In doar patru zile am vazut doua meciuri identice ale lui Juventus. Acelasi scor NUL generat de adversari hotarati in pressing, solizi fizic si compacti defensiv. Aceeasi lipsa acuta de inspiratie si clarviziune , aceeasi exprimare precara a spiritului de echipa. Acelasi mijloc lent si previzibil in manevra, acelasi atac dominat de tendinta catre finalizare rapida a unor “prima punta” native. Daca in campionat situatia este complexa cu precadere din pricina programului cu 3 deplasari complicate in primele etape, in Champions League echipa este prima in grupa si cu excelente sanse de calificare. Rezultatele primeaza insa consituie o discutie aparte. La fel cum nesansa ne-a refuzat 3 puncte cu Udinese, in acelasi mod victoria cu City poate fi pusa si pe seama norocului. Rezultatul final poate fi influentat de o executie individuala de exceptie sau de o eroare neasteptata de marcaj. Nu vom aborda ultimele rezultatele deci in analiza, cat mai degraba jocul echipei. Dincolo de momente singulare ale meciului, jocul nu minte niciodata. Iata cateva observatii si teme de dezbatere:
- Avem raspunsul la intrebarea acida a criticilor rebeli din sezoanele trecute: “ce mai cauta batranul Pirlo titular la Juventus”? Simplu, sa faca exact ceea ce Khedira, Marchisio, Pogba sau Hernanes nu pot reusi momentan. Sa livreze o pasa finala cu acuratete, sa verticalizeze jocul precis, sa dea ritm si consistenta, sa execute o lovitura libera care sa nu aterizeze fortat in peluza. Sigur ca nu o intoarcere a lui Pirlo ar fi solutia, ci prezenta unui playmaker real care sa revitalizeze actiunea ofensiva. Insa comparatia cu jocul din sezoanele trecute fluidizat de geniul lui Pirlo este foarte la indemana. Mijlocul nostru momentan este format din doua mezzala rigide cu atributii predominant defensive si un box-to-box preocupat de propriile numere ineficiente. Rezultatele se vad prin lipsa lor. Putine mingi utile ce ajung la atacanti, culoare inchise usor de adversari din cauza traselor previzibile si sporadice incursiuni individuale fara sorti de izbanda. Practic fara o eroare a adversarului sutul de la distanta devine singura arma pentru a inscrie, nici aceea calibrata din pacate la momentul actual.
- In conditiile in care toti mijlocasii avuti la dispozitie prezinta carente la constructie, se impune cu prisosinta utilizarea unei seconda punta cu veleitati tehnice. Acel jucator care sa coboare intre linii pentru a lega actiunea, capabil si de finalizari si de pasa filtranta. In lotul lui Juventus nu intalnim decat un singur element inzestrat cu aceste caracteristici, Paulo Dybala. Pastrarea sa pe banca de rezerve ar fi avut utilitate doar in conditiile in care viteza sa de reactie ar fi fost pusa in valoare dupa minutul 65 contra unei defensive germane obosite. A intrat insa tarziu in teren si nu a putut influenta rezultatul. Dybala nu este inca un jucator finit, o valoare ajunsa, dar fiind singurul cu aceste calitati s-ar impune utilizarea lui mai des. Fara om creativ in zona mediana (Pereyra a stat si el pe banca) si cu un Pogba total in afara jocului este greu de crezut ca Juventus va construi ceva periculos contra unor aparari atletice si bine pozitionate in teren.
- Juventus arata mai putin ca oricand a echipa! Pogba actioneaza invidual si suteaza defectuos din toate pozitiile (exceptand lovitura libera si un sut bun scos de Sommer), Cuadrado face din dribbling singura sa arma, Morata exagereaza cu solutiile in viteza (capul in pamant ca de obicei) in lipsa spatiilor si este la fel de neinspirat la finalizare ca si Zaza sau Pogba. Suturi departe de tinta, combinatii esuate, iata un portret realist al jocului ofensiv al lui Juventus. Echipa sta foarte bine in teren defensiv, tactic acopera perfect zonele, dar fara elan ofensiv totul devine anost si neproductiv. Allegri nu are toti fotbalistii pe care si i-a dorit , stim asta, dar adaptabilitatea in functie de conditii si gasirea rapida a solutiei sunt prioritare pentru orice antrenor. Este cunoscut faptul ca Allegri lasa jocul mult mai liber decat alti tehnicieni, incurajeaza personalitatea si inventivitatea, dar aceasta echipa pare a abuza nefericit de aceasta caracteristica a toscanului. Tema de gandire pentru Max!
- Nici Marchisio si nici Khedira nu pot avea sarcina de regista. Nu ii recomanda nici calitatea pasei lungi si nici viziunea de ansamblu a jocului. Pot inchide bine zona si impinge jocul catre careul advers taind contrele din fasa, dar ruperile de ritm nu vor veni de la ei. Ramane de vazut daca nu cumva prezenta ambilor in teren nu este cumva contraproductiva fiind oarecum similari ca rol. Nu asteapta nimeni de la Khedira sa fie Pirlo, evident, DAR AM PUTEA AVEA PRETENTIA SA MARCHEZE DIN 8 METRI CU TOATA POARTA IN FATA! Nu a facut-o cu inter si Juventus a pierdut 2 puncte!
