Juventus la final de stagiune: 102 puncte si atat?

Juventus 1

Am incheiat un sezon al extremelor si stagiunea 2013-2014 este deja istorie pentru Juventus. Echipa a confirmat suprematia in peninsula si a spulberat concurenta intr-o maniera clara , totalizand la final un record european istoric de 102 puncte. Pentru suporterii optimisti acesta va fi esenta stagiunii si satisfactia nedisimulata isi va avea radacinile exclusiv in acest important obiectiv atins. Pentru suporterii realisti sau cei mai exigenti nu poate trece insa neobservat esecul usturator in toate celelalte competitii, cu prisosinta cele europene. Pentru ca fara dimensiunea europeana nu ai confirmarea valorii in raport cu alte campioane sau concepte asupra fotbalului. Apare mereu intrebarea poate subiectiva “cat de valoros este cu adevarat campionatul italian daca nu poti trece de o echipa din Turcia in Champions League”?

Hazardarea in tragerea unor concluzii finale poate influenta o analiza si arunca in derizoriu elocventa sintezei. Italia nu este un campionat slab la fel cum nu mai este campionatul cel mai puternic din lume, asa cum a fost in urma cu 15 sau 20 de ani. Altfel nu am asista la exporturi de jucatori de zeci de milioane catre Spania sau Premier League si nu am avea o Nationala a Italiei intr-o finala de Campionat European 2010. Valori exista, nivelul tehnicienilor este unul  destul de ridicat si in pofida scaderii drastice a finantarii ramane campionatul cel mai obositor, tacticizat si solicitant din Europa. Nu intalnesti aparari rarefiate si visatoare si nici resemnarea timpurie in fara granzilor. Dimpotriva chiar! Se lupta pana la epuizare. Mai ales in fata lui Juventus! Nu ne intereseaza o analiza a insucceselor europene ale fotbalului italian in general, ci ne vom orienta exclusiv catre Juventus. Care a fost mereu o campioana meritorie!

Juventus a inceput stagiunea cu un obiectiv clar, o noua tripleta istorica in campionat. Si-a concentrat fortele cu preponderenta in realizarea acestui obiectiv si a rezultat un parcurs perfect pe teren propriu, 19 victorii din tot atatea posibile, 102 puncte la final si o noua pagina a fost elegant asternuta in epopeea Scudetto. Infrangerile au fost simple accidente si nu au afectat cu nimic moralul jucatorilor. Am continuat marsaluind in forta si am adunat victorii dupa victorii. Unele obtinute clar si la scor, altele dupa un joc mai slab si o executie de maestru a unui top-player. S-a observat de asemenea o schimbare drastica in raportul de forte dintre compartimente. Daca in sezoanele precedente apararea si mijlocul au adus succesul in lipsa unor atacanti de prima mana, de aceasta data compartimentul ofensiv a fost intarit decisiv si s-a exprimat la parametrii normali pentru o echipa campioana. Tevez si Llorente au format un cuplu bine sudat, complementar si cinic. Au rezolvat marea majoritate a meciurilor si cele 35 de goluri reusite impreuna au adus mare parte din punctele echipei. Putem afirma cu certitudine ca fara golurile lor Juventus nu ar mai fi reusit un nou trofeu. Pe fondul scaderii drastice a competitivitatii rivalelor milaneze, Roma a reusit un sezon excelent in istoria ei si a dus lupta pana in ultimele etape. Este un lucru evident faptul ca atacul a fost arma letala si ca punctele adunate in sezoanele anterioare pe fondul jocul colectiv nu ar mai fi garantat succesul. Mijlocul a evoluat cu constanta sa obisnuita, dar nu a mai avut sclipirea din sezoanele precedente, nu ar mai fi putut substitui cu aceeasi eficienta lipsa golurilor venite de la atacanti. Mai direct spus, atunci cand ai atacanti de valoare marchezi cu atacantii, atunci cand nu ai atacanti incerci sa substitui prin “jocul de echipa”. Felicitari atat luptatorului prin excelenta Tevez cat si puternicului pivot basc Llorente. Trofeul le apartine in mare masura, asta justificand aducerea lor in vara pentru improspatarea lotului, intarirea fortei ofensive si dorinta de victorie.

