JUVENTUS SUNTEM NOI!

juventus 1996

Suporteri si (sau) simpatizanti,cel mai des gasesti simpatizanti ce se pretind a fi suporteri, mai rar simpatizanti declarati care, privind fenomenul ca pe o boala, sa aiba simptoamele unor veritabili suporteri.

In tagma suporterilor avem: suporteri de ocazie, de conjunctura, de plictiseala, de rezultat, de tendinta, din greseala, si i-am lasat la urma pe cei care conteaza cu adevarat pentru un club si o echipa, suporterii convinsi, de anduranta.

Chiar si in randul suporterilor de anduranta,exista categorii distincte,unele fortate din nevoia indivizilor de a iesi in evidenta,sau de a apartine unui cerc restrans,si altele ce apar natural. Avem printre cei diagnosticati: ultrasi, fanatici, solitari, coristi, si pe langa multi altii pe care e foarte posibil sa-i fi omis, mai sunt si suporterii abulici, ei sunt cu precadere silentiosi, iubesc platonic, nu actioneaza, nu reactioneaza, si au si un soi de obiectivism ciudat, avand in vedere apartenenta declarata si subiectivismul fiecarui iubitor de ceva anume.

Un suporter abulic si „suprarealist” este si Marius Mitran, autointitulat juventin, care la remarca probabil celui mai supraponderal contorsionist al gramaticii limbii romane, ce apare aproape zilnic la tv., cum ca Bayern a spulberat Juventusul cu doi la zero, urmata de obisnuita finalizare lirica a constatarii „haaa?!”; juventinul cu sau fara ghilimele a admis tacit, bolborosind cuvinte de lemn despre cat de buni sunt bavarezii.

In momentele grele cu adevarat, suporterii se cern cel mai bine, atunci cand nervii cedeaza, cand orgoliile sangereaza, cand se prabusesc vise, se creeaza ambientul propice pentru rabufniri sau dezarmari, clacari intr-un cuvant, si totusi…la sfarsit de Juve-Bayern, scor general zero la patru,un stadion canta lasandu-i nedumeriti pe cei ce au deschis atunci televizorul, in privinta echipei calificate, in casa lui juve se aude „simili a degli eroi abbiamo il cuore a strisce…”

Vocea poporului juventin vrea sa spuna poate mai multe lucruri:”pe noi nu ne-ati invins!”; „visul nostru nu se va opri aici!”; „ati fost mai buni ,dar doar acum.”, insa cel mai important suflarea juventina isi arata dragostea neconditionata pentru Juve ca si concept si fenomen. Daca pentru performanta suprema ai nevoie de cinci legiuni, sansa, motivatie, valoare, stiinta si al doisprezecelea jucator, atunci suporterul juventin, fie el din orice categorie de mai sus, trebuie sa fie constient de faptul ca reprezinta singura legiune prezenta constant la startul mobilizator al marsului spre glorie.Noi suntem cei ce avem datoria de a fi in fiecare an campioni, apelul de intregire a fortelor acestei societati incepe cu noi, nu sunt cuvinte mari, e o stare de fapt, o echipa fara suporteri vii e ca un copil orfan, fara protectie, fara dragoste, fara sprijin, fara incredere. „Juventus nu se discuta,se iubeste” si „Sa invinga cel mai bun sau sa invinga Juventus?Sunt norocos,pentru mine a fost acelasi lucru” sunt motto-urile noastre ce ne calauzesc prin paginile istoriei ale acestei mari iubiri, ne definesc si ne misca intotdeauna, nu degeaba sunt juventini ce descopera ca au atatea lucruri in comun, desi de-abia s-au cunoscut. Avem acel cod unic ce exista in fiecare dintre noi, fiecare cu povestea lui, cu propriile trairi dar cu aceleasi principii si standarde.

In lumea in care traim astazi respectul se castiga dar e la fel de adevarat ca se si impune. Am vazut in urma cu cateva luni o emisiune care se vrea a fi de analiza si ce mi s-a parut cel mai amuzant a fost faptul ca realizatorul impreuna cu unul dintre invitati vorbeau despre transferuri si spuneau ceva de genul ca un Vidal, Marchisio sau Chiellini,ar putea pleca oricand in cazul unor oferte de nerefuzat, si nu gen Godfather,fiindca „in definitiv si la urma urmei sunt si echipe mai mari decat Juventus,sa recunoastem…” Posibil…la fel cum poate exista viata si in alte locuri in univers,insa aici ,pe a treia planeta cum vii dinspre soare in cazul lui Juve e perfect valabila maxima lui Mou cu modificarile de rigoare, „Juventus nu e cea mai buna echipa dar nici nu e alta mai buna decat ea”, asa cum un lucru nu poate fi mai extraordinar sau mai maxim. Nici nu stiu pe cine vroiau sa faca sa inteleaga ca Juve e in esalonul doi al echipelor mari, pe nestiutori, pe noi sau pe ei insisi?

Pentru noi, alb-negrii ,Juventus e capolista, fara egali, fara challengeri. Suntem subiectivi si ne asumam acest lucru omenesc,nu noi suntem ridicoli,ridicoli sunt cei ce scriu articole inainte de a scrie compuneri si comentarii si care cu majuscule stridente titreaza: „Juve peste Barca ,Real si Bayern cu trei jucatorii in 11-le ideal”. Cata nesimtire sa pui actuala campioana in coada listei,cred ca au si uitat s-o mentioneze initial.Aici nu e vorba de amatorism,e doar prostie si intoxicare cu galactici si martieni.Cand rolul tau e acela de a fi in primul rand obiectiv si vii cu titluri de genul asta,de ce te mai intrebi de ce ai parte de reactii spumoase si colorate tot timpul la comentarii,precum si toate urarile de bine si prosperitate?

Asa ca,”uimitor” Juve are trei fotbalisti in echipa ideala, daca te mai informezi afli ca e prima echipa care intr-un mod tot „uimitor” si-a insusit toate trofeele posibile, are treizeci si unu de titluri, o neobrazare in adevaratul sens al cuvantului, si asa, usor, usor, ziaristul contemporan invata despre fotbal.

Juventus este un protagonist in filmul „Fotbal”, carismatic, puternic, orgolios, controversat ca orice VIP, cu aer aristocratic dobandit din mediul in care a crescut si s-a maturizat si cu nelipsita ambitie specific juvenila primita chiar la locul nasterii, pe o banca in toamna anului 1897. Juventus este un concept unic, imposibil de plagiat, o stare de spirit si o atitudine aparte, Juventus suntem noi.

articol oferit de : Necoara Daniel ” IZU „

P.S Multumesc pentru articol IZULE