- Orice antrenor l-ar prefera de o mie de ori pe Evra din partida cu inter lui Alex Sandro vazut aseara contra lui Gladbach. Brazilianul apare timid, urca putin si ineficient, centrarile sunt hazardate si inutilizabile. Pasele lente in spate si lipsa progresiei fac parte din arsenalul unui jucator mediocru, nu al unui terzino cotat la 26 de milioane de Euro. Evra are mult mai multa constanta momentan, este mai solid defensiv, apare foarte bine la pasa pe pozitie viitoare in careul advers, impinge jocul mult mai mult si creeaza si superioritate. Momentan banca de rezerve este complet justificata pentru brazilian. Are nevoie de adaptare, asa cum Allegri a precizat in repetate randuri, pentru ca nu ii lipsesc calitatile cu siguranta. Pana la mult asteptata sa explozie mariajul intre Juventus si brazilieni ramane intr-o zodie nefasta.
- Aspecte pozitive? Unul singur: BARZAGLI! Absolut fenomenala abilitatea sa de a intui traiectoria balonului, niciodata in contratimp sau depasit. Se impune fizic fara probleme si e imposibil de trecut individual. Apare permanent la dublaj si e imbatabil si aerian. Urca bine cu mingea incercand sa ajute atacul, este si terzino si fundas central la nevoie. Retragere? NICI VORBA, este ultimul mohican de mare valoare al “vechii garzi italiene”. Doar el mai aduce aminte de Cannavaro, Ferrara, Maldini sau Nesta. Faptul ca Juventus nu a primit niciun gol in aceste 2 dificile intalniri este si meritul eternilor Bonucci si Chiellini, dar Andrea a iesit in evidenta in mod spectaculos. Defensiva e inca la nivelul din sezonul trecut, defensiva lui Allegri, evident!
- Pe langa problemele legate de elaborarea planului ofensiv nu putem trece cu vederea cateva amanunte esentiale. Printre ele amintim cartonasul rosu pe care “bravul Felipao” il merita cu prisosinta la Milano dupa a doua interventie de galben la Khedira si de asemenea clementa stranie a scotianului Thomson dupa faultul in pozitie de ultim aparator a lui Dominguez asupra lui Morata. Adaugam penaltyul refuzat la Mandzukic si rezulta ca Juventus este “ca de obicei favorita arbitrilor”. Celor care vad in continuare lucrurile astfel le recomandam schimbarea dioptriilor.
- Jocul dependent de inventia unui Cuadrado cu un apetit tehnic pe cat de impresionant pe atat de anarhic nu poate da satisfactie fanilor. Allegri trebuie sa gaseasca liantul intre mijlocasi si atacanti (uneori chiar intre mijlocasi si mijlocasi) pentru a nu mai depinde de mingea aruncata in banda la columbian. Aminteste de vechiul Juventus cu Krasic protagonist. Trasele trebuie sa fie scurte si rapide daca evoluam in 4-3-3 cu “inserimento”, verticale si precise daca abordam 3-5-2 cu pivot tip Mandzukic, iar centrarile si fazele fixe imbunatatite in orice sistem. Juventus nu a mai marcat dintr-un corner de prea mult timp! Cu sau fara trequartista, Juventus are potential si el trebuie pus in valoare.
- Vazandu-l pe Jovetic in teren Duminica contra lui Juventus (omul meciului de departe) nu mi-am putut cenzura un gand. Oare in conditiile in care aveam deja Morata si Zaza ca atacanti de careu mai era necesara sacrificarea a 20 milioane Euro pentru Mandzukic? Un atacant similar cu Llorente (care ar fi ramas) si mult mai scump? Nu era oare mai utila aducerea lui Jovetic, o seconda punta cu experienta in Italia care putea alterna in atac alaturi de Dybala? Ba chiar puteau evolua impreuna in conditiile unor aparari supra-aglomerate ale Serie A care necesita atacanti mobili si de executie pentru a fi perforate. Se putea negocia usor cu City si aveam un nou caz Tevez. Puteam avea cei mai buni atacanti la nivel de Serie A si multiple solutii de modul! Croatul Mandzukic nu este un jucator slab, nu asta e idea, are atitudinea si forta unui atacant de careu specific lui Juventus, dar prezenta sa nu era nici obligatorie si nici economic productiva pe termen lung. A te baza exclusiv doar pe explozia lui Dybala (jucator fragil) e FOARTE RISCANT! Iar unul ca Jovetic avea piata si la 29 de ani si putea genera o viitoare plusvalenta atat de draga conducerii.
- Dificultatile de a construi vor influenta decisiv parcursul lui Juventus in campionat, dar nu este exclus ca un stil 4-3-3 orientat pe contraatac sa dea roade in fazele superioare ale Ligii. Acolo spatiile vor fi mult mai generoase si un trio de tip Morata-Dybala-Cuadrado s-ar gasi in elementul sau, tehnica in regim de viteza. Cu defensiva experimentata sustinuta de inchizatori tip Marchisio sau Khedira, Sturaro sau un Pogba revenit la o forma optima am reprezenta o nuca foarte tare pentru oricare alt nume mare al Europei.
Asteptam o urcare constanta in clasamentul Serie A si acel maxim -4 fata de lider promis de Allegri pana in preajma sarbatorilor de iarna. Efectul deplasarilor de soc din debutul campionatului a trecut si Juventus trebuie sa adune victorii consecutive. Liga ramane principalul obiectiv atat sportiv cat si financiar, dar in Liga se ajunge de pe podiumul Serie A! Am incredere in continuare in Allegri si fotbalul sau european expus in trecuta stagiune si astept rezultatele pozitive constante in campionat.
FORZA JUVENTUS!
