O viata in slujba lui Juventus. Asa s-ar putea caracteriza cariera celui mai mare jucator al echipei, pana la aparitia lui Del Piero. Atasamentul lui pentru Batrana Doamna s-a regasit in raspunsul simplu dar ferm, dat lui Feruccio Novo, presedintelele lui Grande Torino, cea mai buna echipa din Italia acelor ani, atunci cand acesta i-a propus sa treaca la echipa sa: “Comandante”, a spus Boniperti, “sunt la JUVENTUS, nu pot.” Acest episod se petrecea atunci cand bianconerii nu treceau prin cele mai bune momente ale existentei lor.
Viitoarea stea a produs primul licar de lumina la Bareilly (Piemont, 4 iulie 1928) si a inceput sa straluceasaca cu putere in 1946, cand, dupa doi ani petrecuti la tineretul lui Juventus, a fost cooptat in lotul echipei mari pe post de atacant. A debutat pe 2 martie 1947, intr-un meci cu AC Milan, si a terminat sezonul 1946-1947 cu 5 goluri in 6 partide jucate. Consacrarea deplina s-a produs in urmatoarea stagiune, cand a devenit golgeterul Seriei A cu 27 de goluri, trecandu-si astfel in cont primul trofeu, la numai 20 de ani. Au urmat 13 sezoane pline de succese, cu Boniperti in prim-plan, care inscria goluri cu o frecventa remarcabila, ajungand ca la numai 24 de ani sa depaseasca pragul de 100 de reusite. Vitrina clubului se imbogatea de la an al an cu noi trofee, era perioada de glorie de la jumatatea secolului trecut: 5 titluri de campioana nationala (in 1950, 1952, 1958, 1960 si 1961) si doua Cupe ale Italiei (in 1959 si 1960). Titlul cucerit de Juventus in 1958, fiind al 10-lea, aducea pe tricourile acesteia prima stea. Din 1957, impreuna cu John Charles si Omar Sivori, au format celebrul “Trio Magic”, facand din Juventus o echipa de temut.
A evoluat si la echipa nationala, intre 1947 si 1960, fiind capitanul acesteia pentru cativa ani, si a sustinut 38 de meciuri, reusind 8 goluri. A participat la doua turnee finale ale Cupei Mondiale (1950 si 1954), insa fara rezultate notabile, deoarece in acea perioada Italia nu era o forta la nivel intercontinental.
La 10 iunie 1961, Boniperti a disputat ultimul meci in tricoul lui Juventus, un meci care a provocat un imens scandal din partea lui Inter. Meciul de la Torino, dintre cele doua formatii, a fost intrerupt de arbitru din cauza unor spectatori, care au asistat la meci de pe marginea terenului, nemaiavand loc in tribune, (miza era imensa, cine castiga, lua titlul), Juventus pierzand initial la masa verde. Comisia a stabilit insa rejucarea meciului, pentru ca spectatorii fusesera foarte civilizati. La rejucare, Inter a trimis in teren in semn de protest echipa de tineret pe care Juventus a invins-o cu 9-1, castigand titlul.
Boniperti s-a retras dupa 444 partide disputate numai in tricoul bianconero, in care a marcat de 178, doua recorduri care au fost doborate mult mai tarziu, de Alex Del Piero. A continuat ca presedinte al clubului pana in 1990, perioada in care Juve a mai castigat 10 titluri si si-a trecut astfel a doua stea pe tricou. La 30 septembrie 1991, a devenit Mare Ofiter al Ordinului de Merit al Republicii Italieme, iar in1994 a intrat in politica si a devenit membru al Parlamentului European, pana in 1998. In 2004, FIFA l-a inclus pe lista celor mai buni 100 de fotbalisti ai lumii.
Si ca o incununare a intregii sale cariere, pe 8 septembrie 2011, la 83 de ani, a devenit el insusi o stea in Constelatia de pe Juventus Stadium, iar nepotul lui, Filippo, continua la Juventus ce a inceput bunicul sau…
[youtube id=”F6Xd5tR3izw” width=”620″ height=”360″]
