Juventus este o forta in sine , o fresca unica in Istoria Fotbalului si reprezinta o suma de valori , simboluri si trairi unice , am mai spus asta. Dar fiecare dintre noi , la inceputurile sale de suporter , in copilarie , cu greu putea cuprinde semnificatii atat de adanci sau defini un motiv pentru o pasiune nascuta brusc si spontan , la fel ca Universul pe care il descoperim in fiecare zi. Si aici au aparut ei… EROII PRINCIPALI! Artistii balonului! Ei ne-au trezit si cultivat gustul pentru spectacol , ei au devenit reprezentantii unui vis si simbolurile usor de recunoscut ale epocii de inceput. Fiecare iti va spune ca iubeste echipa sa dintr-un motiv complex , dar la baza a stat o raza de lumina , un moment indefinibil , o izbucnire spontana , ca din neant. Si poate veni de la un meci , un dribling , un gol , o pasa sau un gest mai special.
La Fabrizzio Ravanelli , eroul meu , a fost TOTUL! TOTUL!
De la modul in care proteja si conducea balonul cu forta sa aproape herculeana , de la suturile naprasnice din interiorul si din afara careului , de la modul in care zambea viclean ca o vulpe cand privea la fundasii adversi …pana la carisma sa unica de italian veritabil ! Totul era fascinant la „Penna Bianca”! Avea un mod unic de a interpreta fazele si de fiecare data reusea sa pacaleasca omul de marcaj inselandu-i vigilenta. Intelgea sa fie un oportunist veritabil in fata portii , cinic si neiertator la finalizare , dar in acelasi timp si un „showman” , participand si la faza de constructie cu centrari utile din lateral pentru coechipieri. Acel 4-3-3 interpretat perfect de multe ori in compania lui Vialli si Del Piero il punea in valoare in ambele posturi , si de finalizator si de servant. Dar cel mai mult imi placea acea tipica exuberanta copilareasca a golului , acea bucurie autentica a reusitei pe care o intalnesti la orice pusti care se joaca in parc cu prietenii sai.
Cea mai cunoscuta ipostaza a lui Ravanelli si in ziua de azi este exultanta sa dupa multe goluri , inca care isi ridica tricoul si il tragea peste cap , alergand nebuneste catre suporteri pentru a savura impreuna reusita. Pentru el acel sentiment era inegalabil si facea din fiecare gol un moment special. A fost un mare opozant al ideii FIFA de a interzice fotbalistilor sub amenintarea unui cartonas galben sa isi scoata sau ridice tricourile in semn de bucurie. Lui Fabrizio ii placeau lucrurile simple , din inima , asa cum era si el. Unii au spus ca a facut asta si din motive de marketing , pentru ca sub tricoul de joc se mai gasea si cate o reclama pasagera din care si-ar fi rotunjit veniturile. Spuneau ca vulpea Ravanelli nu e vicleana doar pe teren , dar mie imi place sa cred in exultanta sa sincera si spontana , i se potriveste mult mai bine.
Jucatorul nascut la Perugia pe 11 decembrie 1968 s-a remarcat initial chiar la echipa locala , aparand ulterior in vizorul marilor nume din Serie A la Reggiana , unde dupa doua sezoane marcase deja 24 de goluri. Talentul sau nativ de golgeter l-a adus la Juventus si au urmat 4 ani magnifici , in care a castigat tot ce se putea castiga. Era o bucurie imensa sa-l vad pe Fabrizio printre titulari pentru ca era o garantie pentru spectacol , daruire pentru echipa si executii surprinzatoare. Intr-o linie de vis de 3 cu Vialli si Del Piero singura intrebare era cine va marca de data aceasta? De obicei era el in Cupele Europene si ceilalti in Campionat! Intuia orice spatiu disponibil si nu scapa nicio oportunitate. Cifrele sale in Serie A e posibil sa nu para grozave pentru un fotbalist recomandat ca un killer nativ , dar competitia era mare pentru titularizare si vorbim de un jucator care marca mereu atunci cand era nevoie , in meciuri importante. Vorbim de anii de explozie ai Unicului Capitan Del Piero , de zeci de pase de gol pentru Vialli si mult efort colectiv. Era un idol pentru mine si nu numai , iar aparitia sa de gala , cu parul sau alb inainte de vreme si zambetul siret genera mai mult interes printre reporteri decat omul declarat cel mai bun de pe teren in acel meci! Fara dubii te uitai la Juventus si pentru a-l vedea pe Ravanelli!
[youtube_sc url=”3senIjdk54k”]
Nu voi uita niciodata sezonul istoric facut de Juventus in 1995-1996 in Champions League! Vedeta incontestabila a fost del Piero , magicianul. Celalalt nume de care se temeau toti era Gianluca Vialli , cel care mai jucase o finala cu Sampdoria si era un fotbalist demult consacrat. Pericolul insa venea deseori de la Vulpea Sireata cu parul cernit , acest pirat al fotbalului care lovea fara avertisment sau mila. De 5 ori a punctat Fabrizio in acea competitie , cea mai importanta reusita fiind chiar cea din Finala. Marea Finala de la Roma! Echipa vedeta atunci era Ajax , cu un lot in care straluceau un Litmanen , Finidi , Kanu , Kluivert sau Davids. Erau campionii en-titre si toti isi doreau sa recidiveze. Trofeele aduceau multi fani si atunci , iar Europa astepta din nou o mare Ajax. Aveam convingerea ca Ravanelli nu va ierta nici in acea zi , aveam convingerea ca in pofida atacului lor de exceptie apararea olandeza era departe de un italiana si ca eroare va aparea la un moment dat iar EL…VA FI ACOLO!
Explozia sa nu s-a lasat prea mult asteptata si la o eroare in minutul 13 , o neintelegere intre fundasul central al lui Ajax si portarul Van der Sar a fost prompt speculata de un vulpoi pornit parca la vanatoare. Sut dintr-un unghi foarte greu , lateral dreapta si…1-0 pentru Juventus! A fost descatusarea de care am avut nevoie pentru a crede in destinul nostru , pentru a continua un vis pe care nu il realizase decat generatia lui Platini. De aceea atacantii de acest tip sunt unici , ei se vad atunci cand conteaza mai mult!
Ajax a reusit sa egaleze prin formidabilul Litmanen , dar per total Juventus a fost mai buna si la penaltyuri istoria s-a scris in favoarea noastra. Se definea astfel echipa lui Lippi care avea sa domine Europa ani la rand , sa castige trofee in serie si sa propuna un fotbal mai razboinic decat niciodata. Iar printre figurile legendare ale acelei echipe ramane Fabrizio Ravanelli!
[youtube_sc url=”tmJ5THDNpNs”]
Cel mai fericit moment al meu de juventin a fost insa si cel mai trist de pana atunci , chiar daca nu realizam inca. Acest gol atat de important al lui Fabrizio a fost ultimul in tricoul Batranei Doamne , ca un cadou pretios de adio , un ultim salut pentru fani si o ultima bucurie in stilul sau generos! A fost vandut in Anglia in pofida dorintei sale si am trait o prima drama. In viata insa se intampla si nedreptati! Era greu sa imi imaginez ECHIPA MEA fara EL! Era greu sa il vad instrainat de ceea ce a iubit si construit , imposibil sa il concep ca pe un jucator „strain de Juventus”.
Raman insa reusitele sale , trofeele , evolutiile de multe ori eroice si… CARISMA SA INIMITABILA!
Penna Bianca , ramai juventin pentru totdeauna!