Juventus 2

Scudetto a ramas un obiectiv esential pentru Juventusul lui Antonio Conte si a parut de multe ori ca fiind singurul obiectiv real. Sigur, Champions League inseamna mereu o provocare si o motivatie, dar in niciun moment nu am parut convinsi de forta noastra de a merge cat mai sus posibil. Am parut multumiti cu putin si cum se intampla de multe ori am obtinut si mai putin. O necalificare dintr-o grupa realmente facila nu a fost luata niciodata in calcul. Totusi inceputul ezitant in care s-au irosit puncte mari si dubla cu Real Madrid soldata cu un singur punct au atarnat greu in clasamentul final. Cu toate astea  calificarea a fost pierduta dramatic in ultimul meci. Trecand peste incompetenta si lipsa de fair-play nativa a turcilor, eliminand din context nerusinarea UEFA si tratamentul discriminatoriu la care a fost supusa Juventus… NU AVEAM VOIE SA PIERDEM ACEL MECI! O echipa italiana este prin definitie un conglomerat tactic care stie sa joace la rezultat, care abordeaza un meci eliminatoriu decisiv cu o atitudine ireprosabila si cu un calm glacial. O echipa care absoarbe presiunea intr-un mod profesionist si loveste exact atunci cand trebuie. Exact asta nu a facut Juventus! Ne-am lasat pacaliti de perspectiva unui egal izbavitor si nici nu am putut ataca din cauza gazonului similar cu un camp agricol, nici nu ne-am inchis ermetic pana in ultimul minut. Golul a venit ca o sentinta la final si am ramas cu un gust extrem de amar dupa inca un esec  european de proportii. A cui este vina? A tuturor, dar in primul rand intrebarile trebuiesc adresate bancii tehnice. Pentru ca ghinionul nu explica decizii confuze si lipsa de reactie in momente cheie. Ne ramanea a doua competitie europeana si constientizam ca suntem printre favoriti.

Chiar daca insuccesul din Liga a lasat rani adanci atat in mentalul colectiv cat si in plan financiar, perspectiva ridicarii unui trofeu European alaturi de cel intern ar fi trebuit sa constituie o ambitie in plus. Cupa a fost tratata din nou necorespunzator si am suferit o eliminare rapida in dauna Romei, rivalul din campionat. Paraseam o noua competitie eliminatorie, exact genul de competitie pe care Juventus nu o mai are in palmares de 18 ani. 18 ANI! Nu facem o tragedie din asta, Cupa Italiei nu are anvergura confruntarii traditionale din Anglia. Si totusi, inca un esec in conditii de meciuri decisive in care inspiratia de moment si concentrarea fac diferenta. Si din pacate asta urma sa se vada si in Europa League.

Juventus 3

Obsesia numita campionat a aruncat in umbra aceasta competitie. Am abordat meciuri importante cu o garnitura nu tocmai standard. Daca in compania lui Trabzonspor putem justifica prin valoarea scazuta a adversarului, nu se pot explica insa aparitiile “de gala” ale unui vesnic indolent Vucinic cu Lyon sau in semifinala cu Benfica. Jocul a suferit si el si am fost la un pas de eliminare in compania unei echipe Fiorentina ambitioase si artagoase. Doar geniul lui Pirlo a facut diferenta si ne-am amagit efemer. Stim ca pentru suporterii italieni ai lui Juventus este o chestiune de orgoliu Scudetto, dar oare a fost vreodata el pus in pericol in acest sezon? Cel putin in momentul in care evoluam in a doua competitie europeana Roma era deja mult in spatele nostru si finalul era unul inevitabil. Cu toate astea s-a preferat trimiterea titularilor incontestabili contra Bolognei sau a lui Sassuolo. Nimeni nu a fost odihnit, am riscat totul pentru un nou Scudetto si…am pierdut Europa! Rezultatul din turul de la Lisabona (abordat in zece timp de 65 de minute prin inserarea lui Vucinic) a cantarit greu. Juventus nu a convins nici in dubla cu Lyon, dar daca experienta superioara si sansa ne-a suras contra francezilor…cu portughezii a fost mult mai greu. Acestia si-au depasit  cu bravura conditia si cu un lot net inferior ne-au refuzat visul finalei de la Torino…TORINO! Acasa, pe Juventus Stadium! Si tot ce ne trebuia era un singur gol, DOAR UNUL! Gol care din pacate nu a venit.

Putem invoca nesansa, arbitrul, simularile portughezilor, putem gasi interminabile scuze, dar asta nu va ascunde realitatea de netagaduit. Jocul din campionat nu functioneaza si in Europa! Aici echipele nu se multumesc cu un punct, nu este o competitie de anduranta, nu ai cum sa repari o eroare in timp si un meci pierdut inseamna si finalul aventurii. Acest tip de meciuri Juventus nu mai stie sa le abordeze dupa Marcello Lippi. Iar Conte nu a facut nicio modificare in raport cu stilul normal de joc. Posesie pasiva si in minutul 80, cand jocul direct si grabirea finalizarii erau singurele sperante. Cu o echipa a Benficai in genunchi si in 10 oameni noi pasam in prorpiul careu si pastram 3 oameni pe linia de fund. Il introducem pe Giovinco in lipsa de spatii si asteptam un miracol fara sa aducem mingea in careu la finalizare. Am dorit campionatul si doar atat am obtinut! Pentru unii este satisfacator, pentru altii mai putin.

