![Moreno-Torricelli[1]](https://juventus-torino.ro/wp-content/uploads/2013/10/Moreno-Torricelli1.jpg)
Povestea acestui fotbalist transformat din “Cenusareasa” Fratilor Grimm intr-un “muschetar” coborat parca din romanele lui Dumas, este este de-a dreptul fascinanta.
Citind-o, constati ca acest jucator pare a fi fost special creat pentru o echipa ca Juventus, confundandu-se cu spiritul bianconero: darzenie, fermitate, spirit de sacrificiu, om de echipa, un adevarat luptator. Cine ajungea cu mingea in fata lui, era mai bine s-o lase acolo si sa plece; acesta a fost fotbalistul Moreno Toricelli.
In fotbal a inceput altfel de cum au facut-o majoritatea fotbalistilor: “Intre 15 si 22 de ani am lucrat pana la 6 seara. Nu m-a deranjat sa fiu tamplar, fotbalul facandu-l din placere. Imi terminam treaba, apoi imi pregateam geanta si zburam la antrenamente de 3 ori pe saptamana. Am avut o vointa de fier, iar azi imi amintesc cu placere de toate acele sacrificii”, se destainuia el mai tarziu. Si asa si-a petrecut acei 7 ani, intre depozitul de mobila unde lucra si diverse echipe regionale pe la care isi facea de lucru cu fotbalul pana seara tarziu, nefacandu-si cine stie ce planuri de viitor. Caci cine era el? Un tanar care ziua cara mobila facandu-si conditie fizica pentru a juca fotbal, iar seara juca fotbal facandu-si conditie fizica pentru a cara mobila a doua zi si tot asa… Pana intr-o zi din primavara lui 1992 cand in micul orasel in care isi ducea zilele, Carate Brianza, undeva la poalele Alpilor, sosea Juventus pentru un meci amical cu echipa din localitate, Catarese. A fost ziua cand “Cenusareasa” a plecat la “bal”. Moreno a jucat de parca era finala mondiala…
Trapattoni l-a “simtit” imediat: scria pe el “Juventus”. Si lucrurile s-au precipitat din acel moment. L-a adus la Torino unde l-a testat in 3 amicale, fiind incantat. Tranzactia s-a facut imediat contra sumei de 50 milioane de lire iar pe 13 septembrie 1992 “Cenusareasa” a devenit “muschetar” debutand ca profesionist contra celor de la Atalanta (scor 4-1) in scurt timp ramanand titular pe post, fiind primul din celebrul quartet defensiv de mai tarziu din care a mai facut parte Ferarra, Pesotto si Montero, care practic au barat poarta lui Juventus. S-a acomodat cu usurinta pentru ca si Juventus parca era “croita” pentru el. “Totul a decurs usor si normal deoarece coechipierii s-au comportat cu mine ca si cum eram de-al lor de cand lumea”…
Primul sezon la Juventus a insemnat si primul trofeu: Cupa UEFA castigata in ’93 dupa o dubla mansa cu Borussia Dortmund, scor general 6-1. In sezonul ’94-’95 odata cu venirea lui Lippi, castiga primul titlu de Campion al Italiei, dupa o pasionanta lupta contra Parmei lui Nevio Scala. Acela e fost meciul care a facut din Juventus o alta echipa. Povestea Toricelli: “In acea dupa-amiaza, in vestiarul stadionului Ennio Tardini, capitanul Vialli ne-a spus doar atat: “Baieti, trenul trece o singura data, sa nu-l pierdem” si ne-am dus peste ei si i-am batut cu 3-1, dupa care am defilat spre titlu. A fost meciul de cotitura pentru echipa noastra”…
http://www.youtube.com/watch?v=PHD5KTwtN0M
Au urmat in acelasi an castigarea Cupei si Supercupei Italiei si meciurile din Liga Campionilor, care au prefigurat un an 1996 fabulos pentru Juventus si Toricelli. Dupa meciul castigat contra Realului la Torino cu 2-0 care l-a uluit dar in care a fost o adevarata baricada
http://www.youtube.com/watch?v=kpEDgRtY5Yw
a urmat finala Ligii Campionilor castigata contra celor de la Ajax. “Am avut bucuria de a fi jucat unul dintre cele mai bune meciuri din viata mea, care a “rulat” 2 ore”, declara dupa meci Moreno. Meci care a deschis calea catre alte doua finale, terminate cu tot atatea victorii: Cupa Intercontinentala 1-0 cu River Plate (Tokyo, 26.11.1996) si Supercupa Europei 6-1 cu PSG (Paris, 15.01.1997).
Lucrurile nu s-au oprit insa aici. Masina de fotbal proiectata de Trapattoni si construita de Lippi, i-au mai oferit Lui Toricelli cateva trofee: o Supercupa a Italiei in ’97 si alte doua titluri de Campion in ’97 si ’98
La sfarsitul sezonului ’97-’98, dupa 230 de partide disputate in tricoul bianconero, a cerut sa plece la Fiorentina, luand cu el cele mai frumoase amintiri despre antrenori si jucatori: “Lui Trapattoni ii datorez totul; gratie lui am ajuns la Juventus direct din interregionale”…”Lippi a fost cel mai bun si cel mai complet antrenor pe care l-am avut si cu care am castigat tot ce se putea castiga”…”Vialli, un perfectionist, un adevarat capitan”, iar despre Del Piero aflat pe atunci la inceputul cariere sale, spunea unui ziarist: “este unul dintre cei mai buni jucatori pe care i-am intalnit vreodata; m-am oprit de mii de ori sa-l admir la antrenamente cum batea loviturile libere” “Vroiai sa-i furi secretele?’ l-a intrebat ziaristul, la care Moreno a raspuns razand: “Cu picioarele astea ale mele?”
La Fiorentina a jucat 99 de partide in 4 sezoane, pana in 2002, perioada in care a mai castigat o Cupa a Italiei in 2001, dupa care a mai evoluat la Eapanyol Barcelona, incheindu-si cariera de fotbalist in 2005 la Arezzo.
La Nationala Italiei a evoluat de 10 ori; apoi s-a dedicat antrenoratului la Fiorentina, Pistoiese si Figline de unde in 2010 se retrage datorita loviturii pe care i-a dat-o soarta prin disparitia prematura a sotiei sale Barbara, la numai 40 de ani, petrecandu-si viata alaturi de cei 3 copii ai sai: Ariana, Alex si Aurora.
Si exact ca in romanul lui Dumas, dupa 20 de ani de la venirea lui la Juventus, gloriosu-i blazon de muschetar, i-a fost inobilat de “Batrana Doamna” pentru onoarea careia a luptat, cu o superba stea…
GRAZIE MORENO…
