Sa clarificam un lucru inca de la inceput! Orice clauza contractuala de rascumparare a unui jucator functioneaza numai in favoarea clubului care vinde. Asta e o regula! Motivele sunt simple. Clauza respectiva este intotdeauna fixa si nu tine niciodata cont de ulterioare modificari ale cotatiei jucatorului. Fotbalistul creste si il vrei inapoi ? Poti activa clauza la un pret sub cotatia sa de piata la momentul respectiv. Jucatorul se dovedeste a fi un „flop”? Ai incasat banii initiali si clubul cumparator se alege cu pierderea, urmand ulterior sa minimalizeze deficitul asa cum poate.
Inca din momentul sosirii lui Alvaro Morata la Juventus varianta cea mai dezirabila nu putea fi decat prima. Clubul piemontez nu a dorit sa riste cele 30 de milioane impuse in 2014 de madrileni pentru un junior (suma pe care Wolfsburg si Arsenal aparent erau gata sa o plateasca), spaniolul a exclus orice alta varianta in afara bianconerilor si asa s-a ajuns la aceasta faimoasa optiune. Real Madrid a pierdut pe moment 10 milioane de Euro, dar a mizat inteligent pe o crestere graduala a unui tanar talentat intr-o societate excelent organizata, bine cotata si foarte motivata. Pe ce putea miza Juventus? Cu siguranta tot pe explozia tanarul „canteran” in care investise cele 20 milioane, suma importanta pentru un club ce nu evolueaza in Premier League si nici nu este sustinut financiar de stat sau un seic „binevoitor”. Asta insemna insa aproape automat activarea clauzei de catre madrilenii ce profitau din plin de reusitele clubului torinez. Avem practic o forma ingenioasa de imprumut pe 2 ani (sau 3, Real avea clauza si in 2017 pentru 35 milioane) in care ultimul cuvant il are clubul ce a vandut, nicidecum cel care a cumparat! In aceste conditii deznodamantul final nu trebuie sa surprinda pe nimeni.
Un exemplu de alt tip de imprumut, cel care avantajeza cumparatorul? Va spune ceva Kingsley Coman? Jucator imprumutat de Bayern Munchen pe o perioada de 2 ani cu optiune (nu obligatie) de cumparare? Bayern a achitat in 2015 doar 7 milioane de Euro pentru un tanar la fel de promitator ca si Morata (suma corecta si avantajoasa, nu 20 milioane) si avea la dispozitie 2 ani sa ii testeze acestuia aptitudinile. Apoi, in vara lui 2017, daca francezul performa la nivel inalt, achita 21 de milioane de Euro si il pastreaza definitiv. Pare o afacere buna pentru Juventus in conditiile in care francezul a venit liber de contract si ar reprezenta o plusvalenta uriasa. Dar este o afacere si mai buna pentru Bayern!
Actualmente Coman este component al Nationalei Frantei, unde ofera prestatii solide in banda si germanii nu au motive sa nu exercite clauza de cumparare. Dar suntem la un sezon distanta de acel moment hotarator si nimeni nu poate acorda garantii torinezilor. Ar mai exercita germanii optiunea in cazul nefericit al unei accidentari cu repercursiuni grave? Daca Ancelotti schimba sistemul lui Bayern (foarte probabil) si nemaievoluand ca mijlocas de banda francezul nu se adapteaza, scade nivelul si se pierde undeva pe banca de rezerve? Vor mai risca bavarezii o asemenea suma? In toata aceasta situatie Bayern detine intregul control si este singura castigatoare in ambele situatii. Juventus intr-o singura eventualitate. Exemplu de urmat pe viitor! Pentru ca riscurile asumate de clubul nostru au fost mari in ambele cazuri, iar castigurile pot fi semnificative doar in cazul lui Coman. Contracte de acest tip? NEVER AGAIN!
Ideea ca „dorinta jucatorului si pasiunea sa juventina” puteau influenta finalitatea s-a dovedit a fi pe cat de naiva pe atat de neconcordanta cu realitatea. Real Madrid a reprezentat in fiecare moment singurul factor de decizie. Alvaro Morata a fost in tot acest timp un jucator al lui Real Madrid printr-o simpla clauza adaugata intr-un contract! Aptitudinile sale si cota de mercato au fost substantial imbunatatite de Juventus, insa doar clubul mama va exploata beneficiile. Cele 15-16 milioane rezultate ca plusvalenta sunt o palida consolare pentru clubul piemontez. In aceste conditii se impune intrebarea: de ce a acceptat Juventus clauza lui Florentino Perez? De ce nu s-au platit cele 30 milioane de Euro initiale daca Paratici si Marotta erau hotarati sa mizeze pe tanarul talent din „cantera” Madridului? Explicatiile nu pot fi decat doua, insa doar una apare ca plauzibila.
In primul rand orice investitie are o marja de risc asumata de investitor. Analizand bugetul si balanta financiara pe 2014 (complet diferita fata de cea actuala, clubul inca inregistra pierderi), este foarte posibil ca investitia de 30 de milioane sa fi fost considerata mult prea mare in raport cu necesarul de „mercato” pentru acea sesiune. De asemenea Alvaro Morata evoluase foarte putin la nivel de prima liga si il recomandau mai mult cifrele bune de la competitiile de tineret (este golgeterul Campionatului European sub 19 ani din Romania cu 6 reusite). In aceasta situatie strategia lui Juventus a fost de a minimiza riscul si a miza pe dorinta jucatorului de a veni in Piemont, scazand cu 10 milioane oferta fata de suma dorita de Real Madrid. Florentino Perez a introdus atunci faimoasa „recompra” a spaniolilor (a se vedea si cazul Bojan Krkic, Barcelona – AS Roma). A acceptat Marotta acea clauza sperand intr-o crestere graduala si nu fulminanta a spaniolului? Posibil, dar in conditiile in care Real avea optiune de rascumparare si in 2017, e greu de crezut. Orice jucator de calitate explodeaza cu certitudine in 3 ani la cel mai inalt nivel, iar spaniolii cunosteau ce talent au in propria curte. Varianta „poate nu il rascumpara, ei doresc numai vedete” apare ca fiind si hilara si nefondata din moment ce jucatorul putea fi si monetizat catre un tert, nu neaparat reinserat in prima echipa. Si atunci?
