Ce ar fi fost oare Iliada fara Ahile? Sau povestea Camelotului fara Arthur? Sau o civilizatie fara arta , fara exprimarea sa cea mai bogata in sensuri ? Orice valoare si orice virtute este exprimata cel mai bine atunci cand exista un erou care sa o intruchipeze , sa ii personifice esenta si sa ii devina simbol.Ce ar fi reprezentat legendele mesopotamiene fara un Ghilghames? NU astept un raspuns , fac parte din acele intrebari retorice pline de substrat .
Ce ar fi Juventus fara Del Piero? Tot un club imens , fara indoiala , tot o reprezentanta a „fotbalului absolut” cu sportivi imensi din categoria lui Platini , Boniek , Sivori si alte nume de legenda. Tot o expresie a unei mandrii nationale si tot o stare de spirit. Dar este oare Juventus si mai mare multumita lui „Alessandro cel Mare”? Fara dubii! El este unic in acelasi fel in care un diamant prelucrat perfect sfideaza perfectiunea si remodeleaza standardele in domeniu. EL confera un alt inteles unei intregi ERE , devine un reper absolut de finete si stil , da sens unui efort colectiv entuziasmant , aduce oamenii mai aproape de arta , de Arena , in acelasi fel in care vechii gladiatori o faceau in antichitate. Dar acest gladiator nu se intrebuinteaza de forta bruta , nu varsa sange , nu aduce durere nimanui si nu doreste asta , nu cauta gloria personala mai presus de orice si asta pentru ca are un tel mai presus decat el , JUVENTUS!
Imi amintesc primul sau gol.L-am vazut de o mie de ori de atunci. Fara temere , fara timiditate , fara a ezita , ca si cum ar fi fost cel mai firesc lucru de pe lume.El era acolo , mingea era langa el , iar poarta nu putea sa ii reziste. Un talent se dezlanuita brusc iar lumea avea sa fie martora multor miracole. Plecand de la aceasta imagine a pustiului talentat care juca din inima pentru echipa viselor copilariei si a ascensiunii sale multi aveau sa dezvolte o relatie speciala cu sportul rege in general si cu Juventus in particular. Toti asteptau acel surplus de clasa , acea magie a momentului , acel fior de surprindere , acea miscare seducatoare ce duce fotbalul la un alt nivel. Alessandro Del Piero adauga prin prezenta pe teren o noua culoare curcubeului. Asta se astepta de la el , iar idolul nu dezamagea niciodata !
Povestea sa e simpla : a ajuns la Juventus in 1993 si…atat ! A ramas fidel culorilor si a reprezentat mereu piatra de temelie.Imi amintesc primele sale cuvinte: „Am jucat la tineretul Padovei timp de 5 ani … acum sunt la Juventus si…sa vedem cum o sa mearga”! Profetic si modest , asa cum a fost el mereu.
[youtube_sc url=”g7FdsX_iaPQ”]
Ce a urmat stim cu totii : de 8 ori campion al Italiei , castigator al Cupei Italiei in 1995 , castigator al Ligii Campionilor in 1996 , al Supercupei Europei si al Cupei Intercontinentale in acelasi an , de patru ori detinator al Supercupei Italiei , castigator al Cupei Mondiale in 2006. Nu-i rau deloc!
Si in tot acest timp niciun scandal in presa , fara transferuri de rasunet , fara nopti petrecute in baruri , fara blonde sexoase servite drept desert , fara confruntari si certuri cu antrenorii…nimic! Judecand dupa standardele de azi cred ca este chiar putin plictisitor sa scrii despre Del Piero. A pastrat linistea si nu s-a facut remarcat prin viata personala , dar a prefereat sa isi arate personalitatea acolo unde conta cel mai mult…PE TEREN , in slujba Regelui Fotbal!
Daca nu iti amintesti macar un gol al lui Del Piero nu esti un iubitor al fotbalului ! Sau e un moment atat de dureros pentru echipa ta incat preferi sa il uiti. Campionii genereaza mereu trairi de gen. Del Piero a avut un impact imens oriunde a jucat si oamenii inca definesc acea executie speciala a sa „a la Del Piero”. Avem chiar si o „zona Del Piero” , laterala stanga a careului , de unde „semi-zeul „ trimite un lob precis la coltul lung , mingea capatand o traictorie curba , inimaginabila pana atunci. Si asta pentru ca nu poti fi o legenda , un simbol al fotbalului, daca nu ai o executie personala recunoscuta de toti , ceva ce te defineste , diferentiaza , ceva ce revolutioneaza jocul. Del Piero are bijuteria sa si cred ca o statuie de aur in ipostaza respectiva ar trebui amplasata nu numai in fata Juventus Arena. Pentru ca Del Piero este un fenomen , un patrimoniu universal al fotbalului.
