„Aventura a inceput destul de anevoios, dupa un drum cu avionul pana la Bergamo, urmat de autocar pana in Milano si de tren pana la Torino, ploaia a inceput sa cada exact in momentul cand am pasit in afara garii din Torino. Dar ce avea sa inceapa mai urat avea sa se incheie extraordinar. Duminica am facut o vizita la J Museum, pe care desi l-am vazut in urma cu 6 luni nu ai cum sa nu vrei mergi sa il vezi din nou, nu ai cum sa te saturi din a-l admira daca esti suporterul acestei minunate echipe. Am continuat cu un stadio tour, cand am patruns putin in vestiare, insa acestea fiind goale. Am mai patruns putin pana la marginea terenului si prin sala de interviuri.
A urmat apoi marea zi de luni, 5 mai. La ora 18:15 era programat sa inceapa walk about-ul nostru. A iesit o domnita cu un catalog in mana pe care l-a strigat. Am intrat intr-un sir de cate 2 ca la gradinita in interiorul stadionului. Am facut o poza de grup si ni s-a prezentat un regulament al turului. Au urmat vestiarele unde erau asezate frumos echipamentele de joc ale idolilor nostri. Le-am admirat si le-am atins pe fiecare dintre ele ca pe ceva sfant. A urmat iesirea pe gazon si deplasarea tot cate doi pana la poarta de la curva nord unde a urmat o noua sesiune de fotografii. Apoi am pasit si luat loc pe banca de rezerve a favoritilor pentru o noua sedinta foto. Intorsi inapoi pe tunelul ce duce spre stadion am asteptat cu sufletul la gura cele doua echipe. Mai intai si-au facut aparitia oaspetii pe care i-am intampinat cu o liniste de mormant. La cateva minute dupa ei si-a facut aparitia autocarul nostru. A treia persoana care a coborat a fost chiar mister Antonio Conte, la vederea caruia toti cei 50 de membri am izbcnit in urale si aplauze. Insa ne-am oprit repede din aplauze si am ramas doar cu uralele si incurajarile pentru ca trebuia sa salutam cu ei. Mister s-a oprit la doar cativa metri si a dat un autograf unuia dintre cei prezenti. Ceilalti jucatori ne-au raspuns la salut insa s-au intreptat spre vestiare destul de repede pentru ca aveau un meci de castigat. Singurii care s-au mai oprit pentru cate un autograf au fost Fabio si Carlitos. Din pacate nu ne-am numarat printre cei norocosi la autografe. Se citea bucuria cuceririi titlului pe fiecare dintre ei. Il capitano Gigi a deschis drumul campionilor, Giovinco era cu gura pana la urechi, Polpo la fel de nebun pe cum il stim, Carlitos foarte apropiat de suporteri, si pana si maestrul Pirlo despre care auzisem ca este foarte concentrat inaintea unui meci si nu prea are timp de astfel de momente a intrat in hora, iar Bonnie a inceput si el sa cante alaturi de noi. Totul s-a petrecut atat de repede, insa trairile pe care le-am avut au fost unele de nedescris in cuvinte. Am fost furat de frumusetea acestui moment si nimic din jur parca nu conta. A fost o “once in a lifetime experience “ pe care am trait-o la maxim.
A urmat apoi meciul propriu-zis. Am vazut o echipa de start cu multe rezerve, insa si cu ajutorul fanilor care au fost inca o data al 12 jucator s-a obtinut victoria mult dorita. La finalul partidei s-au facut nenumarate apeluri din partea crainicului sa nu intram in teren la fluierul de final, si desi s-au adunat foarte multi suporteri la gardul ce desparte tribuna de gazon gata gata sa tasneasca la ultimul fluier, nu a mai avut loc marea “invazie”, putand astfel sa ne bucuram de turul invingatorilor facut de campioni. Singurul regret pe care il am e ca nu am reusit sa fotografiez tabela de marcaj in momentul cand pe ea a aparut mesajul “Grazie Juventus Club DOC Gemina”.”
Autorii si in acelasi timp eroii frumoasei povesti sunt Marius Casvean si Alex Kerestely. Ei au reusit participe la bucuria castigarii unui titlu frumos, presarat cu recorduri. Ii felicitam si le multumim pentru ca au reusit sa duca inca o data steagul Juventus Club DOC Gemina pe Juventus Stadium si sa ne faca pe toti sa ne simtim mandri. O mica parte din fiecare membru DOC a fost acolo, la Torino. Bravo, baieti!
Non c’e 2
Senza 3 !!!