia suspendat dupa meciul de la Bologna”, „Juventus permanent ajutata de arbitrii” si „eroarea lui D’Ambrosio care nu e de inter”. D’Ambrosio este la inter si ESTE inter! La fel si conducatorii care l-au adus. Cu siguranta prestatia catastrofala a lui Gervasoni va scapa neobservata, la fel ca si primul gol al lui Brozovic rezultat in urma unui fault grosolan in atac la Hernanes. Juventus nu se leaga de aceste episoade insa, Juventus merge inainte catre finala. De ce? Pentru ca noi evoluam, pentru noi chiar exista INAINTE!
2. Toate trofeele castigate de Juventus sunt un verdict dat de terenul de joc si reprezinta confirmarea meritelor sportive ale unei societati integre, unicat inca de la inceputul existentei sale. Asta in timp ce Ambrosiana, sau Unione Sportiva Milanese, sau inter, prezinta cu mandrie un Scudetto castigat la masa verde de pe locul 3 (cunoastem circumstantele), obtine in 1971 anularea unei infrangeri cu 7-1 contra Borussiei Monchengladbach din cauza unei cutii de Coca-Cola ce lovise un jucator al sau (partida se rejoaca si inter merge mai departe in Cupa Campionilor), se salveaza in 1922 de la retrogradare castigand din nou la masa verde barajul cu Alta Italia (echipa trecuta in faliment si miraculos trasa la sorti contra lui inter), foloseste „cafeaua minune” a lui Herrera dar ii acuza pe altii de dopaj si in 1964 falsifica probele de urina ale jucatorilor Bolognei in incercarea de a le fura un Scudetto meritat (examenul este repetat si jucatorii ies toti negativ ), falsifica pasapoartele jucatorilor (cazul Recoba) samd. Echipa corecta a Italiei? Am putea continua.
3. Trecutul pentru noi reprezinta un palmares glorios, dar ecourile sale razbat doar atata timp cat victoriile continua sa soseasca. Patru campionate castigate consecutiv? E istorie, il dorim si pe al cincilea. Interistii? Ei discuta si acum de „penaltyul lui Ronaldo la Iuliano„, omitand evident „penaltyul lui Inzaghi la Taribo West” din acelasi sezon ’97-’98. Retraiesc perpetuu „tripla istorica” a anului 2010, omitand golul din offside al lui Milito si hentul inexistent la golul catalanilor din retur, gol ce ar fi eliminat echipa lombarda din competitie.
4. Juventus a selectat intotdeauna proiectele castigatoare si conducatorii care au asigurat cicluri incununate cu trofee. Indelung calomniatii Moggi sau Giraudo fac parte din aceasta categorie. Ce face inter? In 1998 ii propune lui Moggi un contract prin intermediul presedintelui Moratti, incercand sa i-l fure pe „Lucianone” marii rivale. Vazandu-se refuzati inventeaza „procesul farsa” si in 2006 il acuza pe Moggi de „asociere pentru a corupe”. Imaginati-va doar, „echipa onesta a Italiei” incercand sa angajeze in urma cu 8 ani un director sportiv pe care ulterior il acuza de comploturi mafiote. „Onestii” oferind contract unui „mafiot”! Bizarul e vopsit in albastru si negru.
5. Juventus a reprezentat intotdeauna „coloana vertebrala” a Squadrei Azzura, reprezentand si echipa cu cei mai multi campioni mondiali din istorie. La polul opus Ambrosiana – inter a aliniat deseori (dupa legea Bosman) un prim unsprezece in care cele mai italiene nume erau Zanetti sau Sforza. Intelegem faptul ca avem de-a face cu o echipa „internationala”, dar atat Juventus cat si Milan au avut intotdeauna o „coloana vertebrala italiana” a marilor succese, beneficiind astfel de o identitate si ajutand in acelasi timp si echipa nationala a Italiei. Probabil de aceea serpii au coloana vertebrala foarte flexibila.
6. Batrana Doamna din Piemont reprezinta un brand incontestabil si o societate respectata si admirata in Europa. In aceeasi masura este un club care s-a autofinantat intotdeauna prin mijloace proprii si reprezinta un model de gestiune si transparenta in business. A doua echipa a orasului Milano a depins permanent de investitiile masive ale patronului sau, a raportat permanent pierderi anuale de sute de milioane de Euro si se afla in momentul de fata in pragul falimentului. UEFA a trecut „cenusareasa lombarda” pe lista neagra a „fair playului financiar” si pare putin probabila gasirea unei solutii salvatoare de catre conducatorii ale caror competente au adus-o in aceasta situatie. Dar o alta fuziune (similara trecutului) ar putea salva situatia. De ce nu ar exista din nou in Italia o echipa InterNapoli? Recomandam insa o noua sigla! Cea originala de mai jos contine un element deranjant.
