Strigatul lui Simone Zaza!

Zaza

             Simone ZAZA este italian. Un italian din sud. Provine din Policoro, mic oras-port din Lucania, asa cum era cunoscuta provincia Basilicata in antichitatea pre-romana. Lucanii erau razboinici (radacini samnite), ii tradeaza si numele. Cuvantul “Lucania” isi avea originea cel mai probabil in grecescul “lykos” (Lykania), care inseamna LUP. Simone s-a nascut deci in “tinutul lupilor”. Cu toate astea prezinta caracteristici  cat se poate de umane specifice zonei “meridionale” asa cum e recunoscuta de toti italienii. Pasional si aprig la manie, excesiv  de teatral si teritorial, foarte increzator in fortele proprii cu tendinte exacerbate de egocentrism. Acesta este portretul meridionalului din Zaza, intiparit usor trivial in mentalitatea colectiva a acelui “nordic cerebral si rece”. Piemontezul a aderat intotdeauna la imaginea stoicului dar in realitate e un epicurian convins. Un epicurian care tinde sa ia in deradere simplitatea cruda a omului din sud.

       Argentina inseamna tango si gauchos, Spania regalitate, corrida, iar Basilicata inseamna “terrone”. De aici si diferenta de tratament la care Dybala, Morata si Zaza au fost supusi. Se spune ca fotbalul distruge barierele si preconceptiile, dar asta numai in cazul superlativelor dovedite. Zaza a demonstrat calitati tipice unui varf autentic atat la Ascoli cat si la Sassuolo. Dar vorbim de doua “provinciale”, nu de Real Madrid! Cele peste 40 de goluri marcate in 3 sezoane de Serie A si Serie B nu spun mare lucru mofturosului juventin amator de “fotbal spectacol” pe coordonate europene. Asadar venirea lui Zaza la Juventus a fost intampinata cu un furtunos val de critici si acuze, cu acea nemultumire vrajmasa a atributului peiorativ.

            Inca de la inceput a reprezentat “al cincilea atacant” (Coman nu please la Bayern), “un pirla”, “un brocco”, o investitie falimentara. Judecat fara a cobori macar un minut in iarba! Judecat defavorabil pentru ca se numeste Zaza si nu Zazinho sau Zazamovic. Si nu va indoiti ca Simone nu este un amator de retele sociale si nu a citit toate acele apostrofari adresate facil si prematur. A citit, a inteles ca nu e dorit, a ferecat dezamagirea in interior, a strans din dinti si a metamorfozat totul in furie fotbalistica. Furie, grinta si daruire. Nu, nu e tehnic, nu are tehnica lui Dybala, dar e mai atacant decat multi! Printre victimele lui din perioada petrecuta in Emilia Romagna amintim Napoli, Roma, Milan, Inter si…Juventus. Chiar de 2 ori impotriva lui Juventus! Ne amintim cu totii actiunea in care l-a ridiculizat pe Ogbonna si a marcat la coltul scurt al lui Buffon. Pentru Zaza nu conteaza numele adversarului, blazonul sau, conteaza sa joace fotbal, sa marcheze, si daca e posibil sa o faca si spectaculos. Sunt cele trei coordonate ale jocului sau. Daca adaugam aici forta si pressingul executat agresiv obtinem descrierea unui tip de varf de atac familiar bianconerilor. Pentru ca ce reprezinta calitatile lui Zaza daca nu o renastere a “spiritului Ravanelli”? Da, Ravanelli cu stangul sau letal si precis! Nu gasiti asemanarea? Si poate si un pic de Di Vaio.

