Weekendul acesta s-a demonstrat inca o data, daca mai era nevoie, diferenta intre o echipa buna aflata intr-un moment de gratie si un club mare. Echipa buna este Napoli, cu un mijloc creativ si generos in efort, cu un antrenor experimentat si curajos prin abordarea sa ofensiva a partidelor. Clubul mare cu siguranta nu este inter, autoarea unei noi prestatii „de gala” ce „incununeaza” un sezon in care Scudetto era deja castigat dupa 10 etape (doar cu Roma rivalizeaza aici). In calculul final al unei competitii de anduranta cantaresc preponderent cativa parametrii edificatori. Fac aici referire la gestiunea corespunzatoare a resurselor, la elemente profesioniste si experimentate pe banca de rezerve, la un mediu sanatos de performanta, la un antrenor adaptabil si extrem de calculat in abordarea momentelor dificile pe parcursul unei stagiuni. Juventus demonstreaza cum un concept sanatos si un plan bine structurat genereaza rezultatele dorite in cele din urma. Conteaza mai putin o forma exploziva cu partide spectaculoase in debutul campionatului (tip Fiorentina) si conteaza mai mult constanta in evolutii, grija pentru organizare si aspectul defensiv al jocului. Campionatul nu este castigat, asa cum trambiteaza sirenele amagitoare in Peninsula. Pentru Juventus el este castigat doar atunci cand matematica certifica acest lucru. Ceilalti traiesc din sperante, trofee morale, lamentari interminabile, Juventus traieste din certitudini. Iata cele 6 certitudini cat 6 puncte pe care bianconeri le au in plus pentru un potential nou Scudetto:
1 . Victoriile aduc victorii! Seria fantastica a lui Juventus este si rodul increderii in mijloacele sale de exprimare. Atunci cand tactica aleasa da permanent roade si defensiva cedeaza de numai 16 ori in 31 de meciuri, calmul si luciditatea se instaureaza de la sine. Juventus Stadium este o fortareata si in acest campionat, recordul de imbatibilitate al lui Buffon fiind si rezultatul numeroaselor victorii la 0 de pe teren propriu ale Batranei Doamne. Calitatea compartimentului defensiv bianconero este una cunoscuta, acesta reprezentand secretul ascensiunii miraculoase. Trioul Barzagli–Bonucci–Chiellini este unul sudat in confruntari de top, cu o vasta experienta internationala si constituie edificiul fundamental al succesului. Linia noastra mediana nu mai beneficiaza de aportul unui „fantasista” tip Andrea Pirlo si fara travaliul si patrunderile intre linii ale unui Vidal jocul este mult mai previzibil si liniar. Ofensiv am depins mult de inventiile a doi „terzini” foarte tehnici si rapizi precum Sandro si Cuadrado, totul fiind desavarsit de executiile de star ale lui Paulo Dybala. Dar baza a constituit-o linia defensiva si aportul unui esential Marchisio la acoperire. Cealalta arma letala este bineinteles Paul Pogba, omul care poate irosi oportunitati pe parcursul unui meci, dar la final gaseste un assist in genul celui pentru Mandzukic. Prezenta sa atletica si calitatea de a pastra controlul asupra mingii in conditii de pressing avansat a ajutat mult manevra de constructie si a asigurat si o tranzitie rapida. In totalitatea sa insa, mijlocul lui Juventus nu a putut dicta un joc de atac complex, rezumandu-se la o buna acoperire a apararii si initiative individuale ale francezului. Allegri a inteles „deficitul de trequartista sau regista” si a actionat prudent si intelept, lovind deseori pe eroarea adversarului. Totul s-a bazat pe impecabilul compartiment defensiv asigurat si de eroul Gianluigi Buffon. Aici a punctat enorm Juventus si aici Napoli continua sa gafeze impardonabil. Tot aici trebuie cautata si explicatia pentru „echipele mari ce castiga si partidele complicate in care jocul nu functioneaza”.
2. Liderii fac diferenta! Si asta nu numai pe teren. Dupa infrangerea neplacuta in fara lui Sassuolo liderii vestiarului piemontez s-au facut imediat auziti. Buffon, Evra sau Marchisio au tras semnalul de alarma, si-au asumat responsabilizarea noilor veniti si un rol de prima mana in redresarea echipei. Allegri a acceptat cu stoicism criticile gratuite, a promis crestere graduala (mai ales la tineri) si rezultate construite cu migala „un passettino alla volta”. Astfel jucatorii au inteles situatia dificila, dar au avut suportul si calmul necesar pentru a reasambla un mecanism avariat. Restul a constituit doar o confirmare a unei juste analize si unei atitudini profesioniste. In cazul lui Napoli momentul greu la stagiunii vine abia acum dupa debutul ezitant oarecum asteptat alaturi de noul tehnician. Cum se comporta liderii echipei partenopee? Higuain protesteaza vehement la orice decizie a arbitrului impotriva sa, isi pierde cumpatul la vederea unui 1-3 in deplasarea de pe Friuli si primeste cartonasul rosu. Putin lipseste sa nu asistam la un razboi fizic personal cu arbitrul, adversarii, proprii coechipieri sau stafful tehnic. Asta in timp ce Sarri a fost si el eliminat pentru proteste si injurii aduse arbitrului. Acestea sunt roadele unui cult al polemicii excesive imbinat cu o autovictimizare teatrala. Napoli poate beneficia de o echipa buna un sezon sau doua, dar este ani lumina de statutul de CLUB MARE. Si nu ma refer la palmares cand spun asta!
3. Atitudinea in competitiile europene! E adevarat ca mirajul Champions League si castigurile financiare din aceasta competitie sunt mult peste Europa League, dar Napoli nu a aratat niciodata ca o echipa interesata de trofeu exceptand poate sezonul trecut. Permanent a cedat in fata unor adversari inferiori preferand iluzoria lupta pentru Scudetto in Italia. Fara o dimensiune europeana solida nu poti acumula acea tarie de caracter si obisnuinta de a te lupta permanent pentru obiective indraznete. Juventus a fost eliminata din Champions League in urma unor imense erori de arbitraj, altfel continua si acum pe toate cele 3 fronturi. Asta implica o imensa capacitate de automotivare, concentrare permanenta si obisnuinta de a evolua la un nivel inalt in situatii de presiune. Singurul obisnuit cu astfel de confruntari la napoletani este starul Higuain (daca facem abstractie de fundasul Albiol, mai mult rezerva in Spania), la care Madridul a renuntat tocmai pentru randamentul scazut in meciurile decisive. Palmaresul si experienta europeana nu ii permite lui Napoli sa trateze atat de lejer aceasta competitie.
4. Identitatea italiana! Daca privim primul 11 al celor doua combatante observam ca in afara unui Insigne, la Napoli cu greu se remarca vreun peninsular. Sentimentul de rivalitate, responsabilitate si orgoliu cu greu poate fi emulat in cazul unor Ghoulam, Koulibaly sau Callejon. Sunt profesionisti care evolueaza la nivel inalt, dar nu pot trai confruntarea la cotele unui Buffon, Bonucci, Marchisio sau Chiellini. Enzo Maresca isi aminteste si acum cu mare satisfactie de golul marcat in „derby della Mole”, este sarbatorit ca un erou inca de suflarea bianconera. Oare Cuadrado isi va aminti de golul din derby cu aceeasi intensitate? Diferenta este si aici! Juventus este un club mare european, dar inainte de asta este un club mare italian!
5. Lotul largit! In pofida faptului ca a fost victima unui val interminabil de accidentari, Juventus a gasit deseori resursele pentru a inlocui titularul cu un echivalent de nivel apropiat atat fizic cat si tactic. De asemenea s-a produs si acea rotatie care a permis atat odihna unor piese de baza cat si rodarea bancii de rezerve in meciuri de o importanta reala. Nu de putine ori rezervele au decis partida pentru piemontezi, exemplul cel mai sugestiv fiind Zaza in returul fundamental cu Napoli. Partenopeii nu beneficiaza de acest echilibru in lot si lipsa a 2-3 jucatori din primul 11 a generat mai mereu probleme. Practic cu exceptia lui Mertens sunt putini jucatori importanti pe banca de rezerve. Asta poate fi pus pe seama facturatului daca locuiesti sub Vezuviu, insa Allan sau Jorginho nu au costat-o foarte mult pe Napoli, putand fi gasite si alte variante de gen. Adevarul este ca Napoli nu a pregatit o echipa de Scudetto, lupta pentru titlul venind ca o consecinta a rezultatelor bune de pe parcurs, ci a tintit maxim un loc de Champions League cu un antrenor nou fara carte de vizita la nivel inalt. Oboseala se acumuleaza catre final si asta nu poate fi in avantajul napoletanilor. Meciul de la Udine e doar un exemplu, vor mai veni si altele.
6. Mentalitatea! Juventus sarbatoreste Scudetto atunci cand matematica o da drept campioana. Nu se lasa amagita de ecarturi confortabile, nu caleaza motoarele intr-un impuls letal al autosuficientei. Compacti si combativi pana in ultima etapa! Asta spre deosebire de „echipele din Sud” si nu numai, care isi atribuie laurii dupa 10 sau 15 etape disputate. Invariabil titlul de „campioana de iarna” e tratat ca pe un plus in palmaresul clubului si o reusita de anvergura. Daca adaugam la aceasta suita de „trofee” si titulatura fictiva de „campioana morala” obtinem o imagine corecta a panoramei peninsulare. Si a motivului pentru care in Italia exista doar doua cluburi mari: Juventus si Milan.
Asadar campionatul nu este adjudecat dupa infrangerea partenopeilor la Udine, dar cu siguranta echipa aflata sub imensa presiune acum este Napoli. Daca Juventus termina invingatoare si in dificila deplasare la Milano insa, calculele devin mult mai lejere. Avem toata increderea ca Max Allegri va continua pe linia pozitiva si pragmatica de pana acum. La final nu puteam omite o scurta analiza asupra unuia dintre jucatorii cheie din meciul contra „toscanilor buni” din Empoli. Dincolo de golul lui Mandzukic (era momentul), dincolo de cursele frenetice dar ineficiente ale unui Morata permanent in offside, dincolo de assistul lui Pogba, Daniele Rugani este omul momentului. O evolutie aproape impecabila in fata experimentatului Maccarone, atacant foarte periculos in conditii de spatii de finalizare. Peste 90% din pasele tanarului fundas bianconero sunt reusite si ne-am putut bucura si de 2 driblinguri „a la Bonucci” (unul deosebit de estetic si eficient in fata aceluiasi Maccarone). Se impune lejer in duelurile fizice pentru balon totalizand si 2 tacklinguri perfecte. Actioneaza preponderent in partea dreapta a defensivei bianconere in locul lui Barzagli, dar il dubleaza pe acesta si in centru in incercarea de a stopa initiativele lui Saponara. Rugani este un fundas de clasa, fara dubii, asa ca „pazienza” si „un passettino alla volta”.
FORZA JUVENTUS!
