Când întrebi majoritatea fanilor sportului rege care e cel mai bun lucru pe care l-a dat vreodată Uruguay-ul, o să auzi un cocktail de impresii: Suarez, Forlán, Cavani și alți jucători deosebiți care au impresionat cu mingea sau, după caz, cu dinții. Jucători care au dat coșmaruri portarilor din lumea întreagă sau vise frumoase puștilor care le-au atârnat posterul pe perete.
Când îi pui unui juventin aceeași întrebare, vei auzi doar Paolo Montero. Deseori, multă lume pare să uite despre gladiatorul cu șosete înalte și părul în vânt – nimeni altul decât Martin Cáceres.
Vă scriu despre Martin pentru a celebra nu doar meciurile recente (exceptând, tragic, chiar meciul de azi împotriva lui Milan, unde o ușoară accidentare l-a scos din acțiune relativ devreme într-o partidă în care îi cauza numai probleme lui El Shaarawy) – în care l-a înlocuit cu succes pe mult mai decisivul Andrea Barzagli și a dovedit că poate fi un jucător-soluție oricând – ci mai ales o extensie de contract care e, mai mult sau mai puțin, după colț. Gianluca Di Marzio scria acum 3 zile (17.09):
„Martin Cáceres și Juventus vor să-și continue drumul împreună. Fundașul uruguayan e foarte aproape de o extensie cu clubul torinez, agentul său Daniel Fonseca având o întâlnire cu Juventus acum câteva zile. Întâlnirea a fost pozitivă, discuțiile continuă și noul contract așteaptă să fie aprobat în următoarele zile. Cáceres și Juventus sunt foarte aproape de extensie.”
Eu, unul, n-aș putea să fiu mai bucuros. Nu numai că Martin a arătat ce poate din poziția de titular, a făcut ceva cu mult mai valoros: și-a dat toată inima Bătrânei Doamne, iar noi toți îl iubim pentru asta. Puțini fotbaliști au fost mai fericiți în 2012 decât Cáceres, care purta din nou tricoul bianconero. Cu capul spart sau fără, de la începutul meciului sau în ultimele 10 minute, uruguayanul a jucat cu o viteză deasupra tuturor: conștient și el că nu poate prezenta mereu calitate, oferă în schimb o etică a muncii și o iubire de echipă greu de egalat.
Când a revenit la Torino (după ce sclipirile trecute fuseseră eclipsate de accidentări), Martin a ales să poarte numărul 4, făcut celebru de ilustrul spărgător de tibii Paolo Montero. A declarat, apoi, la prima conferință de presă, două lucruri simple care au rezonat cu dorințele noastre mai mereu – vroia să câștige campionatul, apoi să lupte pentru glorie europeană. Deși nu a reușit să-l surclaseze pe experimentatul Barzagli, Martin și-a jucat poziția pe latura dreaptă de fiecare dată când a fost chemat, așa cum făcuse cu câțiva ani în urmă pentru Ciro Ferrara, pentru care devenise titular.
Mulțumim, Martin Cáceres! Așteptăm să ducem povestea mai departe, împreună!
Iată câteva lucruri interesante:
- Colegii îl poreclesc „El Pelado” – acesta este un termen de origine mexicană care descrie tipologia boschetarului de oraș, dar trimite și la un obicei al închisorilor de a tăia părul celor încarcerați.
- A „debutat” de două ori cu gol la Juventus – în primul sezon cu Juventus a deschis partida împotriva lui Lazio din septembrie, iar în 2012 re-debuta cu o dublă împotriva Milanului în Coppa Italia.
- Camoranesi, tu ești? – cu câțiva ani în urmă, Martin era criticat constant pentru o agresivitate adesea nefondată, care i-a adus destule cartonașe ce puteau fi evitate – asemeni unui alt juventin pletos care mânca pământul pe banda dreaptă.
- Gallas out, Cáceres in – în 2010, Wenger și Arsenal puseseră ochii pe tânărul Martin, jucător al Barcelonei împrumutat în Serie A. Jocul său (înainte de accidentarea din ianuarie) de la Juventus aproape că l-a adus la Londra, unde ar fi trebuit să-l înlocuiască pe accidentatul William Gallas.
- Omul recuperărilor miraculoase – nu vorbim de recuperat mingea, deși nu se descurcă rău nici acolo. Martin a suferit două accidentări mai grave (printre altele mai puțin notabile) în cariera sa: una în Cayenne-ul său pe străzile din Torino, care i-a adus o tunsoare nouă, și una în primul său sezon la Sevilla, când rinichiul i-a fost sfâșiat în urma unui fault. Doctorii îl declaraseră 100% out pentru restul sezonului, însă Martin a revenit după câteva luni ca nou, jucând minute grele în ultimele două partide.