Zaza4

             A avut o sansa doar in urma accidentarilor suferite de coechipieri. Se vehicula ca Allegri nu il place, ca e slab la antrenamente si inutil proiectului demarat. El a vorbit pe teren si a marcat cu Frosinone la primul meci ca titular intr-un murmur ciudat al stadionului. Golul lui Zaza nu era asteptat de nimeni. Era un rol nescris intr-un scenariu rigid. O deviere nepermisa din planul regizoral. Si totusi a marcat! Golul sau ar fi adus toate cele 3 puncte daca apararea nu gafa la ultima faza. Dar a fost numai unul si s-a uitat. Cu Sevilla a intrat cateva minute pe final, a preluat o minge de la Dybala, a taiat intreaga jumatate adversa intr-o cursa nebuna si a trimis balonul in plasa. Treaba de atacant! Nu a exultat la inceput, intrebat de ce a replicat evaziv: “asa sunt eu, uneori tin in mine bucuria”. Nu exulta pentru ca antipatia nu poate fi tratata decat glacial, nedreptatea prin tacere. Si totusi a dat drumul la final unui urlet prelung, urlet de “lycan”, semn de exteriorizare a frustrarii si izbandei personale. Gurile rele au amutit din nou intr-o deplasare la Palermo. Din nou intra pe final intr-un meci deja decis, preia un balon pe langa fundas si inscrie pentru 3-0. Ultima faza, dar destul timp pentru ca Zaza sa marcheze. Eficacitate, nu gluma! Dar cui ii pasa? Era deja 2-0, a fost “o formalitate”. Scorul da, golul nu, inca o lovitura de asasin pur.

           Atunci cand judeci un atacant golul este criteriul de baza. Conteaza mai putin recuperarile in propria jumatate, pressingul agonizant la fundas sau pasele de gol. In meciul cu inter le-am vazut pe toate, dar nu conteaza! Conteaza doar explozia balonului in plasa, acea eruptie violenta in spatele barelor. Asta face diferenta intre victorie si esec, impresia artistica mai putin. Daca reusita e incununata si de o executie de top cu atat mai bune. Dar de doua ori? Si mai bine!

Zaza5

                 Aseara a fost reprezentatia de gala a tanarului lucan. Un tavalug din primul minut si pana in ultimul. O lupta permanenta cu adversarii pentru minge, un pressing la limita ce intimideaza faza de faza, un razboi personal cu statutul sau nedrept. Nici macar un cartonas galben nu ii domoleste furia. Il risca pe al doilea printr-un procedeu din care a marcat deja contra Romei: tackling la portarul advers. Rateaza contactul cu balonul de putin, portarul simuleaza jenant un fault, nu e nimic, mergem mai departe. Pana unde? Pana la procedeul sau favorit. Golul superb din prima cu stangul. Reluarea din centrul careului il lasa spectator pe goalkeeperul lui Torino. 1-0 pentru Juventus si Zaza infige inca o sageata in inima plebei guralive. Si de data asta CONTEAZA! De data asta e derby. E derby della Mole! Conteaza nu doar o data, ci de doua ori. Preia dupa o lovitura libera inca o minge in coltul din dreapta al careului “granata”, fenteaza din preluare fundasul cu acelasi sange rece si reia in plasa dintr-un careu supraaglomerat. 2-0! Parca murmurul tribunei se metamorfozeaza pentru prima data in URALE. Urale pentru “al cincilea atacant” devenit acum “al patrulea”. Sau poate ca nu exista ierarhie? Poate Juventus are patru atacanti de valoare printre care meritoriu se numara si Simone Zaza? Executiile il recomanda de la sine. Dar oare e prima data cand marcheaza asa? Nu, e prima data cand marcheaza pentru Juventus. Si asta CONTEAZA pentru toti!

             Simone Zaza este atacantul de finalizare NATIV. Instinctul de vanator pragmatic il face remarcat si indispensabil intr-o echipa combinativa care intarzie deseori finalizarea. Suteaza fara teama din orice pozitie, uneori chiar si atunci cand nu e cazul. Dar de un lucru poti fi absolut sigur! Cu Zaza in teren nu te poti plange de eficacitate la ocazii clare. Inventeaza constant traiectorii imposibile din pozitii incomode si finalizeaza actiunile cu ferocitatea animalului de prada. Nu exista autosuficienta si autoconservare! Exista doar golul ca scop si modalitatea de a-l realiza ca mijloc. Nu cumva e definitia acelui nebun frumos care este atacantul Italian?

                 Pentru ca nu va indoiti…Simone Zaza este Italian! Un Italian din sud!

Zaza2

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *