Juventus – Borussia sau triumful razbunarii!

Se spune ca razbunarea este un fel servit cel mai bine rece. Numai ca spiritul profund latin al lui Juventus si puternicele sale “condimente sud-americane” nu puteau fuziona decat sub forma unui amestec vulcanic de grinta si fanatism. Am spulberat scara lui Celsius de la un capat al meciului la celalalt, am dat revansei o dimensiune furtunoasa, am dezlantuit demonii trecutului si dezintegrat cu ferocitate infamia westfaliana. Aroganta lor falsata s-a metamorfozat in disperare si in ultimul ceas au realizat cine sunt cu adevarat. Cine e de fapt Borussia? Nu ar fi reprezentat niciodata nimic daca Fortuna nu ne-ar fi refuzat gratiile intr-o trista seara de Mai 1997. Fortuna si un fluieras injust cu IQ-ul unui cremwurst. In acea seara cei mai buni nu au invins. Dar urmasii lor nu au uitat si nu au iertat!

Am asteptat 18 ani acest moment iar momentul a ridicat razbunarea din Infern si a revarsat-o peste “stadionul westfalienilor”. Numele vulcanului activ din Dortmund? CARLOS TEVEZ! A infruntat adversarul fara menajamente, s-a daruit echipei si spectacolului, a ridiculizat viteza electronului rasucind la final pumnalul in inima muribunda a dusmanului. Am avut senzatia ca asistam la o revansa personala, ca si cum argentinianul ar fi pierdut si el acea finala blestemata. Ei cu acea ridicola coregrafie culeasa  dintr-un cimitir al sportului rege, noi cu fotbalul si reprezentantul sau eroic, Apasul nemilos. O epopee ce astepta sa fie demult imortalizata, dar nu-si gasise totusi condeiul potrivit. O data gasit simbolul insa, saga a prins viata!

Juventus intruchipeaza la baza mai presus de orice concept ideea de “echipa cu sangele clocotind”, de “invincibila armada” si numai efotul titanic colectiv aduce victoria la final. Prin urmare nu doar Tevez a fost muritorul ce a gustat din nectarul zeilor. Echipa a fost fantastica! Compacta, viguroasa, concentrata, inteligenta, teribila, devastatoare pe contre si dominatoare. O asemenea dispozitie de joc in Champions League nu am mai vazut din vremea lui Marcello Lippi. Am visat la  Juventusul unui toscan si am primit replica altuia. O replica ce necesita o recidiva inainte de a deveni o confirmare, dar una ce anunta o escaladare a propriilor limite. Nu am gresit abordarea o secunda! Pregatirea tactica a fost impecabila si nimic nu a parut lasat prada hazardului. Meciul s-a desfasurat asa cum a dorit Juventus pentru ca in fotbal JUVENTUS trebuie sa conduca ostilitatile. Acest concept nu presupune a ataca imprudent in valuri, ci a gestiona viclean meciul si a lovi atunci cand este necesar. Juventus a planat asupra prazii asemeni unui vultur si a lovit in momentul de maxima slabiciune. Pentru ca inteligenta invinge de secole forta bruta.

Pressingul avansat si furibund al nemtilor a fost intampinat cu un calm desavarsit, cu o dispunere pe tot frontul de joc fara a lasa zone libere sau spatii de patrundere pentru vitezistii lui Kloop. Iar Borussia fara spatii este o echipa fizica si atat. Doar Reus nu este de ajuns pentru a face diferenta! Pasele bianconerilor pareau rezultatul unui design perfect, o coregrafie a tranzitiei fluide. S-au vazut orele de antrenament dinaintea acestui meci, truda lui Allegri si siguranta generata de incerederea in sine. Borussia a presat, a avut mult timp posesia, dar a sutat pe poarta prima data in minutul 65! Exact ca intr- o filmare din “anii explozivi” cu Iuliano, Montero, Ferrara sau Toricelli in rolurile principale. Nicio greseala, niciun spatiu, nicio ezitare, NICIO SANSA! Se ataca atunci cand este necesar, iar daca nu se gestioneaza jocul fara scrupule in favoarea rezultatului final. Privind insa Juventusul lui Allegri din acest meci nu te poti declara nemultumit de calitatea fotbalului afisat. Preluari rapide, treceri in viteza, pase fulgeratoare direct pe varf, combinatii de manual, benzi ce depasesc adversarul unul la unu si creeaza superioritate. Evra, Chiellini, Bonucci, Barzagli, Lichtsteiner, Marchisio, Vidal, Pereyra, toti si-au adus raportul impecabil si ne-au aruncat in extaz. Visam la un astfel de meci la fel cum un sculptor viseaza la piatra perfecta, la acel conglomerat din care arta sa poata deslusi forma sublimului. E un meci, DOAR UN MECI, dar ce meci! Continuand pe aceasta linie vom redeveni un nume mare nu doar in Italia, ci si in Europa, acea nimfa iluzorie a fotbalului suprem. Suntem la balul cel mare si trebuie sa uimim asistenta cu cel mai razboinic dans posibil. Eleganta le-o lasam altora. Noi ramanem cinici si fiorosi!

Am repetat pana la obsesie “scopul nostru este Europa”, am obosit frazele cu acele furioase invocari ale atitudinii si mentalitatii, iar la final am primit in sfarsit dovada ca SE POATE! Putem nazui mai sus, putem atinge limita indefinibila. Depinde de noi, depinde de razboinicii nostrii, depinde de fotbal! Iar fotbalul rasplateste in cele din urma implicarea totala si insistent pozitiva. Satisfactia unei executii in stil Italian in fieful dusmanului a fost intrecuta doar de bucuria depasirii unei borne mentale. Pentru ca Juventus a avut si in trecutul post-Farsopoli oportunitati, dar s-a autolimitat nerealizand importanta momentului. Acum avem elan, avem constiinta fortei noastre si mai ales…AVEM NOROC! Fortuna cea capricioasa pare sa ne intinda o nesperata mana. Iar parfumul inaltimilor e ametitor. La tragerea la sorti pentru sferturi am intalnit AS Monaco! Un adversar mai mult decat abordabil intr-un moment de forma ascendenta. Sa profitam de acest moment acum cand totul pare posibil. O semifinala a fost obiectivul cel mai indraznet imaginat si suntem la un pas de ea! Mai mult ca oricand sa strangem randurile si sa pornim la asaltul final. Nimeni nu ne va acorda favoruri, lupta va fi grea, dar Juventus nu a primit niciodata nimic fara lupta, fara inclestarea oarba si epuizanta. Cu monegascii depasiti avem inainte Taramul fagaduintei, Muntele de Aur! Sa capitalizam aceasta nesperata sansa si sa trecem in sfarsit la partea finala a edificiului migalos construit cu 4 ani in urma. Sa readucem dimensiunea europeana numelui de JUVENTUS! Alaturi de cei mai tari devii si tu mai puternic! Avanti Tevez, forza Pogba, maestro Pirlo grande Gigi! De toti avem nevoie, apti sau nu, toti reprezinta familia Juventus! NU cerem castigarea Ligii, dar cerem o semifinala in care adversarul, invingator sau nu, sa priveasca cu admiratie echipa ce aproape i-a zdrobit! Iar daca-i depasim…SA INDRAZNIM INIMAGINABILUL!

                                                 FORZA JUVENTUS! AVANTI COSI!

P.S. Pana la urma fanii Borussiei au reusit o coregrafie impecabila, dar la final. Rareori mai intalnesti atata coordonare fulgeratoare, un miracol real! Stadionul a devenit gol instantaneu! Nici David Blaine n-ar fi incercat un asemenea numar. Fenomenal, cata precizie teutona! Si cand te gandesti ca meciul nici nu se terminase inca! VA DORIM CAT MAI MULTE COREGRAFII REUSITE PE VIITOR!

                                                         (Gündoğan STIE!)