S-a remarcat in acel faimos trio din care faceau parte si Gianluca Vialli si Fabrizzio Ravanelli , inlocuindu-l pe cel mai galonat fotbalist al acelei epoci , Balonul de Aur 1993 , cel considerat de neinlocuit , Roberto Baggio. Multi au crezut atunci ca Juventus a facut o mare greseala renuntand la un asemenea nume , mai ales datorita faptului ca acesta a fost vandut rivalei de moarte , Milan. Dar conducatorii lui Juventus stiau ceea ce majoritatea nici nu banuia. Aveau urmatorul fenomen in curte , dar acesta necesita spatiu pentru o dezvoltare completa. Asa ca Baggio a plecat si legenda incepe.
Din acel moment am avea nevoie de vaste documentare privind implicarea lui „Pinturicchio” la Juventus , iar pentru a descrie cu acuratetea istoricului fiecare moment important nu ar ajunge toata Biblioteca Vaticanului sau cea din Alexandria pentru a nu omite nimic. Atat de mult a modificat istoria , atatea recorduri a batut , atatea strigate si lacrimi de bucurie a smuls din sufletele suporterilor , atatea povesti s-au spus despre el. Puteti intreba orice portar din lume cu privire la opinia sa despre Del Piero si veti auzi imediat un cuvant :”fuoriclasse”! Exista portari care mai in gluma mai in serios isi disputa suprematia cu privire la „primul care a primit gol a la Del Piero intr-un meci oficial”. Pino Taglialatela si Luca Marchegiani sunt in aceasta disputa si in ziua de azi. Este o mandrie sa primesti gol de la” maestru”! Dar poate ca cea mai buna descriere pentru exactitatea sa a dat-o Iker Casillas , marele portar al Realului , dupa o dopietta personala a lui Alessandro pe Bernabeu: „E diabolic italianul asta”! Iata ca si un inger poate fi diabolic pentru adversari.
[youtube_sc url=”uEohhdxqWTw”]
Primele doua sezoane in competitiile europene au definit din start imaginea de geniu a lui Alessandro Del Piero si intregul Batran Continent a realizat ca un zeu a imbracat sacrul tricou al lui Juventus. Borussia Dortmund , Manchester United , Real Madrid , Steaua Bucuresti sau Glasgow Rangers au aflat si ei in curand de nasterea unei noi stele , de eruptia unui nou talent , de faptul ca inevitabilul nu poate fi oprit! Si au aflat-o in cel mai dur mod , contempland neputinciosi noul artist al balonului rotund. Insa nu doar frustrarea definea acea senzatie , ci si admiratia , fascinatia pentru ceva aproape nepamantesc. Si asta tocmai din partea unui italian , o bijuterie intr-un sistem riguros si tacticizat. Suporteri sau adversari , noul mag vrajea pe toata lumea. A fost atunci , in primul sau an de glorie in Europa , cand Del Piero a trait poate cea mai mare nedreptate din cariera individuala fotbalistica. Castigator al Cupei Campionilor ca protagonist si golgeter cu 6 reusite ,printre liderii lui Juventus intr-un sezon precedent care a adus si la castigarea titlului in Italia , incununat si cu alte trofee , cel mai urmarit , cel mai spectaculos , cel mai laudat …NU CASTIGA BALONUL DE AUR! In schimb ii este atribuit lui Mathias Summer , puternic fundas german (si cam atat) pentru un motiv pe care probabil nici germanii nu il prea intelegeau. Cuvintele sunt de prisos! Dar Pinturicchio a continuat aventura , era multa treaba de facut , nu era timp de regrete.