7. Juventus a facut din tacticile de mercato un punct de forta al activitatii sale si a generat si profituri deosebite in acelasi timp. Lovituri in genul lui Zidane, Vieri, Ravanelli, Cannavaro (viitor Balon de Aur transferat tocmai de la inter la paritate cu portarul de rezerva Carini), Vidal sau Pogba mai recent demonstreaza acest aspect. Echipa lui Moratti raspunde in stil de mare campioana cu Vampeta, Farinos, Gresko, Kily Gonzales, Kallon, sau Ricky Alvarez si Kondogbia mai recent. Lista poate continua, dar sumele pentru care acestia au fost achizitionati raportate la performantele lor ulterioare vorbesc de la sine. Vina ii apartine evident lui Moggi.
8. Vestiarul lui Juventus a reprezentat intotdeauna un mediu propice dezvoltarii fotbalistice si relatiilor interumane. Acel concept de „familie bianconera” nu este o utopie idilica, ci o realitate expusa in repetate randuri de fosti campioni gen Montero, Trezeguet, Platini sau Del Piero. Juventus a constituit de asemenea si un punct de relansare a carierelor unor jucatori intrati intr-un con de umbra, Pirlo sau Tevez fiind cele mai recente dovezi in acest sens. Sentimentul de apartenenta la un simbol mai mare decat tine, profesionalismul si pregatirea exemplara a staffului desavarsesc un echilibru perfect. La Juventus derapajele nu sunt tolerate si conduita individuala joaca un rol esential. Nu intamplator actuali antrenori cunoscuti (Sousa, Conte, Deschamps,Pioli) au trecut pe aici. In comparatie cu Juventus vestiarul lui inter a semanat intotdeauna cu un razboi civil, unde taberele braziliana si argentiniana isi disputau intaietatea. Mediul propice pentru personaje tip Adriano, Cassano, Balotelli sau West. Mediu in care nici Marcello Lippi nu a putut aduce performanta. Iar pentru asta nici chiar Moggi nu mai poate fi vinovat!
9. Juventus a pastrat intotdeauna o relatie corecta cu fotbalistii sai si rareori am asistat la un raport in care sa nu castige ambele parti. De partea cealalta aflam de la Christian Vieri cum fotbalistii erau santajati (30% din salariu platit prin TIM), ascultati telefonic si obligati sa adopte o atitudine fortat ostila vis-a-vis de Batrana Doamna. Declaratiile lui Vieri nu lasa niciun dubiu cu privire la adevar: „inter m-a tratat ca pe un mafiot…Juventus era pur si simplu mai puternica”! Da, stim, Vieri a ramas juventin toata viata, dar ati auzit vreodata o astfel de declaratie din partea unui fost jucator bianconero?
10. Juventus are palmaresul, inter are „campionate de carton”, Juventus are campioni mondiali si in Serie B, inter a falsificat istoria pentru a nu ajunge in Serie B pe criterii sportive, Juventus reprezinta artistocratia piemonteza eleganta de tip Agnelli, inter reprezinta ambitiile marunte si masinatiunile absconse ale unui industrias macinat de invidie. Rezultatele nu puteau fi decat acestea iar la final IN SPORT TRIUMFA CEL MAI MERITORIU. Sau uneori amatorii de „cafele tari”. Cafele pe care nici Agricola nu le-ar fi folosit vreodata.
Prin urmare inter poate sarbatori linistita „victoria morala” de aseara, noi nu avem nimic impotriva. Noi ne continuam drumul. Catre finala , catre titlu, catre Munchen si cine stie? Poate chiar catre Milano! Iar daca Bayern va fi mai buna nu vom invoca nesansa, arbitrii sau dopajul. Vom recunoaste valoarea adversarului, vom imbunatati proiectul, vom incerca sa ii invingem pe cei mai buni. Pentru ca noi nu ne prabusim adversarii pentru a-i aduce la un nivel accesibil noua, noi tintim succesul lor, performanta, superlativul. Si cum anul trecut am fost doar la un pas…nu suntem deloc departe, nu? Pentru ca noi avem un viitor, pentru ca NOI SUNTEM JUVENTUS! Juventinii exulta la succesele propriei echipe, ceilalti la insuccesele rare ale „dusmanului”. Iar cand dusmanul tau e nobil realizezi instantaneu si sursa dusmaniei.
FORZA JUVENTUS!
P.S. ASEARA ARBITRUL A ACORDAT 5 PENALTYURI INVENTATE PENTRU JUVENTUS! Asta daca mai era nevoie de o dovada cu privire la relatia noastra cu arbitrii. RIP inter!
