[embedvideo id=”FDcpnQq39kc” website=”youtube”]
La inceputul sezonului 2002-2003, venea de la Verona, contra sumei de 4 mil. Euro, un alt necunoscut: German Mauro Camoranesi. Venise si el in cautarea gloriei. Avea sa fie ultimul venit la Juventus dintr-o viitoare celebra lista de “proprietari” de stele…Si inca ceva: prin jocul lui incantator dar darz, a facut ca tristetea din inimile fanilor torinezi datorata plecarii lui Davids sa fie mai usor suportabila, pentru ca Mauro s-a dovedit a fi un demn urmas al lui Edgar si cu siguranta, nu doar datorita coafurii…
Mauro a fost printre foarte putinii argentinieni care au reusit sa se impuna la Juventus. S-a nascut la 4 octombrie 1976 la Tandil in Argentina, iar la 19 ani debuta la echipa Atletico Aldosivi din Mar Del Plata, la 100 km de localitatea natala. Urmatoarea mutare a facut-o la o distanta mult mai mare si anume la echipa Santos Laguna din Mexic dar nici aici nu sta mult si pleaca in Uruguay la Montevideo Wanderers, dar pentru ca si aici se “terminase gloria”, o vireaza inapoi in Argentina la Banfield Buenos Aires. Dar ghinion, nici aici nu o gaseste, drept care mai incearca o data in Mexic de data asta la Cruz Azul, unde in fine a mai gasit putina, cat pentru doua sezoane. Si pentru ca aici auzise el ca prin Italia gloria e “la liber”, trece oceanul si in 2000 sare pe “trambulina” Verona pentru ca dupa un salt de doi ani sa “aterizeze” in fine in “gradina” cu glorii: Buffon, Ferarra, Conte, Ddel Piero, Trezeguet, Tachinardi, Montero, Nedved. Davids. Inflatie, nu alta…Dupa cateva momente de uluiala, Camoranesi isi intra in rol iar la sfarsitul sezonului castiga primul sau trofeu: Titlul de Campion al Italiei. Finala Champions League din 2003, pierduta in fata lui AC Milan l-a gasit prea “crud” pentru a-l inlocui cu succes pe suspendatul Nedved, dar a fost o experienta extrem de utila. Au mai urmat doua Supercupe ale Italiei, alte doua titluri de Campion si visul vietii lui, Campion Mondial cu Nationala Italiei al carei component era din 2003 dupa dobandirea cetateniei italiene. Dar bucuria s-a topit repede in dezamagirea cauzata de incredibila retrogradare a lui Juventus in serie B prin vointa “distinsei” Federatii Italiene de Fotbal. In ciuda tentantelor oferte venite da la Lyon, Valencia sau Liverpool, Mauro a hotarat sa ramana la Juventus, anuntul facandu-l chiar el, scurt si cuprinzator: “ Nu am cerut sa plec nicaieri. Sunt fericit sa raman aici”… Si s-a pus pe treaba:
[embedvideo id=”8RDn_ZGDwfo” website=”youtube”]
Dupa un chinuitor sezon in Serie B, cu stadioane ostile pe care gazdele simteau “miros de sange”, dar din fericire doar atat, Juventus cu garda sa pretoriana Buffon, Nedved, Del Piero, Camoranesi si Trezeguet, a revenit acolo unde ii era locul, mai puternica, mai determinata…
[embedvideo id=”eVpujl353fE” website=”youtube”]
Acum rolurile se schimbasera, Camoranesi & Co, incepeau “cruciada” pentru restabilirea adevarului pe teren si “pedepsirea” adevaratilor vinovati, insusi Inter platind scump trufia si aroganta afisata dintotdeauna..
[embedvideo id=”8kxlD91ldKg ” website=”youtube”]
.Urmatoarele 3 sezoane au stat sub semnul regasirii propriei identitati a echipei, dar si de cateva accidentari serioase suferite de inimosul Mauro, din care a iesit de fiecare data mai puternic, contribuind din plin la repunerea echipei pe linia de plutire.Dar, din nefericire in 2010, noul antrenor Denl Neri nu l-a mai vrut la echipa si asta l-a costat scump pe antrenor, pentru ca fara oamenii de baza ai echipei (Canavaro, Grosso, Trezeguet, Camoranesi) dar si cu jucatori cu valoare modesta adusi in graba, a esuat lamentabil ca si predecesorii sai in tentativa de relansare a echipei, fiid dmis.
Dezamagit, Camoranesi pleaca in Germania, la Sturttgart, unde nu sta mult, deoarece se hotaraste sa se intoarca in Argentina, mai intai la echipa Lanus, apoi la Racing Club, unde activeaza si astazi, la 36 de ani…
Tot in 2010, Mauro spunea adio si Squadrei Azzura, unde a jucat 7 ani, sustinand 55 de partide si inscriind 5 goluri, (dar necantand niciodata Imnul Italiei, pentru ca nu stia cuvintele…), si participand la campaniile de calificare si la turneele finale ale EURO 2004 si 2008 si CM 2006
Asadar, 8 ani in tricoul bianconero ale carui culori le-a slujit cu cinste si credinta, 285 de partide disputate in toate competitiile si 29 de goluri marcate si multa dragoste din partea fanilor torinezi, care au hotarat ca pe Juventus Stadium el merita sa aiba o stea care sa ne reaminteasca mereu ca la acest mare club, pe numele lui Juventus, a jucat un mare fotbalist pe numele lui Mauro Camoranesi…
Pentru toate acestea, GRAZIE MAURO…
[embedvideo id=”QTvxWquAczs” website=”youtube”] grazie camo…
6 gânduri despre “Mauro Camoranesi”
Ce nevoie am avea de un winger de valoarea lui. Polivalenta, forta, grinta si calitate! Sunt un mare fan al lui Mauro.
Grande, Mauro !!! Multumim pentru tot, Camo !!! Nu te vom uita niciodata !
Mauro e reprezinta sablonul juventin care se defineste pana la stralucire! Realizarile sale incununeaza si pe cel ce pornesc de jos nu doar pe cei cotati a avea „sange albastru”… Vreau sa-i multumesc prietenului Bebe si sa-i ofer o STEA pentru ce a dat acestui grup, pentru prezentarea mariilor domnitori. Multumesc Domnule Profesor!
Tucule, prefer 5 stele pe o sticla de palinca…
De acord cu tine Ioane.
Bebe este pentru echipa noastra, valoarea adaugata.
Si eu mereu il citesc cu placere si nu doar eu.
Statisticile site-ului o spun de asemenea,
Mi-ar placea ca echipa de scriitori sa fie mai ampla, dar putini sunt cei care scriu din placere si au si talent la asta. Si cel mai important sunt Juventini!
Multumesc si eu BEBE!
multumesc si eu Mike…la fel de importanti sunt si cititorii, iar ai mei sunt foarte inteligenti…