Juventus 4

Anul trecut s-a spus ca Bayern factureaza mai mult si in Liga e nevoie de jucatori de clasa pentru a izbandi. Cu alte cuvinte fara investitii mari nu putem cere obiective marete de la echipa si antrenor. Antonio Conte are multe merite in raport cu aceasta echipa renascuta in Italia sub bagheta sa. Aminteste mereu pe buna dreptate de unde am plecat si unde suntem acum. Nu se sfieste niciodata sa isi expuna corect meritele si nici nu ar trebui sa o faca. Sunt ale sale! Chiar daca Pirlo si Vidal suna altfel decat Sissoko si Melo, mijlocul avut la dispozitie de inaintasul sau Del Neri. Antonio Conte insa ar trebui sa accepte si alte cateva detalii concrete. Daca nu poti cere Liga cu acest lot, macar Europa League o puteam cere? Benfica factureaza mai mult decat Juventus? Dar Atletico Madrid a deja fenomenului Simeone? Dar Sevilla care s-a incununat din nou in Europa? Borussia lui Kloop? Ei cat factureaza oare?

Atitudinea lui Juventus a fost intotdeauna aceea de invingator, pentru noi “a invinge nu este important, e tot ceea ce conteaza”. In aceste conditii e neplacut sa auzi antrenorul lui Juventus spunand ca nu poate atinge performante in Europa cu acest lot. E neplacut sa se conditioneze continuitatea si peformantele de aducerea unor jucatori de zeci de milioane. Pana la urma avem un Pirlo, un Buffon, un Chiellini, un Vidal, un Tevez, un Pogba exploziv, un Llorente, un Barzagli. Comparand loturile observam ca suntem peste echipe cu performante mult mai bune decat ale noastre. Si atunci? Oare nu cumva ar trebui sa cautam explicatiile si in alta parte? Oare nu cumva elasticitatea tactica, imovatia si inspiratia ar trebui sa ia locul conceptelor rigide si orgoliului personal? Oare nu cumva un trofeu European era mai important decat 102 puncte? Alte intrebari la care omul meritoriu Antonio Conte ar trebui sa raspunda. Abia apoi sa il invinuim pe Elkan de pasivitate in investitii si lipsa de interes.

S-a investit mult in jucatori care nu au fost absolut necesari si nici nu au crescut substantial valoarea lotului. Padoin si Peluso au costat aproximativ 10 milioane impreuna (si existau Marrone si Ziegler gratis), deziluzia Giovinco a lasat conturile clubului fara 11 milioane, rezerva drezamagitoare Ogbonna a costat alte 13 milioane si lista poate continua. Sunt jucatori doriti de antrenor in mare parte si in acelasi timp bani care puteau fi investiti mult mai atent. Lipsa fondurilor provine si de aici. Prezenta foarte slaba in ceea ce priveste vanzarile pe piata transferurilor este si ea o cauza acuta a problemelor. Avem multi tineri in coproprietate si au costat si ei sume importante. Toate aceste lucruri ar trebui sa fie luate in considerare de catre suporteri si de catre Antonio Conte atunci cand adopta o pozitie de forta in raport cu clubul. Conte este important pentru Juventus, dar fara Juventus Conte era antrenorul Sienei si atat! Perioada de suspendare a fost una grea pentru ambitiosul nostru antrenor si clubul i-a fost aproape, recunoscandu-l ca pe un om de valoare si ca pe un juventin cu vechi state. Poate o alta atitudine ar trebui sa fie abordata de catre domnul Antonio Conte. Poate ar trebui sa schimbe si el multe lucruri daca doreste sa mearga inainte cu un proiect castigator. Iar daca nu ne analizam coerent plusurile si minusurile riscam sa batem pasul pe loc si sa cautam vesnic explicatii in cauze externe.

Continuam impreuna si e firesc sa facem asta. Insa acest sezon nu inseamna doar 102 puncte, inseamna si o dezamagire crunta in Europa. Inseamna esecul in 3 competitii din 4 posibile! Inseamna si o alta atitudine pe viitor. Iar daca sezonul urmator va fi doar unul de compromis intre societate si antrenor…poate era mai utila o hotarare sincera. Ii uram mult succes antrenorului Antonio Conte, cel putin la fel de mult succes pe cat a avut si jucatorul Antonio Conte! Dar sa nu uitam un lucru, Juventus este mai mare decat orice nume si mai presus de orice orgoliu personal! Si cel mai important …JUVENTUS ESTE O ECHIPA EUROPEANA SI UN BRAND INTERNATIONAL! Nu doar o campioana a Italiei!

JUVENTUS-32SCUDETTO

 

 

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată.

3 gânduri despre “Juventus la final de stagiune: 102 puncte si atat?”