Anii au trecut , s-a modificat echipa , protagonistii , antrenorii , chiar si stadionul s-a schimbat . A ramas insa o singura stanca inamovibila , un simbol inconfundabil al loialitatii si calitatii umane , un Sfinx care strajuia sezoane la rand. Daca il vedeai pe Del Piero stiai ca joaca Juventus , daca priveai un meci al lui Juventus stiai ca il vei vedea pe Del Piero. Si daca nu erai suporter juventin , oare nu tocmai asta era motivul pentru care priveai? Del Piero si Juventus , alaturi ca doua suflete pereche , impreuna , sfidand vicisitudinile si cucerind gloria. Chiar si azi e greu sa poti exprima pe deplin ce a insemnat acest nume , ACEST OM pentru istoria recenta a clubului. Pentru ca este OMUL inainte de toate , omul a luat deciziile si a gasit mereu in sine puterea de a continua , de a se perfectiona. Del Piero fotbalistul a creat magia in teren , dar DEL PIERO OMUL TREBUIE OMAGIAT MAI PRESUS DE ORICE! Accidentarea grava de la Udine si perioada de recuperare cumplita pentru a-si reafirma statutul , interminabilele luni pe banca de rezerve privindu-i pe „favoritii lui Capello” titulari , moartea cruda a tatalui sau , toate astea au insemnat tumult sufletesc , zbatere interioara , consum psihic , un efort continuu , si toate astea pentru MAREA IUBIRE A VIETII , JUVENTUS!
Si la final a venit cea mai ingrozitoare poveste dintre toate:FARSOPOLI!
In anul 2006 Del Piero a cucerit trofeul cel mai ravnit din lume , acela de CAMPION AL LUMII! Contributia sa a fost una foarte importanta atat in vestiar cat si pe teren (germanii nu pot nega asta) si alaturi de colegii de la club , care constituiau coloana vertebrala a nationalei alaturi de Milan a dus Italia pe culmile gloriei fotbalistice pentru a patra oara! Golul sau din prelungirile meciului cu Germania ramane memorabil pentru momentul in care a venit si pentru uraganul de emotii starnit in tara si nu numai.
[youtube_sc url=”dEMraNN7FwQ”]
Cum a multumit Italia acestor oameni care s-au sacrificat supraomeneste pe teren si au adus trofeul suprem? I-a numit hoti , impostori , a manufacturat si manipulat un proces incoerent , nedrept si inechitabil. Insa cum scopul scuza mijloacele tot ceea ce a contat a fost rezultatul . Retrogradarea acestor magnifici baieti in Serie B , deposedarea ridicola de doua trofee castigate pe teren si lucru unic in istoria fotbalului in lume…acordarea campionatului ocupantei locului 3 . Record greu de atins dupa orice standarde , sa recunoastem! Momentul este unul unic in istorie pentru ca se inregistreaza un alt record greu de atins , insa unul aristocrat , sportiv si onorabil de data aceasta. Juventus devine echipa de divizie secunda cu 4 campioni mondiali in lot si un Balon de Aur. Ce s-a intamplat stim! Mercenarii lui Capello au plecat grabiti catre orizonturi mai facile , mai profitabile , iar razboinicii au ramas , au strans randurile , au aparat steagul pentru care au luptat in atatea batalii grele. Din piepturile lor a rasunat strigatul de lupta si scut langa scut s-a reformat o Legiune de top , un zid de netrecut , imposibil de naruit de nedreptate si minciuna.Si cine oare a fost generalul ce s-a ridicat cu drapelul in mana sa apere onoarea si valorile clubului? Cine a refuzat sa paraseasca cetatea in fata inamicului? Cine a dat o noua dovada de curaj , loialitate si abnegatie? Tot el , tot ALESSANDRO CEL MARE! A refuzat sa plece in pofida ofertelor nenumarate , a dat semnalul revenirii si a fost un simbol , un model imbratisat si de ceilalti.Nestiind daca „mandra Justitie Sportiva” italiana o va retrograda pe Juventus in Liga a doua sau a treia Del Piero a rostit raspicat : „O doamna nu se paraseste niciodata”! Eterna gratitudine lui Juventus! Acesta este ALE!
Inspirati de daruirea si geniul sau Juventus a pornit sa recupereze imensa distanta care o separa de celelalte cluburi din Serie A , a regandit o echipa competitiva , e escaladat un munte de frustrari si nedreptati cu renascuta convingere , cu si mai multa „grinta” , cu cea mai apriga dorinta de revansa. Alaturi de Didier Deschamps , fostul sau coleg si acum antrenor , Del Piero a fost conducatorul indiscutabil in teren , artizanul revenirii in Serie A dupa numai un sezon , modelul pentru toti cei din jur. El a devenit inspiratia pentru fiecare efort depus si energia pe care magia sa o degaja in teren a constituit un surplus de forta , a conferit unitate si identitate echipei. Daca Buffon a fost zidul de netrecut , Nedved titanul cu plamani de otel , Camoranesi vulturul agil si Trezeguet asasinul fara mila , Del Piero a fost creierul , liderul si eroul. Asa mi-l voi aminti mereu si nu sunt singurul. Cand il ai pe Del Piero coechipier pe teren este imposibil sa nu ramai marcat de carisma sa nativa , de flerul sau italian , de manierele alese , de modestia sincera si zambetul luminos. Nu e loc de energie negativa in imaginea sa asupra jocului , nu e rautate , langa el devii mai bun si tu. Pentru ca in Italia multi urasc pe Juventus din motive evidente , DAR NUMAI UN NEBUN IL POATE URI PE DEL PIERO! Este portretul unui om care nu a pacalit cariera de fotbalist niciodata , care a stiut ce reprezinta pentru suporteri , care nu a tradat talentul si l-a dublat cu o munca asidua , un om care s-a dedicat total unui unic concept: Juventus!