Ramane varianta cea mai plauzibila, cea care il implica direct pe fostul antrenor al lui Juventus, furtunosul Antonio Conte. Nu intamplator Chelsea este una dintre echipele interesate acum de serviciile lui Morata dupa „recompra” exercitata de Real Madrid! In vara lui 2014 am asistat la un eveniment mult mai marcant decat sosirea spaniolului la Torino. Conte a solicitat clubului o lista de jucatori pentru a „definitiva cresterea la nivel inalt”. Aceasta lista a constituit un ultimatum acordat clubului piemontez si multe surse din peninsula il indicau pe Alvaro Morata ca figurand printre peferintele leccezului, nu intamplator el fiind primul transfer al verii. Speculatie sau nu, Juventus nu avea prea multe motive sa accepte „clauza Perez” decat pentru a satisface pretentiile antrenorului sau, incercand in acelasi timp sa mentina si echilibrul bugetar. Viteza ametitoare a lui Morata ar fi adus un plus de calitate in „manevra europeana” a echipei si riscul a fost asumat la insistentele fostului antrenor. Continuarea o stim! Nemultumit de achizitiile facute, Antonio Conte o parasea pe Juventus in plina pregatire de vara, iar clubul ramanea cu Morata in curte si clauza amenintatoare a lui Florentino Perez.
Jucatorul s-a remarcat decisiv cu Allegri in primul sezon de Champions League in care a marcat 5 goluri (fructul unui joc deosebit al echipei), cota sa a explodat in Europa si inevitabilul s-a produs. Morata are mult mai multe motive pentru care sa ii multumeasca lui Juventus decat Juventus lui Morata. Golurile sale au fost in majoritate rezultatul unei colaborari cu nume de calibrul lui Pogba, Pirlo, Tevez sau Marchisio. Au insemnat incununarea unei pregatiri tactice deosebite si rareori reusite de autor. Nu putem decat saluta sublima sa contributie in semifinala istorica impotriva aceleiasi Real Madrid, meci in care Alvaro si-a condamnat propria echipa inscriind decisiv de 2 ori! Nu putem decat ovationa si astazi golul sau din finala contra celuilalt colos spaniol, Barcelona, contributia la primul gol din optimea de finala cu Dortmund sau cursa magnifica a sezonului recent incheiat contra lui Bayern. Toate sunt perle pe care Alvaro ni le-a oferit cu generozitatea unui tanar inimos cu un zambet sincer si cu bucuria aceea molipsitoare pentru fotbal. Pentru ca Alvaro Morata a reprezentat „explozia in Europa” mai presus decat orice. Intr-o Serie A supertacticizata si aglomerata si-a aratat limitele, nu a fost decisiv. Fara acel spatiu de progresie atat de necesar jucatorilor cu viteza este ingradit in exprimarea sa cea mai prolifica. In realitate „cel mai bun produs european al lui Juventus din ultimii ani” va fi valorificat de catre Real Madrid! Concluzia finala nu poate fi decat aceasta!
Un club cu palmaresul lui Juventus, un nume cu o asemenea rezonanta in istorie, transformat indirect in satelit temporar. O rampa de lansare de tipul Sassuolo! Aceasta eroare nu trebuie uitata si nici repetata vreodata de conducerea piemonteza. NOI NU SUNTEM „FEEDER CLUB”! Noi nu suntem „pilotul de teste” al nimanui! Nu atunci cand riscurile sunt exclusiv ale noastre si plusurile ale lor! Nu ne mai putem permite sa investim timp, entuziasm si efort, ca la sfarsitul ciclului sa ne parvina sec si glacial un fax. Un simplu fax ca o condamnare surda! „MULTUMIM, DAR BAIATUL VOSTRU E DE FAPT AL NOSTRU”!
Reusitele lui Morata au pavat drumul catre glorie europeana al lui Juventus, au facilitat ascensiunea, dar nu au adus finalul de vis! Morata nu „a calificat Juventus in finala” cum eronat am auzit de atatea ori, Morata nu a fost elementul destabilizator decisiv pentru adversari, dar a insemnat plusul de care aceasta echipa excelent articulata de Max Allegri avea nevoie. Pentru Morata a trudit o linie mediana de top, la fiecare din golurile sale acel „J Factor” a fost instrumental si in acelasi timp cota sa este si cota lui Juventus. Pentru ca Morata la Real Madrid, sau Arsenal, sau Wolfsburg…NU AR FI INSEMNAT ACELASI LUCRU! Ii multumim pentru tot asa cum si el ne-a multumit noua, insa finalul este unul INECHITABIL. Iar daca Juventus nu va reusi sa achizitioneze un atacant de nivel inalt cu acei 30 de milioane obtinuti…ne intoarcem in urma cu 2 ani si reluam procesul. De data asta insa…CU UN JUCATOR DE-AL NOSTRU! Contracte de acest tip? Niciodata! QUOTH THE FANS: NEVERMORE!
FORZA JUVENTUS!
P.S. Iar daca este cineva care considera aceasta afacere ca fiind una pozitiva, ii adresez o simpla intrebare: daca esti multumit…DE CE ATAT DE TRIST?
