Cu toate că a evoluat la Juventus în doar 107 partide (13 goluri în 4 sezoane), la aniversarea centenarului clubului torinez a fost votat pe locul 30 din lista de 50 cei mai buni jucători din istoria echipei. Poate vă întrebaţi de ce. Ei bine, din doar două motive, dar hotărâtoare: o dată, pentru determinarea ţi devotamentul cu care juca (foarte greu se trecea de el, cu toate că nu era fundaş, ci mijlocaş), atitudini care l-au facut iubit de către fani şi respectat de adversari; al doilea motiv ar fi că deţine un record pe care foarte puţini fotbalişti l-au atins: 4 trofee în numai 3 sezoane, cât a durat a doua lui “experienţă” la Juventus.
Romeo Benetti s-a născut la 20 octombrie 1945 în localitatea Albareto D’Adige. Încet-încet, dintre jocurile copilăriei a început să-l atragă fotbalul într-atât de mult încât a decis foarte repede ce drum va urma în viaţă.
Începutul acestui drum s-a numit Bolzano, unde a fost repede remarcat prin ambiţia şi “răutatea” cu care juca. A vrut mai mult, aşa că peste doar un an a plecat la Taranto, dar tot simţea că încă nu avea adversari pe măsura lui. Aşa că a mers mai departe, şi în 1965 a ajuns la Siena, apoi la doi ani mai târziu la Palermo, unde, în fine, începea să se simtă cu adevarat fotbalist. Nu îndeajuns, încă, iar soarta i-a răsplătit cutezanţa: în 1968, la 23 de ani, Juventus i-a întins o mână, la care Benetti nu a stat mult pe gânduri. În sfârşit, intra în fotbalul mare, iar cheia acestui succes o reprezentau calităţile războinice, dar şi o tehnică surprinzătoare pentru un jucător “dintr-o bucată”. Cu el nu se putea “glumi”, aşa că repede a ajuns şi titular. Totuşi, concurenţa era mare, aşa că în următorul sezon a fost împrumutat la Sampdoria, apoi din 1970 a fost transferat de AC Milan. La rossoneri a rămas 6 sezoane şi a câştigat primele lui trofee: două Cupe ale Italiei (1972, 1973) şi o Cupă a Cupelor (1973). După 170 de meciuri şi 32 de goluri în calitate de mijlocaş defensiv, a ajuns din nou la Juventus, într-o perioadă fastă a clubului torinez, unde a devenit un pion important. Aici, şi-a atins punctul culminant al carierei: pe lângă două “Scudetto” (1977, 1978) şi o Cupă a Italiei (1979), trofee pe care le câştigase şi cu precedenta lui formaţie, a reuşit să ridice deasupra capului şi o Cupă UEFA, în 1977. Şi toate în mai puţin de 100 de partide.
“Juventus? Era o echipă programată pentru a învinge”, spunea mai târziu, Benetti, unui ziarist. Sfârşitul carierei de fotbalist l-a găsit la AS Roma, unde a evoluat între 1979-1981, pentru ca apoi să antreneze diverse echipe de tineret.
La echipa naţională, a strâns 55 de selecţii (2 goluri) şi a obţinut un loc 4 la la Cupa Mondială 1978 din Argentina (1-2 cu Brazilia) şi un loc 4 la Euro 1980 din Italia ( 1-1 cu Cehoslovacia si 8-9 după loviturile de departajare). După acea scurtă carieră de antrenor, s-a retras din viaţa fotbalistică, la proprietatea lui din Chiavari. Întrebat de un ziarist de ce tocmai acolo, Benetti a spus: „Când am terminat cu fotbalul, am avut de ales între mai multe oraşe: Milano era haotic, Torino, prea …clasic. Palermo frumos, dar prea departe, iar Roma, știi la ce oră pleci, dar nu când te întorci. Aici este perfect. „
Cu toate astea, steaua lui a rămas şi este la Torino…
[youtube id=”2pAclzCYShs” width=”620″ height=”360″]