A revenit in Serie A , a marcat in continuare goluri cu naturalete ca si cum totul era neschimbat , ca si cum uraganul fusese o biata ploaie de vara. A castigat si mai mult respect , si mai multa glorie , a abordat din nou Champions League cu aerul unuia care a trait de-o viata acolo .Totul era familiar! In 2008 a mers pe Santiago Bernabeu pentru inca o lectie de fotbal si caracter predata tuturor. Juventus a invins clar Real Madrid cu 2-0 printr-o dubla splendida marcata de Alessandro si starul fotbalului inca romantic , poate ultimul ramas , a iesit in aplauzele unui stadion intreg. Da , da ! Intreg stadionul! Un „standing ovation” binemeritat pentru o cariera impecabila. Iar aceasta recunoastere spontana si inegalabila s-a repetat si pe alt monument al fotbalului , „Old Trafford”. Iar fanii englezi nu acorda aceasta „distinctie unica” oricui.Ei pretuiesc mai mult ca orice valoarea , traditia si respectul pentru fair-play.
[youtube_sc url=”IEIjEG6iyeE”]
Orice poveste mirifica insa …are un sfarsit!La 37 de ani Alessandro Del Piero a disputat in 2012 ultimul sau meci la Juventus . Dupa un ultim sezon in care a acceptat cu aceeasi intelepciune si demnitate conditia de rezerva , dupa ce a marcat goluri decisive la fel ca acum 10 sau 15 ani , a incheiat un ciclu inegalabil cu un nou Scudetto in calitate de capitan si cu un ultim gol la ultimul meci pentru Batrana Doamna. A ridicat trofeul cu acelasi suras strengaresc care nu il va parasi probabil niciodata. In acele momente pentru mine Del Piero avea din nou 19 ani si dadea primul interviu . Cat mi-as fii dorit sa fie asa! Dar dupa mai mult de 300 de goluri , mai mult de 500 de meciuri , mai multe trofee decat s-ar fi gandit , „mai mult decat fotbalistul „ , ” mai mult decat omul” ne spunea „ VA VOI IUBI MEREU ”!
Am trait toata perioada mea de suporter al lui Juventus in calitate de contemporan cu Alessandro Del Piero si ma intreb inca daca a fost un vis. Nu cunosc Juventus fara Del Piero si e greu sa concep asta ! NU am faurit niciodata un gand de victorie fara ca Del Piero sa fie o parte integranta a sa. Nu vreau sa ma trezesc si imi doresc ca feeria mintii sa continue. Daca in timpul vietii mele voi mai regasi un Del Piero ma voi considera un om fericit! Dar oare fericirea nu e data tocmai de elementul unic , de raritatea sau singularitatea unei desfasurari de evenimente sau trairi? Oare EL nu este unic pentru ca in subconstient ceva ne spune ca „am trait momente inegalabile si irepetabile”? „COME TE NESSUNO MAI”!
Imaginea cea mai vie si mai cunoscuta a lui ALE este acel gest de bucurie copilaresc si natural , cand alearga cu bratele deschise inspre tribuna cu limba scoasa jucaus in semn de triumf. Mie asa imi place sa mi-l amintesc si asa va ramane in inimile suporterilor de pretutindeni! Cel mai frumos gand e faptul ca Del Piero prin acest gest dorea sa ne imbratiseze pe toti , sa ne multumeasca tuturor personal , asa cum si noi i-am multumit lui ani de-a randul. Despre despartiri nici nu poate fi vorba , pentru ca Ale este „unul dintre noi” si pana la urma… EL TOT LA JUVENTUS SE GANDESTE!
GRAZIE , CAPITANO!
[youtube_sc url=”xBWsuchYtQg”]
